Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 955 din 25 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si 10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 536 din 3 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 şi 10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicatã de Eduard Paraschiv şi Marian Lucian Stanca în Dosarul nr. 30.878/3/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei Marian Lucian Stanca şi partea Daniel Simion Pãun şi se constatã lipsa celuilalt autor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei Marian Lucian Stanca solicitã acordarea unui nou termen de judecatã.
Partea prezentã nu are nimic de obiectat cu privire la cererea formulatã.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordãrii unui nou termen.
Curtea, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedurã civilã respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecatã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Autorul excepţiei Lucian Marian Stanca solicitã admiterea acesteia aşa cum a fost formulatã.
Partea Daniel Simion Pãun nu mai are nimic de adãugat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 ianuarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 30.878/3/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 şi 10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicatã de Eduard Paraschiv şi Marian Lucian Stanca în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile <>art. 2 din Legea nr. 143/2000 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi art. 21 alin. (3), deoarece, deşi alineatul (1) conţine 17 verbum regens şi o referire relativã şi arbitrarã la alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, legiuitorul a înţeles sã instituie un singur cadru de pedepsire cu închisoarea de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, fãrã sã facã vreo diferenţiere în funcţie şi de alte criterii obiective, cum ar fi cantitatea de substanţã traficatã. Prin aceasta procurorul sau judecãtorul, în absenţa unei reglementãri cu un conţinut univoc, au la îndemânã o paletã extrem de variatã de a acuza şi de a condamna, conceptul de dreptate ca valoare socialã fiind neîndoios ocultatã.
Articolul 10 din <>Legea nr. 143/2000 contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), deoarece instituie o inegalitate între persoana care, împrumutând bani traficanţilor de droguri, este mai aspru pedepsit în calitate de finanţator decât cel care sãvârşeşte propriu-zis fapta de trafic de droguri în una din modalitãţile prevãzute de art. 2-9 din lege.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 2 şi 10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicatã în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, care au urmãtorul conţinut:
Art. 2: "(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpãrarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fãrã drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Dacã faptele prevãzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.";
Art. 10: "Organizarea, conducerea sau finanţarea faptelor prevãzute la art. 2-9 se pedepseşte cu pedepsele prevãzute de lege pentru aceste fapte, limitele maxime ale acestora sporindu-se cu 3 ani."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 410 din 12 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.049 din 12 noiembrie 2004, a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), referitoare la sintagma "orice alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor", din <>Legea nr. 143/2000 . Cu acel prilej a statuat cã, din raţiuni de politicã penalã justificate şi de aspecte de tehnicã legislativã, legiuitorul a înţeles sã incrimineze în cuprinsul <>art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 , alãturi de operaţiunile enunţate expres şi orice "alte operaţiuni", fãrã ca prin acesta sã fie afectate prevederile constituţionale care consacrã statul de drept, cu elementele definitorii ale acestuia, între care şi principiul legalitãţii incriminãrii, întrucât reglementarea infracţiunii în cauzã este realizatã, în mod evident, prin lege. Contrar susţinerii autorului excepţiei, <>Legea nr. 143/2000 nu foloseşte termeni nedefiniţi, "operaţiunile privind circulaţia drogurilor", incriminate prin textul legal criticat, fiind clar circumstanţiate de legiuitor.
Curtea a mai reţinut cã este neîntemeiatã şi critica de neconstituţionalitate formulatã în raport cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, întrucât textul de lege ce face obiectul excepţiei nu aduce atingere, sub niciun aspect, dreptului pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, acestea putându-se prevala, fãrã nicio îngrãdire, de toate garanţiile procesuale prevãzute de lege în acest sens.
Aşa fiind, considerentele deciziei menţionate mai sus îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 din Legea nr. 143/2000 , Curtea constatã cã nu poate fi primitã critica referitoare la încãlcarea art. 16 din Legea fundamentalã, deoarece acestea se aplicã fãrã niciun fel de discriminare pe considerente arbitrare tuturor celor aflaţi în ipoteza normei. Or, de vreme ce, potrivit <>Deciziei nr. 38/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constituitã în Secţii Unite, fapta de organizare, conducere sau finanţare a acţiunilor prevãzute la <>art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 constituie o infracţiune distinctã, şi nu o formã agravatã a infracţiunilor prevãzute la art. 2-9 din aceeaşi lege, nici compararea statutului juridic al subiecţilor activi ai infracţiunii prevãzute de art. 10 cu subiecţii activi ai infracţiunilor prevãzute de art. 2-9 nu poate constitui un argument în dovedirea înfrângerii prezumţiei de constituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 şi 10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicatã de Eduard Paraschiv şi Marian Lucian Stanca în Dosarul nr. 30.878/3/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 iunie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
