Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Janos Puskas în Dosarul nr. 3.183/2003 al Tribunalului Harghita.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã completul de judecatã cã la dosar s-a depus o cerere de cãtre autorul excepţiei, prin care acesta solicitã judecarea cauzei în lipsã.
Având cuvântul pe fond, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 octombrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 3.183/2003, Tribunalul Harghita a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 2 din Codul penal. Excepţia a fost ridicatã de Janos Puskas, apelant în dosarul menţionat, care, aflat în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare ce-i fusese aplicatã pentru infracţiunea de omor sãvârşitã în perioada minoritãţii, dupã ce a executat o treime din durata pedepsei, deşi nu mai era minor, a solicitat eliberarea condiţionatã. Conducerea Penitenciarului Miercurea-Ciuc nu a dat curs acestei cereri pe motiv cã petiţionarul nu a executat fracţiunea de douã treimi din durata pedepsei. Ca urmare, condamnatul s-a adresat Judecãtoriei Miercurea-Ciuc, care, prin Sentinţa penalã nr. 735 din 3 septembrie 2003, a respins ca inadmisibilã cererea de eliberare condiţionatã, cu motivarea cã petiţionarul, deşi condamnat pentru o infracţiune sãvârşitã în perioada minoritãţii, nu executase o treime din pedeapsã înainte de a deveni major. Împotriva acestei sentinţe Puskas Janos a declarat apel, iar în faţa Tribunalului Harghita a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 2 din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile criticate, referitoare la liberarea condiţionatã în cazul celor condamnaţi în timpul minoritãţii, dupã executarea unei fracţiuni din pedeapsã, sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, deoarece nu recunosc şi condamnatului minor care, la data împlinirii vârstei de 18 ani, nu a executat încã aceastã fracţiune din pedeapsã, dreptul de a cere şi de a obţine liberarea condiţionatã. Autorul excepţiei mai aratã cã, prin Decizia de îndrumare nr. 6 din 30 iunie 1970 a fostului Tribunal Suprem al Republicii Socialiste România, s-a stabilit cã interpretarea corectã a textului în discuţie este în sensul cã minorilor li se aplicã derogarea prevãzutã de art. 60 alin. 2 din Codul penal, numai dacã în timpul minoritãţii au executat fracţiunea de o pãtrime din pedeapsã (majoratã la o treime, urmare modificãrii şi completãrii Codului penal prin <>Legea nr. 140/1996 ).
Tribunalul Harghita aratã cã excepţia este neîntemeiatã, întrucât liberarea condiţionatã se aplicã facultativ, dacã sunt îndeplinite şi constatate de cãtre instanţã condiţiile legale, mãsura constituind un stimulent important pentru reeducarea celui condamnat, aşa încât nu se poate susţine obligativitatea liberãrii condiţionate a minorului care a împlinit vârsta de 18 ani, indiferent de fracţiunea de pedeapsã executatã. În opinia instanţei, aplicarea prevederilor art. 59 din Codul penal condamnaţilor care, pânã la împlinirea vârstei de 18 ani nu au executat o treime din pedeapsã, nu încalcã prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, ci derivã din însãşi finalitatea pedepsei, prin executarea în continuare a pedepsei împreunã cu condamnaţii majori nefiind adusã atingere nici unui drept al condamnatului, devenit şi el major.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituţii.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã, prin dispoziţiile art. 60 alin. 2 din Codul penal, legiuitorul a prevãzut un regim de executare care ţine seama de particularitãţile psihofizice ale condamnatului minor, în deplin acord cu principiul egalitãţii în drepturi, care presupune reguli diferite pentru situaţii diferite, particularizarea cadrului de aplicare a mijloacelor de individualizare a executãrii pedepsei în funcţie de vârsta condamnaţilor nefiind în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), deoarece nu încalcã nici unul dintre criteriile egalitãţii în drepturi, prevãzute la art. 4 alin. (2) din Constituţie. Totodatã mai aratã cã dispoziţiile art. 60 alin. 2 din Codul penal nu instituie privilegii sau discriminãri, ci se aplicã tuturor persoanelor aflate în situaţii similare, dând efect deplin principiului constituţional al egalitãţii în drepturi.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia este neîntemeiatã, deoarece textul criticat nu încalcã prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Situaţia distinctã în care se aflã cei condamnaţi în timpul minoritãţii, care au executat o anumitã parte din pedeapsã, faţã de cei care nu au executat, pânã la împlinirea vârstei de 18 ani, aceeaşi fracţiune de pedeapsã prevãzutã de lege, creeazã premisele unui tratament juridic diferit, ceea ce nu duce însã la încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 60 alin. 2 din Codul penal, având urmãtorul conţinut: "Cei condamnaţi în timpul minoritãţii, când ajung la vârsta de 18 ani, precum şi condamnaţii trecuţi de vârsta de 60 de ani pentru bãrbaţi şi de 55 de ani pentru femei, pot fi liberaţi condiţionat, dupã executarea unei treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depãşeşte 10 ani sau a unei jumãtãţi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacã îndeplinesc celelalte condiţii prevãzute în art. 59 alin. 1."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), care reglementeazã egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, întrucât nu recunosc şi condamnatului minor care, la data împlinirii vârstei de 18 ani nu a executat o treime din pedeapsã, dreptul de a cere şi de a obţine liberarea condiţionatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceste critici nu pot fi reţinute.
Dispoziţiile art. 60 alin. 2 din Codul penal nu contravin principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, întrucât condamnaţii minori care, la împlinirea vârstei de 18 ani au executat o treime din durata pedepsei, se aflã într-o situaţie juridicã diferitã faţã de condamnaţii minori care, pânã la împlinirea aceleiaşi vârste - de 18 ani - nu au executat aceeaşi fracţiune de pedeapsã. Aceastã diferenţã de situaţie juridicã a celor douã categorii de condamnaţi justificã în mod obiectiv şi rezonabil tratamentul juridic neomogen la care se referã autorul excepţiei, principiul egalitãţii în faţa legii presupunând instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. Acest principiu nu exclude, ci, dimpotrivã, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite, iar legea poate sã stabileascã reguli diferite în raport cu persoane care se aflã în situaţii sau în condiţii diferite, aşa cum este şi în cazul în speţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Janos Puskas în Dosarul nr. 3.183/2003 al Tribunalului Harghita.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 martie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
