Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 956 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 31^2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulatie pe teritoriul Romaniei a cetatenilor statelor membre ale Uniunii Europene si Spatiului Economic European
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 600 din 25 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 31^2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetãţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, excepţie ridicatã de Kaplan Ismail în Dosarul nr. 25.105/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 29 iunie 2010, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea a dispus amânarea pronunţãrii pentru data de 6 iulie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 25.105/3/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 31^2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetãţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European.
Excepţia a fost ridicatã de Kaplan Ismail într-o cauzã privind soluţionarea unui apel formulat într-o acţiune având ca obiect solicitarea de ridicare a interdicţiei de intrare în România.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate creeazã discriminãri între douã categorii de strãini aflaţi în situaţii juridice similare, şi anume cei împotriva cãrora s-a aplicat mãsura interdicţiei de intrare în România înainte, respectiv dupã data de 1 ianuarie 2007, deoarece doar cea din urmã categorie poate solicita reducerea interdicţiei dupã împlinirea a jumãtate din perioada interdicţiei dispuse în condiţiile art. 30 alin. (1) din ordonanţa criticatã.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât nu poate fi vorba de o situaţie discriminatorie între douã categorii de persoane al cãror regim juridic este reglementat diferit, prin acte normative distincte, şi anume <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetãţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European şi Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 31^2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetãţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European sunt constituţionale. Acest text se aplicã în mod egal tuturor destinatarilor sãi, fãrã discriminãri pe criterii arbitrare, şi este în concordanţã, totodatã, cu dispoziţiile art. 126 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale privind competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 31^2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetãţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 21 iulie 2005, completatã prin <>art. I pct. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 30/2006 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetãţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 24 iulie 2006. Textul de lege criticat are urmãtorul cuprins:
- Art. 31^2 alin. (1): "(1) Dupã împlinirea a jumãtate din perioada interdicţiei dispuse în condiţiile art. 30 alin. (2), persoana expulzatã poate solicita ridicarea interdicţiei.";
- Art. 30 alin. (2), la care textul legal criticat face trimitere, prevede urmãtoarele: "(2) Instanţa poate dispune interzicerea intrãrii pe teritoriul României persoanei împotriva cãreia s-a dispus mãsura expulzãrii, pe o perioadã cuprinsã între 1 şi 5 ani. Perioada de interdicţie curge de la data ieşirii din ţarã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine, în ordinea invocãrii lor, dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 11 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie şi ale art. 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, texte referitoare la principiile egalitãţii şi nediscriminãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã aceasta este neîntemeiatã.
Autorul excepţiei ar dori o egalitate de tratament juridic între persoane care se aflã în situaţii juridice reglementate diferit în timp. Astfel, dispoziţiile <>art. 31^2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetãţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, criticate, au fost introduse prin <>art. I pct. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 30/2006 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 102/2005 , act normativ ce a intrat în vigoare la data aderãrii României la Uniunea Europeanã şi care, evident, urmãrea asigurarea aceloraşi drepturi în cadrul Uniunii Europene sub aspectul liberei circulaţii a cetãţenilor statelor membre pe teritoriul României.
În virtutea principiului reglementat de art. 15 din Constituţie, potrivit cãruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, dar şi a principiului aplicãrii imediate a legii noi, beneficiul legii constând în posibilitatea ca persoana expulzatã sã solicite ridicarea interdicţiei intrãrii pe teritoriul României dupã împlinirea a jumãtate din perioada interdicţiei produce efecte juridice pentru situaţiile create dupã intrarea în vigoare a legii, şi nu pentru cele deja existente, sau ale cãror efecte juridice s-au stins, deoarece, în acest caz, s-ar încãlca principiul constituţional al neretroactivitãţii legii. Aşadar, sub aspectul criteriului obiectiv al momentului legiferãrii, persoanele aflate în ipoteza <>art. 30 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/2005 , adicã împotriva cãrora instanţa de judecatã a dispus interzicerea intrãrii pe teritoriul României, se aflã în situaţii diferite, care justificã, prin urmare, tratamente juridice distincte.
Mai mult, modalitatea în care instanţa de judecatã sau organele competente interpreteazã şi aplicã legea nu reprezintã aspecte de neconstituţionalitate, iar asupra lor Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa, acestea fiind de competenţa instanţelor judecãtoreşti.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 31^2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetãţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, excepţie ridicatã de Kaplan Ismail în Dosarul nr. 25.105/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
