Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 955 din 12 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 652 din 13 septembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Georgel Burac în Dosarul nr. 981/235/2010 al Judecãtoriei Gherla.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând cele reţinute de Curte prin Decizia nr. 961 din 25 septembrie 2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 981/235/2010, Judecãtoria Gherla a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Georgel Burac într-o cauzã având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate încalcã principiul imparţialitãţii instanţei care soluţioneazã plângerea împotriva procesului-verbal, întrucât aceasta este formatã numai din magistraţi, funcţionari ai statului. Precizeazã cã legislaţia veche - exemplificând în acest sens cu prevederi ale Codului de procedurã fiscalã din 1942 - asigura imparţialitatea instanţelor chemate sã verifice legalitatea actelor administrative prin includerea în "comisiunile de apel", pe lângã un magistrat al tribunalului respectiv, şi a unui delegat al fiscului, precum şi a unui delegat al contribuabililor. În opinia sa, imparţialitatea judecãtorilor care soluţioneazã plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor este ştirbitã, de vreme ce aceste plângeri tind sã anuleze sancţiuni pecuniare care reprezintã surse de venit la bugetul consolidat al statului, buget din care sunt repartizate şi cheltuielile cu salariile magistraţilor.
Judecãtoria Gherla apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Precizeazã cã amenzile aplicate prin procesul-verbal de contravenţie constituie surse la bugetele locale şi la bugetul de stat, în niciun caz nereprezentând o sursã din care sã fie asigurate salariile magistraţilor. Aratã cã atât Constituţia, cât şi Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor oferã o serie de garanţii care sã asigure judecãtorului independenţa şi imparţialitatea.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, textul a fost modificat prin art. IX din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, intratã în vigoare la 25 noiembrie 2010. În prezent, acesta are urmãtoare redactare:
- Art. 34: "(1) Instanţa competentã sã soluţioneze plângerea, dupã ce verificã dacã aceasta a fost introdusã în termen, ascultã pe cel care a fãcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacã aceştia s-au prezentat, administreazã orice alte probe prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotãrãşte asupra sancţiunii, despãgubirii stabilite, precum şi asupra mãsurii confiscãrii.
(2) Dacã prin lege nu se prevede altfel, hotãrârea judecãtoreascã prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacatã cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Recursul suspendã executarea hotãrârii."
Faţã de conţinutul pe care textul de lege criticat îl avea la momentul ridicãrii excepţiei, Legea nr. 202/2010 a adãugat în cuprinsul alin. (2) al art. 2 din ordonanţã sintagma "dacã prin lege nu se prevede altfel", care, în contextul criticilor formulate, nu reprezintã o modificare semnificativã, de naturã sã altereze conţinutul ideatic iniţial al textului de lege supus controlului de constituţionalitate.
Dispoziţiile din Constituţie invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (2) potrivit cãruia justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi şi ale art. 126 alin. (5) teza a doua, care prevede cã, prin lege organicã, pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participãrii, dupã caz, a unor persoane din afara magistraturii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textul de lege criticat instituie un ansamblu de reguli procedurale care reglementeazã soluţionarea plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut cã acestea nu sunt de naturã sã îngrãdeascã accesul liber la justiţie şi, totodatã, satisfac pe deplin exigenţele unui proces echitabil. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 768 din 24 iunie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 16 iulie 2008, Decizia nr. 552 din 29 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 17 iunie 2010, sau Decizia nr. 1.350 din 19 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 817 din 7 decembrie 2010.
În ceea ce priveşte critica prin raportare la dispoziţiile art. 124 alin. (2) din Constituţie, Curtea constatã cã nu este întemeiatã. Curtea reţine, sub acest aspect, cã indemnizaţiile judecãtorilor nu sunt şi nu pot fi influenţate de nivelul încasãrilor realizate din aplicarea de amenzi contravenţionale. Aceasta, deoarece cuantumul indemnizaţiilor magistraţilor este fix, fiind stabilit în mod cert şi obiectiv prin lege specialã. Este evident caracterul tendenţios al susţinerii autorului excepţiei potrivit cãreia imparţialitatea judecãtorilor care soluţioneazã plângerile contravenţionale ar fi ştirbitã ca urmare a faptului cã aceştia sunt tentaţi sã refuze anularea sancţiunilor pecuniare aplicate de organul constatator, sub pretext cã ar constitui surse de venit la bugetul statului, din care sunt repartizate şi cheltuielile cu salariile acestora. Imparţialitatea judecãtorilor reprezintã o caracteristicã intrinsecã a actului de justiţie, fiind o noţiune complexã, care exclude intervenţia oricãror elemente de naturã subiectivã şi care implicã, printre altele, echidistanţa absolutã a acestora. Or, dispoziţiile art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care, astfel cum s-a arãtat mai sus, reprezintã normele procedurale aplicabile soluţionãrii plângerilor contravenţionale, nu conţin niciun fel de elemente care sã justifice apariţia vreunor suspiciuni legate de imparţialitatea judecãtorului, alegaţiile autorului excepţiei fiind, din aceastã perspectivã, neîntemeiate.
Curtea constatã cã nu poate fi primitã nici critica prin raportare la dispoziţiile art. 126 alin. (5) teza a doua din Constituţie. În funcţie de specificul anumitor tipuri de cauze, textul constituţional invocat permite legiuitorului sã înfiinţeze instanţe specializate, la care, potrivit Legii fundamentale, pot participa persoane din afara magistraturii. Aşadar, în aplicarea acestor dispoziţii constituţionale, legiuitorul urmeazã sã aprecieze care sunt materiile în care se impune o astfel de constituire a instanţei. Faptul cã soluţionarea plângerilor contravenţionale nu are loc în faţa unei instanţe astfel alcãtuite nu aduce, însã, atingere dreptului la un proces echitabil, procesul desfãşurându-se cu respectarea tuturor garanţiilor procedurale specifice acestei caracterizãri. Textul constituţional menţionat nu impune participarea persoanelor din afara magistraturii la toate tipurile de cauze, ci oferã legiuitorului posibilitatea sã aprecieze cu privire la necesitatea ca, în anumite materii, în vederea creşterii calitãţii actului de justiţie, sã se apeleze la specialişti care sã ajute instanţa sã pronunţe soluţii corect fundamentate din punct de vedere ştiinţific, nu doar juridic.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Georgel Burac în Dosarul nr. 981/235/2010 al Judecãtoriei Gherla.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 iulie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
