Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 953 din 19 decembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 53 din 23 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Daniel George Subţirelu în Dosarul nr. 7.818/301/2006 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 14 decembrie 2006 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi datã, când, având în vedere cererea autorului excepţiei de a depune concluzii scrise, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 57 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea la 19 decembrie 2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 iulie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 7.818/301/2006, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Daniel George Subţirelu într-un litigiu având ca obiect soluţionarea plângerii sale împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 încalcã art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, întrucât, prevãzând depunerea plângerii contravenţionale la organul din care face parte agentul constatator, dã posibilitatea acestuia din urmã de a nu înainta instanţei judecãtoreşti plângerea. De asemenea, se aratã cã aceastã conduitã a autoritãţilor administrative în cauzã este încurajatã şi de faptul cã textul de lege criticat nu prevede nicio sancţiune în cazul neîndeplinirii obligaţiei prevãzute de lege.
Totodatã, aceste dispoziţii nu îi conferã celui în cauzã dreptul de a sesiza, în mod direct şi nemijlocit, instanţele de judecatã cu plângerea sa.
Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã textul legal criticat nu încalcã accesul liber la justiţie, numai instanţa de judecatã fiind competentã a se pronunţa cu privire la plângerea contravenţionalã, organul administrativ la care se depune având doar obligaţia de a o înregistra şi a o trimite spre soluţionare instanţei judecãtoreşti. Se aratã cã organul din care face parte agentul constatator are obligaţia şi nu latitudinea de a trimite plângerea, împreunã cu dosarul cauzei, la instanţã. În caz contrar, se apreciazã cã organul în cauzã sãvârşeşte un abuz, ceea ce atrage rãspunderea materialã şi penalã a persoanelor vinovate.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, în opinia Guvernului, textul legal criticat nu îngrãdeşte accesul liber la justiţie, ci, din contrã, instituie posibilitatea persoanei interesate de a se adresa instanţei de judecatã. Numai instanţa de judecatã este competentã sã soluţioneze plângerea contravenţionalã. Se mai apreciazã cã, în cazul în care organul administrativ competent îşi încalcã obligaţia de a trimite plângerea instanţei judecãtoreşti, cei vinovaţi vor putea fi sancţionaţi disciplinar şi chiar penal, chiar dacã aceste sancţiuni nu sunt prevãzute în cadrul <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 .
În susţinerea punctului sãu de vedere, Guvernul invocã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 200 din 29 aprilie 2004 .
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere, se aratã cã textul criticat reprezintã o normã de procedurã adoptatã potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie şi asigurã pãrţilor beneficiul tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale menite sã le asigure dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. În susţinerea punctului sãu de vedere, Avocatul Poporului invocã şi <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 200 din 29 aprilie 2004 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile pãrţii prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã, cu modificãri şi completãri, prin <>Legea nr. 180/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, care au urmãtorul cuprins:
"(1) Plângerea însoţitã de copia de pe procesul-verbal de constatare a contravenţiei se depune la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat sã o primeascã şi sã înmâneze depunãtorului o dovadã în acest sens."
În susţinerea excepţiei sunt invocate prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Prin <>Decizia nr. 200 din 29 aprilie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 1 iunie 2004, Curtea Constituţionalã a statuat cã <>art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu îngrãdeşte accesul liber la justiţie al persoanelor interesate, ci instituie norme de procedurã privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Aceastã modalitate de reglementare reprezintã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecãtoreşti, opţiunea exclusivã a legiuitorului.
Spre deosebire de situaţia reţinutã în decizia sus-menţionatã, Curtea constatã cã în cauza de faţã se pune problema încãlcãrii accesului liber la justiţie din perspectiva faptului cã organul din care face parte agentul constatator ar putea sã nu înainteze instanţei de judecatã plângerea depusã împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Deşi textul legal impune obligaţia şi nu latitudinea acestuia de a o înainta instanţei de judecatã, totuşi, astfel cum rezultã din dosarul de faţã, deşi autorul excepţiei a expediat prin poştã plângerea sa la data de 27 aprilie 2006, organul din care face parte agentul constatator nu a înaintat-o instanţei. Concomitent cu aceastã plângere, autorul excepţiei s-a adresat direct instanţei de judecatã cu plângerea în cauzã.
Curtea reţine cã primordial în analiza acestei probleme de constituţionalitate este faptul ca, prin decizia pe care o va pronunţa, sã se asigure accesul liber la justiţie al oricãrei persoane. Astfel, existenţa oricãrui impediment administrativ, care nu are o justificare obiectivã sau raţionalã şi care ar putea pânã la urmã sã nege acest drept al persoanei, încalcã în mod flagrant prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie. În cazul de faţã, obligaţia depunerii plângerii la organul din care face parte agentul constatator, ca şi condiţie de acces la justiţie, nu poate fi justificatã în mod obiectiv şi rezonabil nici prin faptul cã, primind plângerea, organele administrative ar avea cunoştinţã de ea şi nu ar porni la executarea amenzii aplicate. Mai mult decât atât, textul de lege criticat poate da naştere la abuzuri sãvârşite de cãtre agenţii organelor administrative, ceea ce, în final, chiar dacã ar duce la tragerea la rãspundere penalã sau disciplinarã a acestora, ar îngreuna sau chiar nega dreptul contestatorului la accesul liber la justiţie.
În sensul principiului constituţional instituit de art. 21 privind accesul liber la justiţie, se înscrie şi posibilitatea oricãrei persoane de a se adresa direct şi nemijlocit instanţelor de judecatã pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. Sub acest aspect, precizarea din alin. 2 al art. 21, potrivit cãreia nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept, este fireascã. Din acest punct de vedere, textul criticat, prevãzând cã "plângerea însoţitã de copia de pe procesul-verbal de constatare a contravenţiei se depune la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat sã o primeascã şi sã înmâneze depunãtorului o dovadã în acest sens", contravine textelor constituţionale enunţate mai sus, îngrãdeşte accesul direct la justiţie atâta timp cât nu prevede ca alternativã şi posibilitatea ca plângerea sã poatã fi depusã şi la instanţa de judecatã.
În consecinţã, Curtea reţine cã sunt încãlcate prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie privind accesul liber la justiţie şi, implicit, dreptul la un proces echitabil, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Curtea mai reţine cã, deşi <>art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 instituie norme de procedurã privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei şi cã aceastã modalitate de reglementare reprezintã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecãtoreşti, opţiunea exclusivã a legiuitorului, care, în alegerea soluţiilor sale legislative, trebuie sã ţinã seama de prevederile constituţionale, neputându-le eluda în exercitarea competenţei sale în materie de procedurã. În caz contrar, se încalcã prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit cãrora, "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".
Pentru toate aceste motive, Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/20001 este întemeiatã, urmând sã o admitã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate şi constatã cã dispoziţiile <>art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor sunt neconstituţionale. Excepţia a fost ridicatã de Daniel George Subţirelu în Dosarul nr. 7.18/301/2006 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Decizia se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 decembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Daca este gratuit serviciul, consider ca este utila si binevoita
aceasta informare a publicului larg.
Multumesc anticipat.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
