Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 957 din 12 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 si art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Baupartner" - S.R.L. din Ploieşti în Dosarul nr. 767/105/2010 al Tribunalului Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã nu se impune reconsiderarea soluţiei pronunţate prin Decizia nr. 1.236 din 5 octombrie 2010.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 13 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 767/105/2010, Tribunalul Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Baupartner" - S.R.L. din Ploieşti într-o cauzã civilã având ca obiect soluţionarea unei cereri de întoarcere a executãrii efectuate în baza unei sentinţe arbitrale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile art. 2 din Legea nr. 146/1997 sunt neconstituţionale, întrucât instituie o obligaţie de timbraj excesivã. Aratã cã, prin stabilirea unor plafoane de taxe deosebit de ridicate, se îngreuneazã accesul la justiţie şi, implicit, se împiedicã exercitarea dreptului la apãrare. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, susţine cã sunt contrare art. 21 din Constituţie, întrucât stabilesc o sancţiune drasticã faţã de persoane care, nedeţinând fondurile pentru plata unei taxe de timbru excesivã, sunt puse în situaţia de a li se anula accesul la o instanţã. Tribunalul Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a constatat cã sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, prevãzute de Legea nr. 47/1992, şi a sesizat Curtea Constituţionalã în vederea soluţionãrii excepţiei, fãrã sã îşi exprime opinia cu privire la temeinicia acesteia, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, apreciind cã este legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfãşuratã de instanţele judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins: - Art. 2: "(1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecãtoreşti, se taxeazã astfel: a) pânã la valoarea de 50 lei - 6 lei; b) între 51 lei şi 500 lei - 6 lei + 10% pentru ce depãşeşte 50 lei; c) între 501 lei şi 5.000 lei - 51 lei + 8% pentru ce depãşeşte 500 lei; d) între 5.001 lei şi 25.000 lei - 411 lei + 6% pentru ce depãşeşte 5.000 lei; e) între 25.001 lei şi 50.000 lei - 1.611 lei + 4% pentru ce depãşeşte 25.000 lei; f) între 50.001 lei şi 250.000 lei - 2.611 lei + 2% pentru ce depãşeşte 50.000 lei; g) peste 250.000 lei - 6.611 lei + 1% pentru ce depãşeşte 250.000 lei. (1^1) Dispoziţiile alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor şi cererilor privind declararea nulitãţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum şi cererilor privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial; cererea privind repunerea pãrţilor în situaţia anterioarã este scutitã de taxã de timbru dacã este accesorie cererii privind declararea nulitãţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial. (2) În cazul contestaţiei la executarea silitã, taxa se calculeazã la valoarea bunurilor a cãror urmãrire se contestã sau la valoarea debitului urmãrit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmãrite. Taxa aferentã acestei contestaţii nu poate depãşi suma de 1.500.000 lei, indiferent de valoarea contestatã. (3) Valoarea la care se calculeazã taxa de timbru este cea declaratã în acţiune sau în cerere. Dacã aceastã valoare este contestatã sau apreciatã de instanţã ca derizorie, evaluarea se va face potrivit normelor metodologice prevãzute la art. 28 alin. (2) din prezenta lege."; - Art. 20 alin. (3): "(3) Neîndeplinirea obligaţiei de platã pânã la termenul stabilit se sancţioneazã cu anularea acţiunii sau a cererii." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 21 care consacrã accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi art. 24 care garanteazã dreptul la apãrare. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã s-a mai pronunţat în repetate rânduri asupra unor critici similare, constatând conformitatea textelor de lege ce formeazã obiectul acesteia cu dispoziţiile constituţionale invocate şi în prezenta cauzã. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 390 din 13 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 19 mai 2010, Curtea a statuat cã accesul liber la justiţie nu presupune gratuitate şi cã nicio dispoziţie constituţionalã nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Totodatã, Curtea a reţinut cã regula este cea a timbrãrii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în mãsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a cãror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetãţenii sunt obligaţi sã contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. Atât obligaţia de platã a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplicã deopotrivã tuturor cetãţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi naturã, neexistând discriminãri sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legalã pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipatã a acestor taxe (în unele cazuri pânã la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecãtoreascã) este justificatã, ca şi sancţiunea anulãrii acţiunii sau cererii, în caz de neplatã a acestora. De asemenea, la finalul procesului judiciar, sarcina suportãrii cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a cãzut în pretenţii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în condiţiile legii, de organele de justiţie. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia pronunţatã prin decizia amintitã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Baupartner" - S.R.L. din Ploieşti în Dosarul nr. 767/105/2010 al Tribunalului Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 iulie 2011.
