Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 961 din 12 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 17-20 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 667 din 20 septembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17-20 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicatã de Ion Mihai în Dosarul nr. 1.049/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 3.716D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal rãspunde, pentru partea Compania Naţionalã Poşta Românã, domnul Dragoş-Mihãiţã Turneanu, în calitate de consilier juridic, având delegaţie depusã la dosarul cauzei. Se constatã lipsa autorului excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.722D/2010, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identicã, ridicatã de Mircea Bors în Dosarul nr. 1.047/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal rãspunde, pentru partea Compania Naţionalã Poşta Românã, acelaşi consilier juridic, lipsind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
În continuare, preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.730D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, ridicatã de Constantin Ţiu în Dosarul nr. 2.113/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Curtea, din oficiu, vãzând identitatea parţialã de obiect a cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexãrii lor.
Reprezentantul pãrţii prezente şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 3.730D/2010 şi nr. 3.722D/2010 la Dosarul nr. 3.716D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Companiei Naţionale Poşta Românã. Acesta solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, în principal ca inadmisibilã, având în vedere cã în cadrul controlului anterior de constituţionalitate Curtea a constatat constituţionalitatea Legii nr. 329/2009, şi, în subsidiar, ca neîntemeiatã, susţinând cã nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate referitoare la inegalitatea de tratament juridic între diferite categorii de personal şi la limitarea dreptului la muncã. Depune şi note scrise în sprijinul celor precizate oral.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând cele reţinute de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 409 din 7 aprilie 2011.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 18 mai 2010 şi 16 aprilie 2010, pronunţate în dosarele nr. 1.049/3/2010 şi, respectiv, nr. 1.047/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17-20 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilorcadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicatã de Ion Mihai şi, respectiv, Mircea Bors în cauze civile având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de concediere a acestora.
De asemenea, prin Încheierea din 30 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.113/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 din Legea nr. 329/2009, excepţie ridicatã de Constantin Ţiu într-o cauzã civilã având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei de concediere a acestuia.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile Legii nr. 329/2009 contravin art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitor la protecţia proprietãţii private şi art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, care recunoaşte şi garanteazã necondiţionat dreptul la muncã. Aratã cã prin hotãrârea Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţatã în Cauza Buchen împotriva Cehiei, 2002, s-a statuat cã noţiunea de bun înglobeazã orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economicã, astfel cã dreptul la salariu şi dreptul la pensie au fost asimilate unui drept de proprietate, iar interdicţia de a cumula pensia cu salariul a fost consideratã expropriere. Precizeazã cã prevederile de lege criticate vizeazã pensionarii, la modul general, dar afecteazã şi persoane aflate sub vârsta standard de pensionare disponibilizate ca urmare a mãsurilor de reorganizare. Prin stabilirea arbitrarã şi imperativã a limitei pensiei pânã la care se poate realiza cumulul se produc discriminãri, dar şi limitãri ale accesului şi dreptului la muncã în sistemul public ale persoanelor cu pregãtire temeinicã şi experienţã în anumite domenii, precum apãrare, ordine publicã, siguranţã naţionalã, protecţie a informaţiilor clasificate, cadastru şi publicitate imobiliarã etc. Se susţine, totodatã, cã prevederile art. 20 din Legea nr. 329/2009 limiteazã dreptul la muncã, prevãzut de art. 41 din Constituţie, precum şi "dreptul la pensie, dreptul la concediu medical, ambele menţionate de art. 47 din Legea fundamentalã", restrângând şi drepturile prevãzute de art. 35 alin. (1) şi art. 36 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public. Se aratã, de asemenea, cã mãsura încetãrii de drept a contractului de muncã reglementatã de art. 20 din Legea nr. 329/2009 contravine şi dispoziţiilor Codului muncii, întrucât art. 56 din acesta "prevede situaţii limitative şi nu menţioneazã cã aceastã mãsurã va fi aplicabilã în orice alte cazuri prevãzute de lege".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor art. 41, 44, 45 şi 47 din Constituţie. Observã cã prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 Curtea Constituţionalã a reţinut cã Legea privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional este constituţionalã în mãsura în care prevederile cap. IV din lege nu se referã la persoanele pentru care durata mandatului este stabilitã expres prin Constituţie. Totodatã, precizeazã cã este atributul exclusiv al legiuitorului de a prevedea dispoziţii derogatorii de la o anumitã regulã datã, dacã prin aceasta nu este nesocotitã nicio normã constituţionalã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile reprezentantului pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 17-20 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009. Având în vedere dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referinţã câştigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii şi protecţiei sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2011, textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 17: "(1) Beneficiarii dreptului la pensie aparţinând atât sistemului public de pensii, cât şi sistemelor neintegrate sistemului public care realizeazã venituri salariale sau, dupã caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activitãţi pe bazã de contract individual de muncã, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autoritãţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi în cadrul regiilor autonome, societãţilor naţionale, companiilor naţionale şi societãţilor comerciale la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorialã, pot cumula pensia netã cu veniturile astfel realizate, dacã nivelul acesteia nu depãşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care:
a) la data intrãrii în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi;
b) dupã data intrãrii în vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi.";
- Art. 18: "(1) Pensionarii prevãzuţi la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfãşoarã activitãţi profesionale pe bazã de contract individual de muncã, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentului capitol, sã îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plãţii pensiei pe durata exercitãrii activitãţii şi încetarea raporturilor de muncã, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacã nivelul pensiei nete aflate în platã depãşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat.
(2) Persoanele prevãzute la art. 17 alin. (2) lit. b) au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de cumul, sã îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plãţii pensiei pe durata exercitãrii activitãţii şi încetarea raporturilor de muncã, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacã nivelul pensiei nete aflate în platã depãşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat.";
- Art. 19: "(1) În situaţia persoanelor care beneficiazã, prin cumul, de pensie/pensii stabilitã/stabilite atât în sistemul public cât şi/sau în sisteme neintegrate sistemului public de pensii, la determinarea plafonului stabilit la art. 17 alin. (1) se are în vedere venitul cumulat din acestea.
(2) Dacã nivelul pensiilor nete cumulate se situeazã sub nivelul câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat acesta va putea fi cumulat cu veniturile realizate din exercitarea unei activitãţi pe bazã de contract individual de muncã, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie, potrivit legii, în cadrul entitãţilor prevãzute la art. 17 alin. (1).
(3) În cazul în care nivelul venitului realizat din pensiile nete cumulate este mai mare decât nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat, persoana are obligaţia de a-şi exprima opţiunea, în scris, în termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentului capitol, cu privire la menţinerea în platã a pensiei faţã de cuantumul cãreia, potrivit art. 17, este permis cumulul.
(4) Prevederile alin. (3) se aplicã şi persoanelor prevãzute la art. 17 alin. (2) lit. b), acestea având obligaţia de a-şi exprima opţiunea în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de imposibilitate a exercitãrii cumulului.";
- Art. 20: "Neîndeplinirea obligaţiei privind exprimarea opţiunii în termenul prevãzut la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4) constituie cauzã de încetare de drept a raporturilor de muncã stabilite în baza contractului individual de muncã sau a actului de numire în funcţie, precum şi a raporturilor de serviciu."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 41 "Munca şi protecţia socialã a muncii", art. 44 "Dreptul de proprietate privatã", art. 45 "Libertatea economicã" şi art. 47 "Nivelul de trai". Se invocã, de asemenea, şi prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitor la protecţia proprietãţii private şi art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, care recunoaşte şi garanteazã necondiţionat dreptul la muncã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, pronunţatã în cadrul controlului a priori de constituţionalitate al legii ce urma sã devinã, ulterior promulgãrii, Legea nr. 329/2009, Curtea a constatat cã "dispoziţiile cap. IV din lege sunt constituţionale în mãsura în care acestea nu se referã la persoanele pentru care durata mandatului este stabilitã expres în Constituţie". De asemenea, dupã intrarea în vigoare a Legii nr. 329/2009, sesizatã fiind cu soluţionarea unor excepţii de neconstituţionalitate având acelaşi obiect ca cel din cauza de faţã şi prin raportare la critici similare, Curtea a reţinut, prin mai multe decizii, cã dispoziţiile art. 17-22 din legea menţionatã sunt constituţionale. În acest sens sunt Decizia nr. 1.149 din 28 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 octombrie 2010, Decizia nr. 206 din 15 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 6 aprilie 2011, deciziile nr. 366 şi nr. 367 din 22 martie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 4 iulie 2011, sau Decizia nr. 409 din 7 aprilie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 iunie 2011.
Cu acele prilejuri, Curtea a statuat cã nicio dispoziţie constituţionalã nu împiedicã legiuitorul sã suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiţia ca o asemenea mãsurã sã se aplice în mod egal pentru toţi cetãţenii, iar eventualele diferenţe de tratament sã aibã o raţiune licitã. Curtea a constatat cã nivelul pensiei nete pânã la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat (devenit, în prezent, câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat) respectã condiţiile de obiectivitate (este expres prevãzut de lege, previzibil şi determinabil) şi rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o opţiune justã şi echilibratã) impuse de principiul nediscriminãrii. Totodatã, Curtea a apreciat cã mãsura adoptatã este proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, respectiv situaţia de crizã economicã în care se regãseşte statul, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii şi mijloacele folosite în realizarea lui, şi este aplicatã în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. De asemenea, Curtea a mai arãtat cã soluţia legislativã care instituie un anumit cuantum sau prag valoric, apreciat ca rezonabil, corespunde unei opţiuni exclusive a legiuitorului, nefiind deci o problemã de resortul contenciosului constituţional.
Curtea a mai stabilit cã angajaţii din mediul public nu se aflã în aceeaşi situaţie juridicã precum cei din mediul privat. Cei care sunt angajaţi în raporturi de muncã în mediul bugetar sunt legaţi, în mod esenţial, din punctul de vedere al sursei din care sunt alimentate salariile/indemnizaţiile sau soldele de bugetul public naţional, de încasãrile şi de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putând avea consecinţe în ceea ce priveşte diminuarea cheltuielilor din acest buget. Or, salariile/indemnizaţiile/soldele reprezintã astfel de cheltuieli - mai exact, cheltuieli de personal. În schimb, în mediul privat raporturile de muncã sunt guvernate întotdeauna de contractul individual de muncã încheiat între un angajat şi un angajator. În consecinţã, în lipsa afectãrii vreunui drept fundamental, Curtea constatã cã prevederile art. 53 din Constituţie nu au incidenţã în cauzã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, soluţia pronunţatã prin deciziile menţionate şi motivele care au stat la baza acestora îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-20 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicatã de Ion Mihai, Mircea Bors şi Constantin Ţiu în dosarele nr. 1.049/3/2010, nr. 1.047/3/2010 şi, respectiv, nr. 2.113/3/2010 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 iulie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
