Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 952 din 23 septembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie si ale art. 29 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 716 din 22 octombrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie şi ale art. 29 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ion Dumitru şi de Dumitru Bunea în Dosarul nr. 6.355/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspunde avocatul Nineta Anghelina, cu împuternicire avocaţialã pentru Ion Dumitru, şi avocatul Doru Viorel Ursu, cu împuternicire avocaţialã pentru Dumitru Bunea. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având cuvântul, avocatul Nineta Anghelina solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã maniera în care se administreazã proba dispusã de procuror şi efectuatã de specialişti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie încalcã dreptul pãrţii la un proces echitabil. Depune în acest sens extras din Hotãrârea Cottin contra Belgiei din 2005 a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Avocatul Doru Viorel Ursu solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 mai 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 6.355/1/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie şi ale art. 29 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Ion Dumitru şi de Dumitru Bunea în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale deoarece statutul specialiştilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie nu oferã garanţii de independenţã şi imparţialitate în activitatea pe care aceştia o desfãşoarã. Referitor la prevederile art. 29 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, susţin cã acestea contravin principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, întrucât îi priveazã de un grad de jurisdicţie pe inculpaţii care, fãrã sã fi deţinut vreo demnitate publicã, sunt judecaţi împreunã cu foşti sau actuali membri ai Parlamentului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002. <>Art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie a fost modificat prin <>art. X pct. 1 al titlului XVI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. De asemenea, dispoziţiile criticate au fost modificate ultima datã prin <>Legea nr. 54/2006 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006.
Ca atare, dispoziţiile criticate din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie au în prezent urmãtorul cuprins:
"(1) În cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt numiţi, prin ordin al procurorului şef al acestei direcţii, cu avizul ministerelor de resort, specialişti cu înaltã calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmãrire penalã.
(2) Specialiştii prevãzuţi la alin. (1) au calitatea de funcţionar public şi îşi desfãşoarã activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control nemijlocit al procurorilor din Direcţia Naţionalã Anticorupţie. Specialiştii au drepturile şi obligaţiile prevãzute de lege pentru funcţionarii publici, cu excepţiile menţionate în prezenta ordonanţã de urgenţã. De asemenea, specialiştii beneficiazã, în mod corespunzãtor, de drepturile prevãzute la art. 26 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) Constatarea tehnico-ştiinţificã efectuatã din dispoziţia scrisã a procurorului de specialiştii prevãzuţi la alin. (1) constituie mijloc de probã, în condiţiile legii."
Dispoziţiile art. 29 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã au urmãtorul cuprins: "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie: 1. judecã în primã instanţã: a) infracţiunile sãvârşite de senatori şi deputaţi."
Excepţia de neconstituţionalitate se raporteazã la prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea pentru toţi a justiţiei. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã - asupra prevederilor <>art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 - s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 805/2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, constatând cã acestea sunt constituţionale.
Cu acel prilej, Curtea a arãtat cã o componentã a garanţiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, este principiul egalitãţii armelor, ce semnificã tratarea egalã a pãrţilor pe toatã durata desfãşurãrii procedurii în faţa unei instanţe de judecatã, fãrã ca una sã fie dezavantajatã în raport cu cealaltã. Din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Mantovanelli contra Franţei, 1997) reiese cã se încalcã principiul egalitãţii armelor atunci când procedura contestatã, în ansamblul ei, nu a respectat prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţie. Totodatã, principiul contradictorialitãţii, o altã componentã a dreptului la un proces echitabil, presupune, în esenţã, posibilitatea pentru pãrţile unui proces de a lua la cunoştinţã de toate probele şi observaţiile prezentate judecãtorului, de naturã sã îi influenţeze decizia şi de a le discuta (cauzele J.J. contra Olandei, 1998 şi Cottin contra Belgiei, 2005).
Or, Curtea a reţinut cã partea putea sã ia la cunoştinţã de existenţa constatãrii tehnico-ştiinţifice - mijloc de probã efectuat de specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, odatã cu prezentarea materialului de urmãrire penalã, în condiţiile art. 250-254 din Codul de procedurã penalã. Aşadar, partea poate formula obiecţiuni la raportul de constatare sau poate contesta în faţa instanţei de judecatã, în condiţii de contradictorialitate, mijlocul de probã respectiv.
De asemenea, Curtea a constatat cã o reglementare similarã cu cea criticatã este cuprinsã în art. 112 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãruia în anumite cazuri organul de urmãrire penalã poate folosi cunoştinţele unui specialist sau tehnician, dispunând, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatãri tehnico-ştiinţifice care se efectueazã, de regulã, de cãtre specialişti sau tehnicieni care funcţioneazã în cadrul ori pe lângã instituţia de care aparţine organul de urmãrire penalã, dar care poate fi efectuatã şi de cãtre specialişti sau tehnicieni care funcţioneazã în cadrul altor organe.
Pe de altã parte, în procesul deliberãrii judecãtorul verificã şi evalueazã materialul probator şi îşi fundamenteazã soluţia pe întregul probatoriu administrat în cauzã, prin coroborarea şi aprecierea probelor, iar nu prin raportarea exclusivã la constatãrile tehnico-ştiinţifice întocmite de specialiştii prevãzuţi de textele de lege criticate. Aşadar, judecata se desfãşoarã de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, în condiţii de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, iar judecãtorul îşi fundamenteazã soluţia pe întregul probatoriu administrat, verificând, evaluând şi coroborând probele, astfel cã informaţiile conţinute în constatãrile tehnico-ştiinţifice nu pot crea în mod concret riscul unui abuz de procedurã. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 524/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Cu privire la dispoziţiile art. 29 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã susţinerile unuia dintre autorii excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul cã aceste norme de procedurã penalã ar contraveni principiului egalitãţii în faţa legii, privându-i de un grad de jurisdicţie pe inculpaţii care fãrã sã fi deţinut vreo demnitate publicã sunt judecaţi împreunã cu foşti sau actuali membri ai Parlamentului, sunt neîntemeiate. Astfel, stabilirea competenţei, inclusiv a celei dupã calitatea persoanei, precum şi instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor de atac, sunt de competenţa exclusivã a legiuitorului, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie. Astfel, pe de-o parte, accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul în toate cazurile la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac, iar pe de altã parte, nicio normã constituţionalã nu stabileşte un anumit numãr al cãilor de atac şi nici reglementãrile internaţionale în materie nu impun un anumit numãr al gradelor de jurisdicţie. Potrivit art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, orice persoanã declaratã vinovatã de o infracţiune are dreptul sã cearã examinarea declaraţiei de vinovãţie sau a condamnãrii de cãtre o jurisdicţie superioarã, iar exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat sunt reglementate de lege.
Referitor la încãlcarea principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã de nenumãrate ori în jurisprudenţa sa, nu este contrarã principiului egalitãţii instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte cãile de atac, atât timp cât ele asigurã egalitatea juridicã a cetãţenilor în utilizarea lor.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie şi ale art. 29 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ion Dumitru şi de Dumitru Bunea în Dosarul nr. 6.355/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 septembrie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
