Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 95 din 6 martie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 299 din 6 mai 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Reconversie şi Valorificare Active" - S.A., lichidator al Bãncii Internaţionale a Religiilor, în Dosarul nr. 72/F/1997 al Tribunalului Olt - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal sunt prezenţi, prin consilieri juridici, autorul exceptiei, Societatea Nationala "Îmbunãtãţiri Funciare" - S.A. - Sucursala Olt şi Societatea Comercialã "Electrica Oltenia" - S.A. - Sucursala Slatina.
Lipsesc celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului exceptiei solicita admiterea acesteia, arãtând ca dispoziţiile <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, întrucât prin suspendarea procedurii speciale prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 , la cererea instituţiei publice implicate, se paralizeaza orice posibilitate a creditorilor de a-şi exercita drepturi procesuale şi de a-şi recupera creanţele de la debitori. Se arata ca aceste dispoziţii contravin şi prevederilor art. 49 alin. (2) din Legea fundamentalã, deoarece obliga judecãtorul-sindic de a dispune închiderea procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului, la cererea instituţiei publice implicate în privatizarea societãţii. Şi, în sfârşit, se susţine ca dispoziţiile legale atacate sunt în contradictie şi cu prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) şi b), deoarece creeazã un regim preferenţial instituţiilor publice şi defavorizeaza celelalte categorii de creditori. În susţinerea celor de mai sus depune note scrise.
Celelalte pãrţi prezente solicita, de asemenea, admiterea exceptiei pentru aceleaşi motive care au fost invocate de autorul exceptiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind nefondata. Se arata ca <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 permite judecãtorului-sindic sa suspende procedura judiciarã a falimentului. Aceasta mãsura este temporarã, fiind luatã pana la privatizarea societãţii sau pentru o perioada de cel mult un an, cu posibilitatea de a fi prelungitã cu încã un an numai în cazuri temeinic justificate. În consecinta, prin reglementarea criticata nu sunt incalcate prevederile constituţionale invocate de autorul exceptiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 iunie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 72/F/1997, Tribunalul Olt - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Reconversie şi Valorificare Active" - S.A., lichidator al Bãncii Internaţionale a Religiilor.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile criticate incalca principiul liberului acces la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţia României, acesta însemnând "posibilitatea juridicã a persoanei de a avea acces atât la structurile justiţiei, cat şi la mijloacele procedurale de infaptuire a acesteia". Aceasta deoarece - în opinia autorului exceptiei - "deschiderea procedurii prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 suspenda toate celelalte acţiuni judiciare sau extrajudiciare îndreptate impotriva debitorului sau a averii sale, urmând ca recuperarea creanţelor sa se facã exclusiv în cadrul acestei proceduri"; potrivit <>art. III alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , creditorii sunt puşi - în aceeaşi argumentare - "în fata imposibilitãţii obiective de a-şi mai putea realiza creanţele impotriva debitorilor, întrucât, potrivit alin. (4) al art. III, în urma privatizãrii societãţii judecãtorul-sindic va dispune, la cererea instituţiei publice implicate, închiderea procedurii în temeiul contractului de vânzare a acţiunilor, iar închiderea procedurii are ca efect descãrcarea debitorului de obligaţiile pe care acesta le avea înainte de deschiderea ei". S-ar incalca, astfel, în opinia autorilor exceptiei, art. 21, 49 şi art. 134 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie.
Instanta de judecata considera ca din modul de redactare a <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 nu s-ar putea retine încãlcarea art. 21 din Constituţie, întrucât nimic nu impiedica pe autorul exceptiei - ca de altfel şi pe ceilalţi creditori - sa se adreseze cu cereri în justiţie pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi intereselor lor legitime, în cazul de fata cu o noua cerere intemeiata pe <>Legea nr. 64/1995 . Se arata ca nici celelalte texte constituţionale invocate nu sunt incalcate.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se considera ca, potrivit alin. (4) al art. III din ordonanta, închiderea procedurii se va pronunţa condiţionat de prevederile contractului de privatizare, care va trebui sa cuprindã clauze privind modul de satisfacere a creditorilor societãţii comerciale privatizate, mai ales a creditorilor privati, deoarece societatea în cauza poate fi scutitã de la plata obligaţiilor bugetare.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei îl constituie dispoziţiile <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38 din 30 ianuarie 2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, dispoziţii având urmãtorul conţinut:
"(1) Exerciţiul acţiunilor sau, dupã caz, efectuarea procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 se suspenda, la cererea instituţiei publice implicate, fata de societãţile comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale deţine cel puţin 50% + 1 din capitalul social, ce înregistreazã obligaţii bugetare de peste 50% din totalul datoriilor înscrise în evidenta contabila, aflate în proces de privatizare, cuprinse în programe speciale care sa conducã la creşterea atractivitatii acestora pentru privatizare ori pentru care s-au înregistrat scrisori de intenţie pentru achiziţionarea pachetului de acţiuni.
(2) Suspendarea va fi pronunţatã de instanta competenta pentru o perioada de un an, care va putea fi prelungitã, în cazuri temeinic justificate, cu maximum un an.
(3) În termen de 15 zile de la pronunţarea hotãrârii de suspendare, administratorul sau, dupã caz, lichidatorul va fi obligat sa prezinte instituţiei publice implicate un raport cu privire la ansamblul operaţiunilor efectuate în cursul procedurii de lichidare judiciarã.
(4) În urma privatizãrii societãţii prin vânzarea pachetului majoritar de acţiuni, judecãtorul-sindic va pronunţa, la cererea instituţiei publice implicate, o încheiere prin care va dispune închiderea procedurii în temeiul prevederilor contractului de vânzare a acţiunilor."
Critica de neconstituţionalitate a textelor de lege menţionate se bazeazã, în esenta, pe susţinerea potrivit cãreia instituirea acestui motiv de suspendare a procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 incalca dreptul de acces liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, dispoziţiile art. 49 alin. (2) privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea fundamentalã, potrivit cãruia statul trebuie sa asigure libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , raportate la textele din Constituţie invocate de autorul exceptiei, s-a pronunţat prin Decizia nr. 211 din 10 iulie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 28 octombrie 2002.
În considerentele acestei decizii, Curtea a reţinut ca suspendarea exercitãrii acţiunilor sau, dupã caz, a procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 nu incalca principiul liberului acces la justiţie, dat fiind ca prin însãşi natura ei aceasta mãsura constituie un act judiciar de decizie, adoptat de instanta competenta, pe o perioada limitatã, potrivit <>art. III alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , dupã constatarea de cãtre judecãtor a îndeplinirii condiţiilor prevãzute în alin. (1) al aceluiaşi articol, şi anume: sa fie vorba de o societate comercialã la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale deţine cel puţin 50% + 1 din capitalul social; societatea comercialã în cauza sa aibã obligaţii bugetare de peste 50% din totalul datoriilor înscrise în evidenta contabila; societatea comercialã sa se afle în proces de privatizare, fiind cuprinsã într-un program special menit sa ducã la creşterea atractivitatii acesteia pentru privatizare sau sa se fi înregistrat scrisori de intenţie pentru achiziţionarea pachetului de acţiuni ale acesteia. În condiţiile în care mãsura suspendãrii nu opereazã de drept, ci, asa cum s-a arãtat, în cadrul unei proceduri judiciare, creditorii şi toate celelalte persoane interesate au posibilitatea sa înfãţişeze instanţei punctul lor de vedere cu privire la existenta tuturor condiţiilor prevãzute de lege pentru a se dispune suspendarea acţiunilor sau, dupã caz, a procedurilor prevãzute de lege.
În acelaşi sens, Curtea a reţinut ca procedura suspendatã pe cale judiciarã urmeazã sa se inchida tot pe cale judiciarã, fie în condiţiile prevãzute de <>art. 117 şi urmãtoarele din Legea nr. 64/1995 , republicatã, dacã nu s-a realizat privatizarea, fie în condiţiile prevãzute de <>art. III alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , în urma privatizãrii prin vânzarea pachetului majoritar de acţiuni.
De asemenea, Curtea a reţinut ca titularii drepturilor de creanta care au solicitat deschiderea procedurii fata de societatea comercialã ajunsã în incapacitate de plata au posibilitatea ca, la închiderea procedurii speciale prevãzute de <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , sa îşi recupereze creanţele pe baza prevederilor contractului de privatizare sau, în condiţiile dreptului comun, de la succesorii societãţii comerciale privatizate.
Asadar, atât mãsura suspendãrii, cat şi închiderea procedurii prevãzute de lege au loc în cadru judiciar, în fata instanţei competente, neputându-se retine, în consecinta, ca prin textul de lege care formeazã obiectul exceptiei de neconstituţionalitate s-ar restrânge exerciţiul dreptului sau însuşi dreptul de liber acces la justiţie.
Pentru aceleaşi considerente, Curtea Constituţionalã a statuat ca dispoziţiile <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 nu sunt contrare prevederilor art. 49 din Constituţie, întrucât textul criticat este un text de procedura - deci fãrã efect cu privire la dreptul substanţial al creditorilor -, iar potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, reglementarea procedurilor judiciare este de competenta legiuitorului.
Şi, în sfârşit, prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat ca aceste dispoziţii nu contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, deoarece mãsura suspendãrii rãspunde tocmai exigenţei formulate de Legea fundamentalã, fiind menita sa salveze societãţile comerciale în dificultate şi capitalurile acestora, pentru a-şi putea îndeplini în continuare funcţiile economice pentru care au fost create - deci pentru a asigura libertatea comerţului -, precum şi toate obligaţiile ce decurg din aceste funcţii, inclusiv aceea de a-şi achitã obligaţiile fata de creditori.
Atât considerentele, cat şi soluţia din aceasta decizie îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Reconversie şi Valorificare Active" - S.A., lichidator al Bãncii Internaţionale a Religiilor, în Dosarul nr. 72/F/1997 al Tribunalului Olt - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 6 martie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
