Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 960 din 12 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 139 alin. (6) si (11) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, precum si a prevederilor art. 9 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectarii drepturilor de proprietate industriala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 668 din 20 septembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 139 alin. (6) şi (11) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, precum şi a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectãrii drepturilor de proprietate industrialã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "SPV Investis Imob" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 49.503/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Gabriel Udrea, în calitate de apãrãtor ales, cu delegaţie la dosar, membru al Baroului Bucureşti. Se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului autorului excepţiei. Acesta solicitã admiterea excepţiei, susţinând în esenţã cã textele criticate sunt neconstituţionale în cazul în care se interpreteazã în sensul cã mãsurile de asigurare a dovezilor ori de constatare a unei stãri de fapt pot fi luate faţã de terţii cãrora reclamantul nu le reproşeazã nimic. Depune la dosar şi note scrise în sprijinul celor afirmate oral.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate. Aratã cã mãsurile la care se referã textele de lege criticate au caracter vremelnic şi nu sunt de naturã sã impieteze asupra inviolabilitãţii domiciliului sau sediului. Considerã cã autorul excepţiei criticã modalitatea de interpretare şi aplicare a prevederilor legale supuse controlului de constituţionalitate, ceea ce excedeazã atribuţiile Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 49.503/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 139 alin. (6) şi (11) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, precum şi a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectãrii drepturilor de proprietate industrialã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "SPV Investis Imob" - S.A. din Bucureşti într-o cauzã având ca obiect drepturi de autor şi drepturi conexe.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia precizeazã cã, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat cã "trebuie asiguratã o formã de control sau supervizare a activitãţii organelor de inspecţie pentru a evita abuzurile şi pentru a respecta inviolabilitatea sediului social al acestora" (Hotãrârea din 16 aprilie 2002, pronunţatã în Cauza Sociιtι Colas Est şi alţii împotriva Franţei). Aratã cã textele de lege criticate sunt neconstituţionale în mãsura în care acestea ar permite luarea unor mãsuri de asigurare a dovezilor/constatare a stãrii de fapt faţã de terţi pe care reclamanta nu îi acuzã cã i-ar fi încãlcat vreun drept şi împotriva cãrora nu a pornit şi nici nu intenţioneazã sã declanşeze vreun proces pe fond. De asemenea, susţine cã dispoziţiile ce formeazã obiect al excepţiei sunt neconstituţionale şi prin faptul cã nu prevãd niciun mijloc procedural concret şi eficient care sã asigure protecţia informaţiilor confidenţiale aparţinând pârâţilor. Dimpotrivã, art. 139 alin. (11) din Legea nr. 8/1996 se preocupã doar de protecţia confidenţialitãţii datelor reclamantului. În aceste condiţii, susţine cã textele criticate sunt vãdit discriminatorii, întrucât nu consacrã garanţii adecvate pentru protecţia inviolabilitãţii sediului profesional şi corespondenţei pârâţilor.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a considerat excepţia de neconstituţionalitate admisibilã, sesizând Curtea Constituţionalã cu soluţionarea acesteia, fãrã sã îşi exprime însã opinia cu privire la temeinicia acesteia, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 139 alin. (6) şi (11) din Legea nr. 8/1996, aratã cã, la cererea pârâtului, instanţa poate dispune ridicarea mãsurilor prevãzute la alin. (3) şi (6) în cazul în care reclamantul nu a introdus, în termenele prevãzute de lege, o acţiune care sã conducã la soluţionarea pe fond a cauzei. De asemenea, instanţa poate sã aprecieze caracterul eventual şicanatoriu al cererii reclamantului şi sã stabileascã o cauţiune de naturã sã descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţã a drepturilor procesuale.
Referitor la prevederile art. 9 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 100/2005, Avocatul Poporului precizeazã cã sunt norme procedurale a cãror adoptare este atributul legiuitorului, conform art. 126 alin. (2) din Constituţie, fãrã sã suprime dreptul la apãrare şi fãrã sã aducã atingere dispoziţiilor constituţionale privind inviolabilitatea domiciliului şi secretul corespondenţei sau celor referitoare la integrarea în Uniunea Europeanã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 139 alin. (6) şi (11) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 mai 1996, modificate şi completate prin Legea nr. 329/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 31 iulie 2006. Prevederile legale menţionate au urmãtorul cuprins: "(6) Titularii de drepturi sau reprezentanţii acestora prevãzuţi la alin. (1) pot solicita instanţei judecãtoreşti, chiar şi înainte de introducerea unei acţiuni pe fondul cauzei, luarea unor mãsuri de asigurare a dovezilor sau de constatare a unei stãri de fapt, atunci când existã un risc de încãlcare a drepturilor prevãzute de prezenta lege şi dacã existã un risc de distrugere a elementelor de probã. [...]
(11) Pentru adoptarea mãsurilor prevãzute la alin. (3), (6) şi (10), sub rezerva asigurãrii protecţiei informaţiilor confidenţiale, instanţele judecãtoreşti vor pretinde reclamantului sã furnizeze orice element de probã, accesibil în mod rezonabil, pentru a dovedi cu suficientã certitudine cã s-a adus atingere dreptului sãu ori cã o astfel de atingere este iminentã. Se considerã ca reprezentând element de probã suficient numãrul de copii ale unei opere sau ale oricãrui alt obiect protejat, la aprecierea instanţei de judecatã. În acest caz, instanţele judecãtoreşti pot sã cearã reclamantului sã depunã o cauţiune suficientã pentru a asigura compensarea oricãrui prejudiciu care ar putea fi suferit de pârât."
De asemenea, sunt criticate şi prevederile art. 9 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectãrii drepturilor de proprietate industrialã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 20 iulie 2005, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 280/2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 7 octombrie 2005. Conţinutul normativ al acestuia este urmãtorul: "(1) Instanţa judecãtoreascã competentã poate, la cererea motivatã a reclamantului, sã ordone mãsuri provizorii împotriva persoanei care se presupune cã a încãlcat un drept de proprietate industrialã protejat, în scopul de a preveni orice încãlcare iminentã cu privire la acest drept, respectiv:
a) sã interzicã cu titlu provizoriu ca încãlcarea presupusã sã mai continue; sau
b) sã constituie o garanţie destinatã sã asigure despãgubirea titularului dreptului protejat.
(2) Mãsurile provizorii prevãzute la alin. (1) pot fi ordonate şi împotriva unui intermediar ale cãrui servicii sunt utilizate de cãtre un terţ în scop de încãlcare a unui drept de proprietate industrialã protejat.
(3) La cererea reclamantului, instanţele judecãtoreşti competente pot sã ordone sechestrul mãrfurilor bãnuite cã ar aduce atingere unui drept de proprietate industrialã protejat pentru a împiedica introducerea lor sau circulaţia lor în circuitele comerciale.
(4) În cazul unei încãlcãri sãvârşite în activitãţi comerciale, instanţa judecãtoreascã competentã poate sã ordone, dacã partea vãtãmatã dovedeşte cã existã circumstanţe care ar putea face imposibilã recuperarea daunelor-interese, sechestrul bunurilor mobiliare şi imobiliare ale persoanei care se presupune cã a încãlcat un drept de proprietate industrialã protejat, inclusiv blocarea conturilor bancare şi a altor bunuri. În acelaşi scop se poate ordona comunicarea documentelor bancare, financiare sau comerciale ori accesul la informaţii pertinente cauzei.
(5) Instanţa judecãtoreascã competentã poate cere reclamantului, în cadrul mãsurilor prevãzute la alin. (1)-(4), sã furnizeze orice element de probã, în scopul de a-şi forma convingerea cã acesta este titularul dreptului şi cã acest drept i-a fost încãlcat ori o astfel de încãlcare este iminentã."
Autorul excepţiei invocã, în motivarea criticii de neconstituţionalitate, dispoziţiile din Legea fundamentalã cuprinse la art. 24 - "Dreptul la apãrare", art. 27 - "Inviolabilitatea domiciliului", art. 28 - "Secretul corespondenţei" şi art. 148 - "Integrarea în Uniunea Europeanã".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 100/2005 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea pronunţându-se prin Decizia nr. 1.143 din 28 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 5 noiembrie 2010. Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã instanţa are îndatorirea de a-şi exercita rolul activ şi de a stãrui în aflarea adevãrului, prin toate mijloacele legale, în scopul pronunţãrii unei hotãrâri temeinice şi legale, în acest sens dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 100/2005 prevãzând cã instanţa judecãtoreascã competentã poate cere reclamantului sã furnizeze orice element de probã, în scopul de a-şi forma convingerea cã acesta este titularul dreptului şi cã acest drept i-a fost încãlcat ori o astfel de încãlcare este iminentã. Totodatã, Curtea a observat cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 100/2005 transpune Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectualã, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 157 din 30 aprilie 2004, iar reglementarea criticatã constituie implementarea în dreptul intern a dispoziţiilor referitoare la mãsurile provizorii şi asigurãtorii prevãzute în cuprinsul art. 9 al directivei mai sus menţionate. De asemenea, Curtea a reţinut cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 100/2005 a fost emisã în scopul combaterii fenomenului de contrafacere a obiectelor asupra cãrora poartã dreptul de proprietate industrialã şi în interesul titularilor drepturilor de proprietate industrialã.
Având în vederea similitudinea criticilor formulate în cauza de faţã, Curtea apreciazã cã nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, motiv pentru care considerentele şi soluţia pronunţatã prin decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi cu privire la prezenta excepţie.
Totodatã, Curtea constatã cã nici prevederile art. 139 alin. (6) şi (11) din Legea nr. 8/1996 nu contravin textelor din Legea fundamentalã invocate, observând cã acestea reprezintã, de asemenea, transpunerea la nivelul legislaţiei naţionale a reglementãrii europene în domeniu, mai exact, a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din aceeaşi Directivã 2004/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, care stabilesc cã "Înainte chiar de introducerea unei acţiuni pe fond, statele membre se asigurã cã autoritãţile judecãtoreşti competente pot, la cererea unei pãrţi care a prezentat dovezi în mod rezonabil accesibile şi suficiente în sprijinul pretenţiilor sale privind încãlcarea drepturilor sale de proprietate intelectualã sau iminenţa unei astfel de încãlcãri, sã ordone mãsuri provizorii rapide şi eficiente pentru a conserva dovezile pertinente referitoare la încãlcarea menţionatã, sub rezerva asigurãrii protecţiei informaţiilor confidenţiale (...)".
De altfel, în administrarea probatoriilor, instanţa de judecatã trebuie sã manifeste un rol activ, prescripţiile art. 139 alin. (11) din Legea nr. 8/1996 asigurând acesteia pârghiile necesare asigurãrii unui control suficient, de naturã a descuraja eventualele abuzuri în exercitarea dreptului de a cere luarea mãsurilor de asigurare a dovezilor sau de constatare a unei stãri de fapt.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 139 alin. (6) şi (11) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, precum şi a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectãrii drepturilor de proprietate industrialã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "SPV Investis Imob" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 49.503/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 iulie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
