Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 96 din 11 mai 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 59 alin. (4) si (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 392 din 22 august 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 59 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Daewoo Electronics România" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.412/1999 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia comercialã, având ca pãrţi: autorul exceptiei, Societatea Comercialã "Unirea" - S.A. din Bucureşti şi Societatea Comercialã "Fracom" - S.R.L. din Bucureşti.
La apelul nominal se prezintã Societatea Comercialã "Fracom" - S.R.L. din Bucureşti prin reprezentant, lipsind celelalte pãrţi.
Magistratul-asistent invedereaza Curţii Constituţionale ca, astfel cum rezulta din dovada de citare, Societatea Comercialã "Daewoo Electronics România" - S.R.L. din Bucureşti şi-a schimbat sediul din bd Iancu de Hunedoara nr. 8, et. 1, sectorul 1, fapt necomunicat nici Curţii Constituţionale şi nici Curţii de Apel Bucureşti. Asa fiind, în conformitate cu prevederile art. 98 din Codul de procedura civilã, Curtea constata ca procedura este legal îndeplinitã fata de toate pãrţile din dosar.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Societãţii Comerciale "Fracom" - S.R.L. din Bucureşti pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, deoarece în urma modificãrii <>Legii nr. 64/1995 art. 59 este formulat în asa fel încât procedura falimentului sa se poatã desfasura cu celeritate. Or, autorul exceptiei, prin excepţia ridicatã, urmãreşte tergiversarea desfãşurãrii procedurii de faliment.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca fiind inadmisibila, a exceptiei ridicate, deoarece soluţionarea cauzei la instanta de judecata nu depinde de prevederile legale criticate de autorul exceptiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 decembrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 3.412/1999, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 59 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Daewoo Electronics România" - S.R.L. într-o cauza civilã având ca obiect judecarea recursului declarat de autorul exceptiei impotriva unei încheieri pronunţate de Tribunalul Bucureşti.
În motivarea exceptiei se susţine ca prevederile <>art. 55 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 64/1995 , modificatã prin <>Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, contravin dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. a), precum şi ale art. 135 alin. (1), (2), (3) şi (6) din Constituţie, deoarece, stabilind acelaşi termen pentru depunerea, în cadrul procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului, a unui eventual plan care prevede fie reorganizarea şi continuarea activitãţii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia, atât pentru debitor, cat şi pentru creditor, lezeaza grav interesele celui din urma. Creditorul este, în felul acesta, dezavantajat, întrucât nu se afla în posesia documentelor referitoare la activitatea şi la situaţia financiarã a debitorului, de multe ori fiind împiedicat de neglijenţa sau de reaua-credinţa a debitorului ori de alte cauze independente de vointa sa de a obţine informaţiile necesare pentru întocmirea unui plan viabil, pe baza cãruia şi-ar putea recupera creanţele integral sau în parte. Termenul de depunere a planului fiind prea scurt pentru creditor, iar nerespectarea lui fiind sancţionatã cu decãderea din drept, el poate suferi pierderi însemnate care se rãsfrâng şi asupra statului prin imposibilitatea de a-şi mai putea recupera creanţele provenite din impozite şi taxe. Se mai arata ca în cauza se pune problema recuperãrii unor sume importante ale cãror creditori sunt "o societate cu o investiţie majorã pe piata româneascã şi statul roman, caz în care sunt nesocotite dispoziţiile art. 134 lit. b) şi ale art. 138 din Constituţie, care garanteazã protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã".
Instanta de judecata, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca prevederile criticate nu sunt contrare Constituţiei, excepţia de neconstituţionalitate fiind nefondata.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca dispoziţiile <>art. 59 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 , republicatã, sunt constituţionale. Referitor la aspectul privind eventuala neglijenţa sau rea-credinţa a debitorului, prin care acesta îl impiedica pe creditor sa depunã planul în termen legal, se arata ca aceasta "reprezintã, înainte de toate, o problema de aplicare corecta a <>Legii nr. 64/1995 , republicatã, iar nu una de constitutionalitate". Se considera, totodatã, ca termenul de 30 de zile ce poate fi prelungit cu încã 60 de zile "este rezonabil de lung", iar creditorul "are la dispoziţie mijloace procesuale pentru a impune o conduita corecta din partea debitorului".
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât, în speta, termenul de 150 de zile pentru întocmirea şi depunerea planului, prevãzut în vechea forma a <>art. 55 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 , s-a împlinit anterior modificãrii acestui text de lege prin scurtarea termenului. Pe fond, Guvernul apreciazã ca susţinerile autorului exceptiei sunt neintemeiate, pe de o parte, pentru ca stabilirea termenelor este un atribut exclusiv al legiuitorului, iar pe de alta parte, pentru ca prevederile <>art. 128 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, se intregesc cu dispoziţiile Codului de procedura civilã, pe baza cãrora partea care este decãzutã din termen din cauze independente de vointa sa ori ca urmare a conduitei rau-intenţionate a partii adverse poate cere repunerea în termen sau aplicarea de sancţiuni fata de cealaltã parte.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Având în vedere dispoziţiile <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei", Curtea constata ca nu a fost legal sesizatã în vederea soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Într-adevãr, din examinarea încheierii prin care a fost sesizatã Curtea Constituţionalã, precum şi a susţinerilor autorului exceptiei formulate în dosarul cauzei rezulta ca sunt criticate prevederile <>art. 55 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 64/1995 , astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 99/1999 . Ca urmare a republicarii <>Legii nr. 64/1995 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, dându-se textelor o noua numerotare, obiectul exceptiei îl constituie prevederile <>art. 59 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, având urmãtorul conţinut: "(4) Planul va trebui sa fie propus în termen de 30 de zile de la data deschiderii procedurii. Termenul poate fi prelungit de judecãtorul-sindic cu cel mult 60 de zile.
(5) Nerespectarea termenelor prevãzute la alin. (4) conduce la decãderea pãrţilor din dreptul de a depune un plan de reorganizare sau de lichidare şi, ca urmare, la trecerea, din dispoziţia tribunalului, la procedura falimentului."
Autorul exceptiei critica aceste prevederi, deoarece au redus termenul stabilit pentru depunerea planului de reorganizare sau de lichidare, cu caracter de decãdere din drept, de la 60 de zile, cat era iniţial şi care putea fi prelungit cu încã 90 de zile, la 30 de zile, termen care poate fi prelungit cu cel mult 60 de zile.
Analizând actele dosarului, Curtea Constituţionalã constata ca în speta Societatea Comercialã "Daewoo Electronics România" - S.R.L. din Bucureşti a introdus la Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã o acţiune prin care a solicitat declanşarea procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului impotriva debitorului Societatea Comercialã "Fracom" - S.R.L. Contestaţia formulatã de debitor în privinta acestei cereri a fost respinsã de tribunal la 12 ianuarie 1999, data la care s-a declansat procedura reorganizãrii judiciare şi a început sa curgã termenul pentru depunerea, de cãtre oricare dintre pãrţi, a unui eventual plan de reorganizare sau de lichidare. Acest termen, conform reglementãrii legale în vigoare în perioada respectiva, a fost de 60 de zile, putând fi prelungit cu cel mult 90 de zile, deci în total 150 de zile. Însã, chiar şi termenul maxim de 150 de zile s-a împlinit la data de 14 iunie 1999. Autorul exceptiei a solicitat judecãtorului-sindic, la 12 august 1999, acordarea a încã unui termen de 60 de zile pentru întocmirea şi depunerea planului de reorganizare. Cererea a fost respinsã prin Încheierea din 8 septembrie 1999, pronunţatã de judecãtorul-sindic şi recuratã de autorul exceptiei. În aceasta situaţie reducerea termenului pentru propunerea planului la 30 de zile, care poate fi prelungit, eventual, cu cel mult 60 de zile, termen aplicabil de la data de 27 mai 1999, data intrãrii în vigoare a legii de modificare a <>Legii nr. 64/1995 , nu are nici o relevanta în soluţionarea cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, termenul de decãdere fiind împlinit anterior.
Caracterul nerelevant al dispoziţiilor legale criticate de autorul exceptiei în soluţionarea cauzei constituie o cauza de inadmisibilitate a acesteia, situaţie în care, potrivit <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, instanta de judecata avea obligaţia sa respingã excepţia printr-o încheiere motivatã, fãrã sa mai sesizeze Curtea Constituţionalã. De aceea, Curtea, fiind sesizatã cu o excepţie de neconstituţionalitate inadmisibila, urmeazã sa o respingã.
În ceea ce priveşte stabilirea şi aprecierea cauzelor din care autorul exceptiei a pierdut termenul şi a decãzut din drept, Curtea constata ca acestea constituie situaţii de fapt ce urmeazã sa fie stabilite, iar problemele sa fie soluţionate în conformitate cu prevederile <>Legii nr. 64/1995 şi cu cele ale Codului de procedura civilã. Aceasta intra însã în competenta exclusiva a instanţei de judecata, întrucât, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "În exercitarea controlului, Curtea Constituţionalã se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului. De asemenea, Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei".
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 59 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Daewoo Electronics România" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.412/1999 al Curţii de Apel Bucureşti Secţia comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 11 mai 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
