Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 951 din 12 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin. (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 6 octombrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Fabiola Maria Precup în Dosarul nr. 2.661/235/2009 al Judecãtoriei Gherla. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.015D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, face referire la Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.661/235/2009, Judecãtoria Gherla a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Fabiola Maria Precup, într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia aratã cã dispoziţiile criticate, permiţând emiterea actului administrativ fiscal prin intermediul mijloacelor informatice fãrã ca acesta sã fie semnat şi ştampilat, încalcã prevederile art. 52 din Constituţie.
Judecãtoria Gherla apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 43 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din data de 31 iulie 2007, cu urmãtorul conţinut: "(3) Actul administrativ fiscal emis în condiţiile alin. (2) prin intermediul mijloacelor informatice este valabil şi în cazul în care nu poartã semnãtura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, şi ştampila organului emitent, dacã îndeplineşte cerinţele legale aplicabile în materie.
(4) Prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor se stabilesc categoriile de acte administrative care se emit în condiţiile alin. (3)."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocã prevederile constituţionale ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, prin Decizia nr. 1.355 din 22 octombrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 9 decembrie 2009, a statuat cã, în cadrul politicii de legiferare, legiuitorul are dreptul sã opteze pentru soluţia legislativã pe care o considerã adecvatã în reglementarea unui domeniu, drept ce îşi are sorgintea în dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţãrii". Preferinţa Parlamentului pentru o anumitã soluţie legislativã este un atribut suveran al acestuia, atâta timp cât nu contravine normelor şi principiilor Constituţiei (Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995). Aşadar, legiuitorul poate sã prevadã elemente de validitate diferite pentru categorii diferite de acte juridice. Astfel, dispoziţiile criticate reglementeazã elementele obligatorii ale actelor administrative fiscale, care sunt acte de drept public.
Totodatã, prin Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, Curtea a reţinut cã spre deosebire de actele administrative fiscale care nu sunt emise pe cale electronicã şi care trebuie sã cuprindã toate elementele prevãzute la art. 43 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, cele prevãzute la art. 43 alin. (3) din aceeaşi ordonanţã sunt valabile şi în cazul în care nu poartã semnãtura persoanelor împuternicite ale organului fiscal şi ştampila organului emitent. Potrivit art. 43 alin. (2) din Codul de procedurã fiscalã, un act administrativ fiscal, indiferent de mijloacele folosite pentru emiterea lui, cuprinde suficiente elemente pentru a putea fi identificat organul emitent. În aceste condiţii, este evident cã va putea fi identificatã persoana împuternicitã a organului fiscal care a emis acel act, aceasta putând fi trasã la rãspundere disciplinarã, civilã sau penalã, dupã caz. O asemenea persoanã va rãspunde în faţa legii în aceleaşi condiţii ca şi persoana care a semnat şi ştampilat actul administrativ fiscal.
Având în vedere cele expuse, precum şi faptul cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, Curtea constatã cã persoana interesatã se va putea adresa instanţei de judecatã pentru recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei, fãrã ca textul criticat sã încalce prevederile art. 52 din Legea fundamentalã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Fabiola Maria Precup în Dosarul 2.661/235/2009 al Judecãtoriei Gherla.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 iulie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
