Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 951 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 59 si ale art. 84 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 600 din 25 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 şi ale <>art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Marwan Isber în Dosarul nr. 9.106/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 29 iunie 2010, fiind consemnate în încheierea de şedinţã de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţãrii pentru data de 6 iulie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 9.106/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 şi ale <>art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România. Excepţia a fost ridicatã de Marwan Isber într-o cauzã având ca obiect returnarea acestuia de pe teritoriul României.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã limitarea perioadei de studiu, prevãzutã de <>art. 59 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , presupune îngrãdirea dreptului la învãţãturã, care le este asigurat, potrivit Constituţiei, inclusiv cetãţenilor strãini. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 84 alin. (1) din aceeaşi ordonanţã de urgenţã, pe care, aşa cum remarcã şi instanţa în faţa cãreia a ridicat excepţia, le individualizeazã în mod greşit ca fiind cele ale art. 82 alin. (2), aratã cã "împotriva dispoziţiei de pãrãsire a teritoriului nu existã decât o singurã cale de atac, fiind exclus dublul grad de jurisdicţie şi nu se poate exercita o cale de atac împotriva hotãrârii instanţei de fond, neexistând astfel o cale de atac accesibilã şi disponibilã prin care sã fie protejate drepturile garantate de art. 13 din Convenţia europeanã a drepturilor omului".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, nefiind de naturã sã contravinã dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 59 şi ale <>art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. În ceea ce priveşte art. 84 alin. (1), este de observat cã autorul excepţiei criticã doar ultima tezã din acest articol. Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 59: "Schimbarea profilului de studiu
(1) Strãinul cãruia i s-a acordat sau, dupã caz, i s-a prelungit dreptul de şedere în scop de studii în România poate schimba profilul de studiu sau al specializãrii profesionale, în conformitate cu legislaţia în vigoare, cu condiţia ca durata totalã a şederii prevãzutã pentru studiile iniţiale sã nu fie depãşitã.
(2) În situaţia în care, prin schimbarea profilului de studiu sau a specializãrii profesionale, se depãşeşte durata totalã a şederii prevãzutã pentru studiile iniţiale, este necesarã obţinerea unei noi vize de lungã şedere în scop de studii.";
- Art. 84 alin. (1) teza finalã: "Contestarea deciziei de returnare
(1) Decizia de returnare poate fi contestatã în termen de 10 zile de la data comunicãrii la Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care aceasta a fost emisã de Oficiul Român pentru Imigrãri, sau la curtea de apel în a cãrei razã de competenţã se aflã formaţiunea teritorialã care a emis decizia de returnare. Instanţa soluţioneazã cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotãrârea instanţei este irevocabilã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 18 alin. (1) potrivit cãruia cetãţenii strãini şi apatrizii care locuiesc în România se bucurã de protecţia generalã a persoanelor şi a averilor, art. 21 care garanteazã accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 32 alin. (1) referitor la asigurarea dreptului la învãţãturã şi art. 129 privind folosirea cãilor de atac. De asemenea, se invocã şi dispoziţiile art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul la un recurs efectiv şi cele ale art. 2 din Protocolul nr. 7 la aceeaşi convenţie privind dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, prin <>Decizia nr. 50 din 31 ianuarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 27 februarie 2008, a reţinut cã limitarea în timp a perioadei în care pot fi efectuate studiile de cãtre strãinul cãruia i s-a acordat sau, dupã caz, i s-a prelungit dreptul de şedere în acest scop în România nu constituie o îngrãdire a dreptului la învãţãturã, ci, dimpotrivã, îi oferã acestuia posibilitatea de a-şi împlini aspiraţiile intelectuale şi de a-şi valorifica pe deplin vocaţia profesionalã prin schimbarea profilului studiilor sau a specializãrii profesionale în ipoteza în care, pe parcursul frecventãrii cursurilor învãţãmântului universitar, îşi dã seama cã o astfel de schimbare este beneficã.
De asemenea, în ceea ce priveşte prevederile <>art. 84 alin. (1) teza finalã din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , Curtea a constatat cã procedura de soluţionare a cererilor în justiţie, formulate de strãini în temeiul dispoziţiilor ordonanţei de urgenţã amintite, este o procedurã specialã şi acceleratã în care accesul la justiţie nu este îngrãdit, iar exercitarea deplinã a drepturilor procesuale ale pãrţilor nu este periclitatã. În plus, caracterul definitiv şi irevocabil al hotãrârilor pronunţate în soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de returnare emise de Oficiul Român pentru Imigrãri este justificat de celeritatea cu care acestea trebuie soluţionate. Curtea a reţinut, sub acest aspect, cã nu sunt incidente prevederile art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la dreptul la douã grade de jurisdicţie, acestea fiind aplicabile exclusiv în materie penalã. Acestea au fost, în esenţã, argumentele pentru care Curtea, prin mai multe decizii, a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate. În acest sens pot fi menţionate, de exemplu, <>Decizia nr. 542 din 27 iunie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 1 august 2006, şi <>Decizia nr. 6 din 15 ianuarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 14 februarie 2008.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, în prezenta cauzã îşi menţin valabilitatea atât soluţiile pronunţate prin deciziile citate, cât şi motivãrile acestora.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 şi ale <>art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Marwan Isber în Dosarul nr. 9.106/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
