Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. 2 şi 3 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Mihai Neacşu în Dosarul nr. 4.020/94/2009 al Judecãtoriei Buftea - Ilfov, şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.742D/2010. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 5.828/94/2009 al Judecãtoriei Buftea - Ilfov, în care a fost invocatã aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, de cãtre acelaşi autor, şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.781D/2010. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Având în vedere obiectul identic al excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii dosarelor nr. 3.742D/2010 şi nr. 3.781D/2010.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 3.781D/2010 la Dosarul nr. 3.742D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.020/94/2009, şi Încheierea din 1 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 5.828/94/2009, Judecãtoria Buftea - Ilfov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. 2 şi 3 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Mihai Neacşu în cauze civile având ca obiect partaj judiciar, respectiv o acţiune în constatare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece încalcã dreptul soţilor de a avea un drept de proprietate în devãlmãşie, iar prin faptul cã se acordã creditorului dreptul de a urmãri locuinţa unde îşi are domiciliul, aduce atingere dreptului constituţional la inviolabilitatea acestuia.
Judecãtoria Buftea - Ilfov considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. 2 şi 3 din Codul familiei este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã reglementarea criticatã stabileşte o ordine imperativã în care pot fi urmãrite bunurile comune ale soţilor de cãtre creditorul personal al unuia dintre ei, asigurând totodatã suficiente garanţii pentru respectarea dreptului de proprietate al soţului devãlmaş, care nu este debitor.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizatã, iar legiuitorul este îndreptãţit sã stabileascã conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, nu poate fi primitã nici pretinsa contrarietate a acestora cu dispoziţiile constituţionale ale art. 25 alin. (2) şi art. 27, întrucât, astfel cum sunt formulate, prevederile criticate nu aduc atingere acestor norme din Legea fundamentalã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 33 alin. 2 şi 3 din Codul familiei, potrivit cãrora, "Cu toate acestea, dupã urmãrirea bunurilor proprii ale soţului debitor, creditorul sãu personal poate cere împãrţirea bunurilor comune, însã numai în mãsura necesarã pentru acoperirea creanţei sale.
În acest din urmã caz, bunurile atribuite prin împãrţire fiecãrui soţ devin proprii."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportat la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 8 din aceeaşi convenţie, precum şi celor ale art. 25 privind libera circulaţie şi art. 27 privind inviolabilitatea domiciliului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 33 din Codul familiei prevãd cã proprietatea comunã în devãlmãşie poate înceta în timpul cãsãtoriei şi la cererea creditorilor personali ai soţilor, în mãsura necesarã acoperirii creanţelor lor. Efectul este acela cã bunurile partajate devin obiectul dreptului de proprietate exclusivã al fiecãruia dintre soţi.
Curtea reţine cã, în cadrul comunitãţii de bunuri a soţilor, constituie obiectul proprietãţii lor comune şi, deci, se aflã în devãlmãşie numai acele bunuri asupra cãrora ei au un drept de proprietate, în înţelesul art. 30 alin. 1 din Codul familiei: "Bunurile dobândite în timpul cãsãtoriei de cãtre oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor", ca o consecinţã fireascã a relaţiilor personale izvorâte din cãsãtorie şi ca o mãsurã legalã de ocrotire a intereselor patrimoniale comune ale soţilor. Bunurile proprii ale fiecãrui soţ, care sunt enumerate la art. 31 din Codul familiei, nu intrã în sfera bunurilor comune.
Soţii pot avea douã categorii de datorii: proprii şi comune. În consecinţã, existã şi douã categorii de creditori: personali şi comuni.
În principiu, creditorul personal nu poate urmãri pentru realizarea creanţei sale bunurile comune (art. 33 alin. 1 din Codul familiei), acesta putând urmãri numai bunurile proprii ale soţului debitor. Dacã bunurile proprii ale soţului debitor nu sunt suficiente pentru acoperirea creanţelor creditorilor personali, aceştia pot cere împãrţirea bunurilor comune, prin hotãrâre judecãtoreascã, însã numai în mãsura necesarã acoperirii creanţei, potrivit art. 33 alin. 2 din Codul familiei. Pe cale de consecinţã, ca regulã, legitimare procesualã în cadrul acţiunii având ca obiect partajul bunurilor comune ale soţilor în timpul cãsãtoriei are numai creditorul personal al unuia dintre aceştia.
În ipoteza în care datoria nu este personalã, ci una comunã soţilor, creditorul poate urmãri bunurile comune, nemaiputându-se aprecia cã are calitatea de creditor personal. Ca orice drept de proprietate, şi dreptul de proprietate comunã în devãlmãşie are în conţinutul sãu atributele: posesie, folosinţã şi dispoziţie. Curtea constatã cã nici exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate comunã nu trebuie absolutizatã, legiuitorul fiind îndreptãţit sã stabileascã conţinutul şi limitele dreptului de proprietate în conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie.
Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.
În acest context, Curtea constatã cã prevederile art. 33 alin. 2 şi 3 din Codul familiei nu aduc atingere dreptului de proprietate privatã, consacrat prin art. 44 din Legea fundamentalã, şi nici art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Având în vedere toate aceste argumente, Curtea constatã cã prevederile legale criticate din Codul familiei nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi celor convenţionale invocate în susţinerea excepţiei.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. 2 şi 3 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Mihai Neacşu în dosarele nr. 4.020/94/2009 şi nr. 5.828/94/2009 ale Judecãtoriei Buftea - Ilfov.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 iulie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
