Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 945 din 7 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 643 din 8 septembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 284 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Gheorghe Drãgan şi alţii în Dosarul nr. 11.707/118/2009 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilã, minori şi familie, litigii de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textul criticat reglementeazã competenţa teritorialã a instanţelor judecãtoreşti într-un mod favorabil salariaţilor. Totodatã, mai aratã cã autorul excepţiei ridicã probleme de aplicare a acestui text în cazul coparticipãrii procesuale active, iar tranşarea acestei chestiuni nu este de competenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 11.707/118/2009, Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilã, minori şi familie, litigii de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 284 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Gheorghe Drãgan şi alţii într-o cauzã având ca obiect drepturi bãneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate încalcã art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie, întrucât nu ţin seama de domiciliul procesual ales al pãrţilor, iar în cazul coparticipãrii procesuale se ajunge la situaţia ca reclamanţii care nu au domiciliul în judeţul în care angajatorul îşi are sediul sã se judece cu acesta la domiciliul reclamantului, ceea ce îngreuneazã administrarea probatoriului necesar cauzei.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilã, minori şi familie, litigii de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 284 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003. În realitate, din motivarea excepţiei se constatã cã autorii excepţiei criticã numai dispoziţiile alin. (2) al art. 284 din lege. Ulterior sesizãrii Curţii, Legea nr. 53/2003 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, soluţia legislativã criticatã regãsindu-se la art. 269 alin. (2) din lege, text asupra cãruia Curtea urmeazã sã se pronunţe prin prezenta decizie.
Dispoziţiile art. 269 alin. (2) din lege au urmãtorul cuprins: "(2) Cererile referitoare la cauzele prevãzute la alin. (1) se adreseazã instanţei competente în a cãrei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, dupã caz, sediul."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã prin Decizia nr. 1.572 din 19 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 13 ianuarie 2010, a stabilit cã soluţia legislativã criticatã nu este contrarã art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât reglementarea diferitã a Codului muncii faţã de cea a Codului de procedurã civilã, referitoare la competenţa teritorialã a instanţelor de judecatã, este justificatã de specificul şi necesitãţile ce decurg din raporturile de muncã. În acest sens trebuie observat cã reglementarea criticatã urmãreşte facilitarea accesului la justiţie şi a apãrãrii salariatului care are, în cele mai multe cazuri, calitatea de reclamant.
Curtea a mai arãtat cã legiuitorul are competenţa exclusivã de a stabili normele de procedurã, putând institui prevederi speciale în considerarea situaţiilor specifice avute în vedere, întrucât principiul egalitãţii nu înseamnã omogenitate, astfel cã situaţii diferite justificã şi uneori chiar impun un tratament juridic diferenţiat, iar, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a reconsidera jurisprudenţa Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea.
În privinţa pretinsei încãlcãri a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apãrare, Curtea observã cã, departe de a consacra o soluţie legislativã defavorabilã angajatului, textul criticat vizeazã ocrotirea sa, astfel încât acesta, care, de altfel, de cele mai multe ori are calitatea de reclamant, sã nu fie pus în ipoteza Codului de procedurã civilã (art. 5) din punctul de vedere al competenţei teritoriale a instanţei judecãtoreşti, respectiv sã fie obligat sã introducã acţiunea la instanţa de domiciliu/sediu al pârâtului, deci al angajatorului. Desigur, cã în ipoteza în care angajatul are domiciliul într-o altã localitate faţã de locul în care îşi desfãşoarã activitatea, el are obligaţia de a-şi înscrie în actul de identitate adresa de reşedinţã dacã locuieşte mai mult de 15 zile la aceastã din urmã adresã [a se vedea art. 30 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetãţenilor români, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 641 din 20 iulie 2005]. Prin urmare, angajatul are facultatea de a-şi alege instanţa competentã teritorial, respectiv cea în a cãrei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa.
În consecinţã, nu se poate reţine încãlcarea art. 21 alin. (3) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie, angajatul beneficiind chiar de o protecţie suplimentarã în alegerea instanţei competente teritorial.
În aceste condiţii se constatã cã art. 53 din Constituţie, invocat în susţinerea excepţiei, nu are incidenţã în cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Gheorghe Drãgan şi alţii în Dosarul nr. 11.707/118/2009 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilã, minori şi familie, litigii de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iulie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
