Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 954 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 551 din 5 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , excepţie ridicatã de Viorel Rînghilescu în Dosarul nr. 40.209/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 29 iunie 2010, fiind consemnate în încheierea de şedinţã de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţãrii pentru data de 6 iulie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 40.209/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 . Excepţia a fost ridicatã de Viorel Rînghilescu într-o cauzã civilã având ca obiect înfiinţarea unui partid politic.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţã, cã "<>Legea nr. 14/2003 este o lege care încalcã toate tratatele internaţionale cu privire la libera asociere, fiind grav faptul cã, în mãsura în care s-a fãcut dovada cã se intenţioneazã constituirea unui partid politic, sã se solicite, înainte de a se acorda un sediu, o hotãrâre judecãtoreascã de constatare a personalitãţii juridice". Legea "a impus mãsuri, privilegii şi condiţionãri neconstituţionale. Ea consacrã un regim privilegiat pentru o parte dintre cetãţeni, ceea ce atrage discriminarea altor subiecte de drept, aflate într-o situaţie juridicã identicã sau similarã", fãcând referire, sub acest aspect, la faptul cã cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale nu li se impune cerinţa existenţei unui numãr de 25.000 de semnãturi pentru a constitui o asociaţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, considerã cã este neîntemeiatã, invocând cele reţinute de Curtea Constituţionalã în <>Decizia nr. 433/2006 .
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile apãrãtorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2003, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 19 alin. (3): "(3) Lista trebuie sã cuprindã cel puţin 25.000 de membri fondatori, domiciliaţi în cel puţin 18 din judeţele ţãrii şi municipiul Bucureşti, dar nu mai puţin de 700 de persoane pentru fiecare dintre aceste judeţe şi municipiul Bucureşti."
În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine urmãtoarelor prevederi din Legea fundamentalã: art. 1 - "Statul român", art. 4 - "Unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni", art. 8 - "Pluralismul şi partidele politice", art. 11 - "Dreptul internaţional şi dreptul intern", art. 13 - "Limba oficialã", art. 16 - "Egalitatea în drepturi", art. 20 - "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", art. 30 - "Libertatea de exprimare", art. 37 - "Dreptul de a fi ales", art. 40 - "Dreptul de asociere", art. 53 - "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi", art. 57 - "Exercitarea drepturilor şi a libertãţilor" şi art. 154 - "Conflictul temporal de legi".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în jurisprudenţa sa, concretizatã prin <>Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996 privind constituţionalitatea unor prevederi ale Legii partidelor politice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, instanţa de control constituţional a statuat cã aprecierea oportunitãţii unui anumit prag de reprezentativitate nu este o problemã de constituţionalitate, cât timp pragul instituit nu are ca efect suprimarea exercitãrii dreptului de asociere, urmãrind numai ca asocierea cetãţenilor în partide sã aibã semnificaţia instituţionalizãrii unui curent politic, fãrã de care partidul rezultat nu-şi poate îndeplini rolul sãu constituţional, prevãzut de art. 8 alin. (2), de a contribui la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetãţenilor. De asemenea, Curtea a reţinut cã "criteriul reprezentativitãţii nu este, în sine, neconstituţional, el fiind în general acceptat în domeniul exercitãrii dreptului de asociere în partide politice, ţinând seama de rolul lor de a contribui la formarea şi exprimarea voinţei politice a cetãţenilor. Acest criteriu ar putea fi neconstituţional, dacã prin efectele sale ar duce la suprimarea dreptului la asociere sau ar fi sinonim cu o asemenea suprimare". Or, condiţiile de reprezentativitate prevãzute de <>art. 19 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 nu conduc la aceasta. Cu privire la textul de lege criticat, Curtea s-a mai pronunţat, dintr-o perspectivã similarã, şi prin <>Decizia nr. 433 din 25 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 7 iunie 2006, constatând constituţionalitatea acestuia. În cauza de faţã îşi menţin valabilitatea cele reţinute de Curte prin deciziile mai sus amintite.
Totodatã, Curtea observã cã prevederile <>art. 19 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 nu instituie niciun fel de diferenţã de tratament între cetãţenii români şi cei aparţinând minoritãţilor naţionale, întrucât ambele categorii de cetãţeni, în ipoteza în care intenţioneazã sã înfiinţeze un partid politic, au obligaţia ca, indiferent de etnie, sã se supunã aceleiaşi cerinţe legale referitoare la numãrul minim de semnãturi necesare pentru a demonstra reprezentativitatea de care se va bucura viitorul partid.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , excepţie ridicatã de Viorel Rînghilescu în Dosarul nr. 40.209/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
