Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 961 din 25 septembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, precum si a dispozitiilor art. 15-20, art. 28 alin. (2), art. 29, art. 31-34 si art. 39 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 734 din 30 octombrie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, precum şi a dispoziţiilor art. 15-20, art. 28 alin. (2), art. 29, art. 31-34 şi <>art. 39 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Mabis" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.287/289/2007 al Judecãtoriei Reghin.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã normele criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 aprilie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.287/289/2007, Judecãtoria Reghin a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, precum şi a dispoziţiilor art. 15-20, art. 28 alin. (2), art. 29, art. 31-34 şi <>art. 39 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Mabis" - S.R.L.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate contravin normelor constituţionale care consacrã statul român de drept, universalitatea drepturilor şi a libertãţilor fundamentale, garantarea dreptului de proprietate şi interzicerea confiscãrii averii dobândite licit, precum şi celor referitoare la inviolabilitatea proprietãţii private, deoarece pentru una şi aceeaşi faptã contravenţionalã (primirea la muncã a persoanelor fãrã contracte de muncã încheiate) se aplicã mai multe sancţiuni contravenţionale cumulate, "sub pretextul irelevant şi abuziv al numãrului persoanelor". Se mai aratã cã <>art. 276 alin .(1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 contravine art. 1 alin. (3) şi (5), art. 15 alin. (1), art. 29 alin. (1), art. 30 alin. (1), art. 45 şi art. 135 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece, deşi angajatorul nu are niciun mijloc legal pentru a constrânge angajatul sã semneze contractul de muncã, şi, prin urmare, culpa pentru neîncheierea contractului îi revine acestuia din urmã, totuşi cel sancţionat este angajatorul. Cu privire la art. 28 alin. (2) şi <>art. 29 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 se susţine cã sunt neconstituţionale, deoarece creeazã o discriminare între contravenienţi. În opinia autorului excepţiei, art. 15-20 şi art. 31-34 din acelaşi act normativ încalcã dreptul la un proces echitabil, dreptul la apãrare şi prezumţia de nevinovãţie, "împrejurãri deja sancţionate de CEDO în Cauza Anghel contra României." În sfârşit, <>art. 39 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 încalcã art. 1 alin. (3) şi (5), art. 15 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (8), art. 56 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, deoarece, deşi sancţiunea contravenţionalã a amenzii are caracter pur administrativ, care antreneazã doar o rãspundere patrimonialã administrativã, contravenientul este supus executãrii silite fiscale.
Judecãtoria Reghin apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, "întrucât dispoziţiile constituţionale invocate de petentã vizeazã instituţii fundamentale de drept în România, iar dispoziţiile legale atacate cu excepţia de neconstituţionalitate privesc sancţiuni de naturã contravenţionalã".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile legale criticate nu încalcã niciuna dintre prevederile constituţionale invocate de autoarea excepţiei. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi constituie dispoziţiile <>art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, precum şi dispoziţiile art. 15-20, art. 28 alin. (2), art. 29, art. 31-34 şi <>art. 39 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- <>Art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 : "Constituie contravenţie şi se sancţioneazã astfel urmãtoarele fapte: [...]
e) primirea la muncã a persoanelor fãrã încheierea unui contract individual de muncã, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendã de la 1.500 lei la 2.000 lei pentru fiecare persoanã identificatã, fãrã a depãşi valoarea cumulatã de 100.000 lei;"
- <>Art. 15-20 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 fac parte din cap. II al ordonanţei, intitulat "Constatarea contravenţiei", şi reglementeazã aspecte procedurale referitoare la stabilirea contravenţiei, conţinutul procesului-verbal de contravenţie şi condiţiile de întocmire a acestuia;
- <>Art. 28 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 : "Amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi achitate la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. - S.A. sau la unitãţile Trezoreriei Statului, iar amenzile cuvenite bugetelor locale se achitã la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. - S.A. sau la casieriile autoritãţilor administraţiei publice locale ori ale altor instituţii publice abilitate sã administreze veniturile bugetelor locale, indiferent de localitatea pe a cãrei razã acestea funcţioneazã, de cetãţenia, domiciliul sau de reşedinţa contravenientului ori de locul sãvârşirii contravenţiei, precum şi la ghişeul unic din punctele de trecere a frontierei de stat a României. O copie de pe chitanţã se predã de cãtre contravenient agentului constatator sau se trimite prin poştã organului din care acesta face parte, potrivit dispoziţiilor alin. (1).";
- Art. 29 din acelaşi act normativ: "Dispoziţiile art. 28 se aplicã şi în cazurile prevãzute la art. 10 alin. (2), dacã contravenientul achitã jumãtate din minimul amenzii prevãzute de actul normativ pentru fiecare dintre contravenţiile constatate, fãrã ca prin totalizare sã se depãşeascã maximul prevãzut pentru contravenţia cea mai gravã.";
- <>Art. 31-34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 se referã la procedura de contestare a procesului-verbal de contravenţie, iar art. 39 alin. (3) din acelaşi act normativ prevede cã executarea sancţiunii contravenţionale se face în condiţiile prevãzute de dispoziţiile legale privind executarea silitã a creanţelor fiscale.
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul român de drept, ale 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 29 alin. (1) referitoare la libertatea conştiinţei, ale art. 30 alin. (1) privind libertatea de exprimare, ale art. 44 alin. (1) şi (8) privind garantarea dreptului de proprietate şi interzicerea confiscãrii averii dobândite licit, ale art. 45 privind libertatea economicã, ale art. 135 alin. (1) şi (2) privind economia României şi ale art. 136 alin. (5) care consacrã inviolabilitatea proprietãţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã urmãtoarele:
I. În ceea ce priveşte <>art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, acesta a mai fost examinat de Curte din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 448 din 15 septembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 28 septembrie 2005, şi <>Decizia nr. 655 din 5 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 8 noiembrie 2006, Curtea a statuat cã "rãspunderea pentru încheierea contractului individual de muncã revine, în mod firesc, angajatorului. Existenţa contractului previne comportamentul abuziv al angajatorului, dar şi atitudinea incorectã a salariatului în îndeplinirea sarcinilor pentru care s-a angajat. Încadrarea în muncã doar cu forme legale, pe baza unor contracte individuale de muncã, asigurã şi cunoaşterea şi exercitarea obligaţiilor legale ce le revin celor care folosesc forţã de muncã salariatã. Prevederea obligaţiei încheierii contractului individual de muncã în formã scrisã, precum şi sancţionarea neîndeplinirii acestei obligaţii legale nu îngrãdesc în niciun fel exerciţiul dreptului la muncã şi, cu atât mai puţin, libertatea comerţului".
Întrucât nu s-au evidenţiat elemente sau motive noi care ar putea determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, soluţia şi considerentele deciziei citate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã. În ceea ce priveşte dispoziţiile constituţionale ale art. 29 alin. (1) referitoare la libertatea conştiinţei şi ale art. 30 alin. (1) privind libertatea de exprimare, invocate, de asemenea, în motivarea criticii de neconstituţionalitate a <>art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, se constatã cã nu sunt incidente în cauzã.
II. De asemenea, criticile potrivit cãrora art. 15-20 şi <>art. 31-34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 încalcã dreptul la un proces echitabil, dreptul la apãrare şi prezumţia de nevinovãţie, "împrejurãri deja sancţionate de CEDO în Cauza Anghel contra României", au mai fost examinate de Curte. Prin numeroase decizii (de exemplu, <>Decizia nr. 259 din 20 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007, <>Decizia nr. 216 din 28 februarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 28 martie 2008, şi <>Decizia nr. 490 din 6 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 28 mai 2008) Curtea a respins excepţiile de neconstituţionalitate invocate. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea acestei jurisprudenţe, considerentele care o fundamenteazã sunt valabile şi în prezenta cauzã.
III. Susţinerile potrivit cãrora art. 28 alin. (2) şi <>art. 29 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 creeazã o discriminare între contravenienţi nu pot fi reţinute, întrucât normele criticate sunt aplicabile în mod nediferenţiat, în raport de criteriile egalitãţii în drepturi, tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridicã. De altfel, autoarea excepţiei nici nu precizeazã în ce constã pretinsa discriminare la care face referire.
IV. În sfârşit, nu pot fi reţinute nici criticile <>art. 39 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , întrucât stabilirea de cãtre legiuitor a regulii potrivit cãreia executarea sancţiunii contravenţionale se face în condiţiile prevãzute de dispoziţiile legale privind executarea silitã a creanţelor fiscale este în deplinã concordanţã cu regula potrivit cãreia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. De altfel, şi în acest caz, autoarea excepţiei nu precizeazã concret în ce constã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul român de drept, ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 44 alin. (1) şi (8), ale art. 56 referitoare la contribuţiile financiare şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie care consacrã inviolabilitatea proprietãţii private, invocatã în susţinerea neconstituţionalitãţii textului de lege criticat.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, precum şi a dispoziţiilor art. 15-20, art. 28 alin. (2), art. 29, art. 31-34 şi <>art. 39 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Mabis" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.287/289/2007 al Judecãtoriei Reghin.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 septembrie 2008.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
