Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 962 din 25 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91^1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 563 din 13 august 2009
DECIZIE nr. 962 din 25 iunie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 91^1 din Codul de procedurã penalã
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 563 din 13 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 91^1 din Codul de procedurã penalã , excepţie ridicatã de Ioan Mureşan în Dosarul nr. 4.941/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã şi de Ioan Lascau în Dosarul nr. 7/62/2005 (2.122/2005) al Tribunalului Braşov - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei Ioan Lascau a depus o cerere prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã motivat de împrejurarea cã în perioada 22 iunie 2009-17 iulie 2009 este plecat din ţarã.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordãrii unui nou termen de judecatã.
Curtea constatã cã, potrivit art. 20 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, prezenţa autorilor ori a pãrţilor nu este obligatorie. De asemenea, autorul excepţiei are, potrivit notelor scrise, un apãrãtor ales care a redactat motivarea excepţiei şi, prin urmare, în perioada absenţei sale din ţarã, în intervalul destul de mare de aproximativ o lunã, putea fi reprezentat de acesta în condiţiile legii. Aşa fiind, Curtea, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al <>art. 156 din Codul de procedurã civilã , respinge cererea formulatã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 603D/2009 şi nr. 894D/2009 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 894D/2009 la Dosarul nr. 603D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 10 februarie 2009 şi 4 martie 2009, pronunţate în dosarele nr. 4.941/1/2008 şi nr. 7/62/2005 (2.122/2005), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã şi Tribunalul Braşov - Secţia penalã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 91^1 din Codul de procedurã penalã .
Excepţia a fost ridicatã, în dosarele de mai sus, de Ioan Mureşan şi Ioan Lascãu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale <>art. 28 coroborat cu <>art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale <>art. 53 şi <>art. 21 alin. (3) din Constituţie coroborat cu <>art. 6 din aceeaşi convenţie , deoarece este posibilã autorizarea interceptãrilor şi înregistrãrilor audiovideo, indiferent dacã este sau nu declanşat un proces penal. Or, obţinerea unor astfel de mijloace de probã anterior începerii urmãririi penale, deci în afara regulilor specifice procesului penal, este de naturã a leza echitatea procesului şi inviolabilitatea secretului corespondenţei.
De asemenea, în ipoteza dispunerii interceptãrilor şi înregistrãrilor audiovideo atunci când existã doar date privind pregãtirea sau sãvârşirea unei infracţiuni, este afectat şi principiul proporţionalitãţii consacrat de <>art. 8 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece gravitatea faptei penale ce nu a fost încã efectiv comisã nu poate fi evaluatã, pentru a fi pusã în balanţã cu gravitatea ingerinţei în exercitarea dreptului la viaţã privatã.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Tribunalul Braşov - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor <>art. 146 lit. d) din Constituţie , ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 91^1 din Codul de procedurã penalã cu denumirea marginalã Condiţiile şi cazurile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor sau comunicãrilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, care au urmãtorul conţinut:
"Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicãrilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizeazã cu autorizarea motivatã a judecãtorului, la cererea procurorului care efectueazã sau supravegheazã urmãrirea penalã, în condiţiile prevãzute de lege, dacã sunt date ori indicii temeinice privind pregãtirea sau sãvârşirea unei infracţiuni pentru care urmãrirea penalã se efectueazã din oficiu, iar interceptarea şi înregistrarea se impun pentru stabilirea situaţiei de fapt ori pentru cã identificarea sau localizarea participanţilor nu poate fi fãcutã prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziatã.
Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicãrilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare pot fi autorizate în cazul infracţiunilor contra siguranţei naţionale prevãzute de Codul penal şi de alte legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spãlare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, în cazul infracţiunilor prevãzute de <>Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în cazul unor alte infracţiuni grave ori al infracţiunilor care se sãvârşesc prin mijloace de comunicare electronicã. Dispoziţiile alin. 1 se aplicã în mod corespunzãtor.
Autorizaţia se dã pentru durata necesarã interceptãrii şi înregistrãrii, dar nu pentru mai mult de 30 de zile, în camera de consiliu, de preşedintele instanţei cãreia i-ar reveni competenţa sã judece cauza în primã instanţã sau de la instanţa corespunzãtoare în grad acesteia, în a cãrei circumscripţie se aflã sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueazã sau supravegheazã urmãrirea penalã. În lipsa preşedintelui instanţei autorizaţia se dã de cãtre judecãtorul desemnat de acesta.
Autorizaţia poate fi reînnoitã, înainte sau dupã expirarea celei anterioare, în aceleaşi condiţii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depãşi 30 de zile.
Durata totalã a interceptãrilor şi înregistrãrilor autorizate, cu privire la aceeaşi persoanã şi aceeaşi faptã, nu poate depãşi 120 de zile.
Înregistrarea convorbirilor dintre avocat şi partea pe care o reprezintã sau o asistã în proces nu poate fi folositã ca mijloc de probã decât dacã din cuprinsul acesteia rezultã date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregãtirea sau sãvârşirea de cãtre avocat a unei infracţiuni dintre cele prevãzute la alin. 1 şi 2.
Procurorul dispune încetarea imediatã a interceptãrilor şi înregistrãrilor înainte de expirarea duratei autorizaţiei dacã nu mai existã motivele care le-au justificat, informând despre aceasta instanţa care a emis autorizaţia.
La cererea motivatã a persoanei vãtãmate, procurorul poate solicita judecãtorului autorizarea interceptãrii şi înregistrãrii convorbirilor ori comunicãrilor efectuate de aceasta prin telefon sau orice mijloc electronic de comunicare, indiferent de natura infracţiunii ce formeazã obiectul cercetãrii.
Autorizarea interceptãrii şi a înregistrãrii convorbirilor sau comunicãrilor se face prin încheiere motivatã, care va cuprinde: indiciile concrete şi faptele care justificã mãsura; motivele pentru care stabilirea situaţiei de fapt sau identificarea ori localizarea participanţilor nu poate fi fãcutã prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziatã; persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea şi înregistrarea."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 410 din 10 aprilie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 1 mai 2008, a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^1 din Codul de procedurã penalã, reţinând, în esenţã, cã interceptãrile şi înregistrãrile audio sau video prevãd suficiente garanţii, prin reglementarea în detaliu a justificãrii emiterii autorizaţiei, a condiţiilor şi a modalitãţilor de efectuare a înregistrãrilor, a instituirii unor limite cu privire la durata mãsurii, a consemnãrii şi certificãrii autenticitãţii convorbirilor înregistrate, a redãrii integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptãrii, iar eventuala nerespectare a acestor reglementãri nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci una de aplicare, ceea ce însã excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, întrucât, potrivit alin. (3) al <>art. 2 din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã [...]".
De asemenea, nu poate fi primitã nici susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale <>art. 28 şi <>53 , deoarece înseşi textele invocate oferã legiuitorului libertatea unei astfel de reglementãri, secretul corespondenţei nefiind un drept absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instrucţiei penale. Astfel, societãţile democratice sunt ameninţate de un fenomen infracţional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele trebuie sã fie capabile de a combate în mod eficace asemenea ameninţãri şi de a supraveghea elementele subversive ce acţioneazã pe teritoriul lor. Aşa fiind, asemenea dispoziţii legislative devin necesare într-o societate democraticã, în vederea asigurãrii securitãţii naţionale, apãrãrii ordinii publice ori prevenirii sãvârşirii de infracţiuni.
Distinct de considerentele deciziei mai sus menţionate, care îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, Curtea mai constatã urmãtoarele:
Dispoziţiile legale criticate nu permit, aşa cum în mod eronat susţine autorul excepţiei, administrarea mijloacelor de probã în afara procesului penal, adicã în faza actelor premergãtoare. Dacã ar fi aşa, în mod evident o astfel de instrumentare poate fi cenzuratã în faţa instanţelor de judecatã. Nu se poate admite însã ideea înfrângerii prezumţiei de constituţionalitate ca urmare a aplicãrii unor dispoziţii legale în contradicţie cu legea ori cu principiile fundamentale.
Actele premergãtoare au o naturã proprie, care nu poate fi identificatã sau subsumatã naturii precise şi bine determinate a altor instituţii şi care au ca scop verificarea şi completarea informaţiilor deţinute de organele de urmãrire penalã în vederea fundamentãrii convingerii cu privire la oportunitatea urmãririi penale. Având un caracter sui-generis sustras hegemoniei garanţiilor impuse de faza propriu-zisã de urmãrire penalã, este unanim acceptat faptul cã în cadrul investigaţiilor prealabile nu pot fi luate mãsuri procesuale ori administrate probe care presupun existenţa certã a unei urmãriri penale începute.
De altfel, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor pot fi dispuse, aşa cum se prevede în alin. 1 al art. 91^1 din Codul de procedurã penalã, la cererea procurorului care efectueazã ori supravegheazã urmãrirea penalã. Iatã deci cã administrarea unor astfel de mijloace de probã este plasatã în cadrul primei faze a procesului penal, urmãrirea penalã putând fi începutã, potrivit <>art. 221 şi <>228 din Codul de procedurã penalã , atât in personam, cât şi in rem. În plus, textul stabileşte în termeni fãrã echivoc cã înregistrarea audio sau video se dispune dacã sunt date privind pregãtirea sau sãvârşirea unei infracţiuni, prin aceastã a doua alternativã înţelegându-se evident şi situaţiile ce intrã în sfera actelor de punere în executare a hotãrârii de a sãvârşi infracţiunea în acord cu <>art. 20 din Codul penal referitor la tentativã, şi nu în sfera unor simple acte de pregãtire.
Pentru considerentele expuse, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 91^1 din Codul de procedurã penalã , excepţie ridicatã de Ioan Mureşan în Dosarul nr. 4.941/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã şi de Ioan Lascau în Dosarul nr. 7/62/2005 (2.122/2005) al Tribunalului Braşov - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 iunie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
