Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 962 din 25 septembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal, ale art. 171 alin. 2, art. 183 alin. 1 si 2, art. 262 pct. 1 lit. a) si ale art. 332 alin. 4 din Codul de procedura penala, precum si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 734 din 30 octombrie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal,ale art. 171 alin. 2, art. 183 alin. 1 şi 2, art. 262 pct. 1 lit. a) şi ale art. 332 alin. 4 din Codul de procedurã penalã,precum şi ale <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocatã de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 4.863/212/2007 al Judecãtoriei Suceava.
La apelul nominal rãspunde, pentru partea Baroul de Avocaţi Galaţi,domnul avocat Alexandru Petre din cadrul Baroului Bucureşti, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent învedereazã cã pãrţile Violeta Valerica Cirimbei şi Baroul de Avocaţi Galaţi au depus la dosar concluzii scrise.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pãrţii prezente.
Reprezentantul Baroului de Avocaţi Galaţi solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, pentru considerentele expuse pe larg în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã normele criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 februarie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 4.863/212/2007, Judecãtoria Suceava a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, ale art. 171 alin. 2, art. 183 alin. 1 şi 2, art. 262 pct. 1 lit. a) şi ale art. 332 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, precum şi ale <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocatã de Pompiliu Bota.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã art. 281 din Codul penal este neconstituţional, deoarece sintagma "lege specialã" din cuprinsul acestuia încalcã prevederile art. 73 alin. (1) din Legea fundamentalã. Se aratã cã nu rezultã la ce lege face trimitere textul criticat, câtã vreme Parlamentul nu adoptã "nicio lege specialã cu referire la exercitarea fãrã drept a profesiei", precum şi faptul cã este absolut necesar ca instanţa de contencios constituţional sã pronunţe o decizie care "sã clarifice aceste neconcordanţe între Codul penal şi Constituţie." De asemenea, "art. 115 alin. (1) din Legea fundamentalã consfinţeşte împrejurarea în care Parlamentul nu poate adopta decât o singurã lege specialã - legea prin care Guvernul este abilitat pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Prin urmare, legea specialã invocatã de <>art. 281 din Codul penal nu poate fi Legea nr. 51/1995 , modificatã prin <>Legea nr. 255/2004 , pentru cã legea avocaturii este o lege organicã, nu specialã".
Art. 171 alin. 2 din Codul de procedurã penalã contravine dreptului constituţional la apãrare, deoarece, în situaţia în care învinuitul sau inculpatul nu şi-ar putea face singur apãrarea, instanţa de judecatã desemneazã un avocat din oficiu, care, fiind membru al Uniunii Naţionale a Barourilor din România, nu va pune concluzii împotriva uniunii cãreia îi aparţine. Art. 183 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã încalcã prevederile constituţionale referitoare la libertatea individualã, întrucât, atâta timp cât se executã mandatul, partea este privatã de libertate. Art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã contravine, de asemenea, dreptului la apãrare. Art. 332 alin. 4 din Codul de procedurã penalã încalcã principiul simetriei (fiind inadmisibil ca o încheiere de şedinţã sã poatã fi atacatã dacã se admite o excepţie şi sã nu poatã fi recuratã dacã se respinge excepţia), precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv.
În sfârşit, <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 este neconstituţional, deoarece permite instanţei sã respingã excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilã.
Judecãtoria Suceava apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, în ce priveşte dispoziţiile din Codul de procedurã penalã atacate, se aratã cã acestea nu încalcã prevederile constituţionale invocate. Mai aratã cã reglementarea infracţiunii de exercitare fãrã drept a unei profesii în art. 281 din Codul penal nu aduce atingere regulii constituţionale care reglementeazã categoriile de legi adoptate de Parlament. Cât priveşte critica <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,se aratã, mai întâi, cã nu a fost motivatã, în sensul cã nu au fost indicate normele constituţionale pretins încãlcate. Totodatã, se exprimã opinia în sensul cã acest text de lege nu aduce atingere niciunei prevederi constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultã din încheierea de sesizare a Curţii, îi constituie dispoziţiile art. 281 din Codul penal,ale art. 171 alin. 2, art. 183 alin. 1 şi 2, art. 262 pct. 1 lit. a) şi art. 332 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, precum şi ale <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004. În ceea ce priveşte dispoziţiile din <>Legea nr. 47/1992 atacate, Curtea constatã cã,deşi a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , în integralitatea acestuia, criticile de neconstituţionalitate vizeazã, în realitate, numai prevederile alin. (6) al art. 29 din actul normativ menţionat. Aşa fiind, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, ale art. 171 alin. 2, art. 183 alin. 1 şi 2, art. 262 pct. 1 lit. a) şi art. 332 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, precum şi ale <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Art. 281 din Codul penal are urmãtorul conţinut: "Exercitarea fãrã drept a unei profesii sau a oricãrei alte activitãţi pentru care legea cere autorizaţie, ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, dacã legea specialã prevede cã sãvârşirea unor astfel de fapte se sancţioneazã potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la 1 an sau cu amendã".
Textele din Codul de procedurã penalã criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 171 alin. 2: "Asistenţa juridicã este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reţinut sau arestat chiar în altã cauzã, când faţã de acesta a fost dispusã mãsura de siguranţã a internãrii medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altã cauzã ori când organul de urmãrire penalã sau instanţa de judecatã apreciazã cã învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apãrarea, precum şi în alte cazuri prevãzute de lege.";
- Art. 183 alin. 1 şi 2: "O persoanã poate fi adusã în faţa organului de urmãrire penalã sau a instanţei de judecatã pe baza unui mandat de aducere, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 176, dacã fiind anterior citatã nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezenţa ei este necesarã.
Învinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar înainte de a fi fost chemat prin citaţie, dacã organul de urmãrire penalã sau instanţa constatã motivat cã în interesul rezolvãrii cauzei se impune aceastã mãsurã.;"
- Art. 262 pct. 1 lit. a): "Dacã procurorul constatã cã au fost respectate dispoziţiile legale care garanteazã aflarea adevãrului, cã urmãrirea penalã este completã, existând probele necesare şi legal administrate, procedeazã, dupã caz, astfel:
1. când din materialul de urmãrire penalã rezultã cã fapta existã, cã a fost sãvârşitã de învinuit sau inculpat şi cã acesta rãspunde penal:
a) dacã acţiunea penalã nu a fost pusã în mişcare în cursul urmãririi penale, dã rechizitoriu prin care pune în mişcare acţiunea penalã şi dispune trimiterea în judecatã;"
- Art. 332 alin. 4: "Împotriva hotãrârii de desesizare se poate face recurs de cãtre procuror şi de orice persoanã ale cãrei interese au fost vãtãmate prin hotãrâre, în 3 zile de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsã."
<>Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 are urmãtorul cuprins: "Dacã excepţia este inadmisibilã, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivatã cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, încheierea poate fi atacatã numai cu recurs la instanţa imediat superioarã, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecã în termen de 3 zile."
În opinia autorului excepţiei, prevederile art. 281 din Codul penal contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 73 alin. (1), potrivit cãrora "Parlamentul adoptã legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare" şi ale art. 115 alin. (1), potrivit cãrora "Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. " În ceea ce priveşte textele din Codul de procedurã penale criticate, se susţine cã încalcã prevederile art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, pe cele ale art. 23 privind Libertatea individualã, pe cele ale art. 24 din Constituţie, privind Dreptul la apãrare, precum şi dispoziţiile art. 5, art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la libertate şi la siguranţã,dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv. Se mai invocã şi prevederile art. 9 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, potrivit cãruia "nimeni nu poate fi arestat, deţinut sau exilat în mod arbitrar", şi ale art. 9 şi art. 14 paragraful 3 lit. g) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care consacrã dreptul oricãrui om la libertate şi la securitatea persoanei sale, respectiv dreptul oricãrei persoane acuzate de comiterea unei infracţiuni de a nu fi silitã sã mãrturiseascã împotriva sa însãşi sau sã se recunoascã vinovatã. <>Art. 29 din Legea nr. 47/1992 încalcã prevederile art. 146 lit. b) din Constituţie privind atribuţiile Curţii Constituţionale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalitãţii textelor din Codul penal şi Codul de procedurã penalã criticate în prezenta cauzã, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentalã şi faţã de critici similare.Astfel,de exemplu, prin <>Decizia nr. 365 din 5 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 12 august 2005, <>Decizia nr. 646 din 29 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2006, <>Decizia nr. 49 din 13 februarie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 16 mai 2001, şi <>Decizia nr. 317 din 13 martie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 8 aprilie 2008, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate aledispoziţiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, art. 262 din Codul de procedurã penalã şi art. 281 din Codul penal, pentru considerentele acolo arãtate.
Tot astfel, prin <>Decizia nr. 885 din 16 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 5 noiembrie 2007, şi prin <>Decizia nr. 587 din 20 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 19 iunie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 183 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, statuând cã acestea nu încalcã normele constituţionale referitoare la libertatea individualã.
De asemenea, prin <>deciziile nr. 854 din 8 iulie 2008 şi nr. 285 din 11 martie 2008, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 31 iulie 2008, respectiv nr. 271 din 7 aprilie 2008, Curtea a statuat, referindu-se şi la jurisprudenţa sa anterioarã, cã dispoziţiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedurã penalã nu încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 şi nici pe cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele care au fundamentat deciziile mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, inclusivîn privinţa criticilor formulate în raport de dispoziţiile din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, respectiv din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice invocate, care vizeazã, în esenţã, garantarea libertãţii individuale.
În ceea ce priveşte problema de neconstituţionalitate care se referã la dispoziţiile <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , despre care autorul excepţiei susţine cã îngrãdesc accesul liber la justiţie, întrucât permit instanţei sã respingã excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, se constatã cã instanţa de judecatã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate fãrã a invoca incidenţa în cauzã a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 sub aspectul existenţei unor motive de inadmisibilitate a excepţiei. Aşa fiind, în acord cu dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora Curtea Constituţionalã se pronunţã cu privire la constituţionalitatea prevederilor dintr-o lege sau ordonanţã "care au legãturã cu soluţionarea cauzei", se constatã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 este inadmisibilã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocatã de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 4.863/212/2007 al Judecãtoriei Suceava.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, ale art. 171 alin. 2, art. 183 alin. 1 şi 2, art. 262 pct. 1 lit. a) şi art. 332 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 septembrie 2008.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
