Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 955 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) si (5) si ale art. 11 alin. (1) si (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 600 din 25 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (5) şi ale <>art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Fãinã Gagoş Dumitru în Dosarul nr. 3.590/2/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi de Societatea Comercialã "Euromarket Services" -S.A. în Dosarul nr. 33.004/3/CA/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 29 iunie 2010, în prezenţa reprezentanţilor autorilor excepţiei şi a pãrţii Universitatea Naţionalã de Apãrare "Carol I", precum şi a reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, din oficiu, a dispus conexarea Dosarului nr. 458D/2010 la Dosarul nr. 168D/2010, care a fost primul înregistrat, precum şi amânarea pronunţãrii pentru data de 6 iulie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 3.590/2/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi <>art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .
Excepţia a fost ridicatã de recurentul-reclamant Fãinã Gagoş Dumitru într-o cauzã având ca obiect anularea hotãrârii Senatului Universitãţii Naţionale de Apãrare "Carol I" privind exmatricularea sa de la doctorat.
Prin Încheierea din 14 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 33.004/3/CA/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (5) şi ale <>art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Euromarket Services" - S.A. într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect o acţiune pentru suspendarea executãrii unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii aratã, în esenţã, cã dispoziţiile privind instituirea obligativitãţii unei proceduri prealabile anterior învestirii instanţei de contencios administrativ şi limitarea în timp a exerciţiului dreptului la acţiune vizând anularea unui act administrativ cu caracter individual, aşa cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (5) şi <>art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 (accesul liber la justiţie), art. 16 (egalitatea în drepturi - nediscriminarea), art. 51 (dreptul de petiţionare) şi art. 52 (dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã).
În ceea ce priveşte prevederile <>art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , referitoare la calcularea termenului de introducere a acţiunii în contencios administrativ, autorul excepţiei ce constituie obiectul Dosarului nr. 168D/2010 subliniazã faptul cã "aspectul nou supus atenţiei instanţei de contencios constituţional este cel al momentului impus pentru calcularea termenului imperativ de introducere a acţiunii în contencios administrativ, de la data comunicãrii actului, data luãrii la cunoştinţã".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 168D/2010, apreciazã cã dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi ale <>art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sunt constituţionale, invocând în susţinerea opiniei exprimate jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 458D/2010, apreciazã cã "dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2), precum şi <>art. 7 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004 nu limiteazã accesul liber la justiţie, Curtea Constituţionalã statuând constant cã instituirea unei proceduri prealabile şi a unor termene de prescripţie sau decãdere nu constituie o împiedicare a accesului la justiţie".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (5) şi ale <>art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 262/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 7 alin. (1) şi (5): "(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sã solicite autoritãţii publice emitente sau autoritãţii ierarhic superioare, dacã aceasta existã, în termen de 30 de zile de la data comunicãrii actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
....................................................
(5) În cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţionalã a Funcţionarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vãtãmate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazurile prevãzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilã.";
- Art. 11 alin. (1) şi (2): "(1) Cererile prin care se solicitã anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicãrii rãspunsului la plângerea prealabilã;
b) data comunicãrii refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;
c) data expirãrii termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirãrii termenului legal de soluţionare a cererii;
d) data expirãrii termenului prevãzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilã a cererii sau, dupã caz, a plângerii prealabile;
e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusã şi peste termenul prevãzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicãrii actului, data luãrii la cunoştinţã, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, dupã caz."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine urmãtoarelor dispoziţii din Legea fundamentalã: art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 21, 51, 52, art. 53 alin. (1) şi (2), art. 73 alin. (3) lit. p), art. 124 şi art. 126 alin. (1) din Constituţie, republicatã, cu referire la dispoziţiile art. 6 paragraful 1 şi art. 18 din Convenţia europeanã a drepturilor omului, ale art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ale art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, ale art. 5.9 din Documentul Reuniunii de la Copenhaga din cadrul Dimensiunii Umane a O.S.C.E. 1990 şi ale art. 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã s-a mai pronunţat asupra prevederilor de lege criticate, prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi din perspectiva unor critici similare.
Cu privire la conformitatea dispoziţiilor <>art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , care instituie procedura prealabilã obligatorie, Curtea a pronunţat mai multe decizii, dintre care pot fi amintite cu titlu exemplificativ <>Decizia nr. 687 din 12 iunie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 25 iulie 2008, sau <>Decizia nr. 569 din 19 septembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 30 octombrie 2006, prin care a statuat în mod constant cã "instituirea recursului prealabil sau graţios reprezintã o modalitate simplã, rapidã şi scutitã de taxa de timbru, prin care persoana vãtãmatã într-un drept al sãu de o autoritate publicã are posibilitatea de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului sãu legitim direct de la organul emitent. Se realizeazã astfel, pe de o parte, protecţia persoanei vãtãmate şi a administraţiei, iar, pe de altã parte, degrevarea instanţelor judecãtoreşti de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluţionate pe cale administrativã, dându-se expresie principiului celeritãţii". De asemenea, Curtea a reţinut cã "nicio dispoziţie constituţionalã nu interzice ca prin lege sã se instituie o procedurã administrativã prealabilã, fãrã caracter jurisdicţional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ graţios sau a celui ierarhic". În plus, s-a arãtat cã dreptul de acces liber la justiţie nu este un drept absolut, el putând fi supus anumitor condiţionãri. Prin urmare, Curtea a statuat cã "parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fãrã caracter jurisdicţional nu îngrãdeşte dreptul de acces liber la justiţie, atât timp cât decizia organului administrativ poate fi atacatã în faţa unei instanţe judecãtoreşti".
Cât priveşte problema termenelor reglementate de <>art. 11 din Legea nr. 554/2004 , înãuntrul cãrora persoana vãtãmatã trebuie sã exercite dreptul la acţiune în contencios administrativ, Curtea, prin <>Decizia nr. 1.161 din 17 septembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 20 octombrie 2009, a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a statuat cã aceste dispoziţii "consacrã excepţia de la aplicarea termenului de prescripţie stabilit la alin. (1) al aceluiaşi articol, în sensul cã, pentru motive temeinice, cererea prin care se solicitã anularea unui act administrativ individual poate fi introdusã şi peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data comunicãrii actului, data luãrii la cunoştinţã, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, dupã caz. Aceste prevederi se aplicã în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia reglementatã de ipoteza normei criticate, instanţa fiind cea care, în funcţie de temeinicia motivelor invocate, încuviinţeazã sau nu cererea introdusã şi peste termenul de 6 luni." De asemenea, prin <>Decizia nr. 123 din 16 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie 2006, Curtea a reţinut cã "stabilirea unor condiţionãri pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o încãlcare a dreptului la liber acces la justiţie şi la un proces echitabil", iar "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalitãţile instituite de lege".
În lipsa unor elemente noi, de naturã a modifica jurisprudenţa Curţii în materie, cele statuate în deciziile indicate, precum şi soluţiile pronunţate îşi menţin valabilitatea şi în acest dosar.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (5) şi ale <>art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Fãinã Gagoş Dumitru în Dosarul nr. 3.590/2/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi de Societatea Comercialã "Euromarket Services" - S.A. în Dosarul nr. 33.004/3/CA/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
