Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 944 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. (1)-(4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 581 din 17 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 129 alin. (1)-(4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Awa Oil" - S.R.L. din Sibiu în Dosarul nr. 8.445/306/2009 al Judecãtoriei Sibiu - Secţia civilã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 29 iunie 2010, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi datã, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 şi ale <>art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 6 iulie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 8.445/306/2009, Judecãtoria Sibiu - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 129 alin. (1)-(4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Awa Oil" - S.R.L. din Sibiu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã din moment ce a fost suspendatã soluţionarea contestaţiei pe cale administrativã introdusã în temeiul art. 205 şi urmãtoarele din Codul de procedurã fiscalã ca urmare a sesizãrii organului de urmãrire penalã de cãtre organele fiscale, instituirea mãsurilor prevãzute de art. 129 din acelaşi cod este discriminatorie. O atare concluzie se impune, întrucât soluţionarea acestei sesizãri se întinde pe o perioadã îndelungatã de timp, ceea ce împiedicã şi soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere. În aceste condiţii, mãsurile asiguratorii dispuse nu fac altceva decât sã afecteze întregul patrimoniu al societãţii.
Judecãtoria Sibiu - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 129 alin. (1)-(4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au urmãtorul cuprins:
"(1) Mãsurile asigurãtorii prevãzute în prezentul capitol se dispun şi se duc la îndeplinire, prin procedura administrativã, de organele fiscale competente.
(2) Se dispun mãsuri asigurãtorii sub forma popririi asigurãtorii şi sechestrului asigurãtoriu asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când existã pericolul ca acesta sã se sustragã, sã îşi ascundã ori sã îşi risipeascã patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
(3) Aceste mãsuri pot fi luate şi înainte de emiterea titlului de creanţã, inclusiv în cazul efectuãrii de controale sau al antrenãrii rãspunderii solidare. Mãsurile asigurãtorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât şi de instanţele judecãtoreşti ori de alte organe competente, dacã nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, rãmân valabile pe toatã perioada executãrii silite, fãrã îndeplinirea altor formalitãţi. Odatã cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţã, în cazul neplãţii, mãsurile asigurãtorii se transformã în mãsuri executorii.
(4) Mãsurile asigurãtorii se dispun prin decizie emisã de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului cã prin constituirea unei garanţii la nivelul creanţei stabilite sau estimate, dupã caz, mãsurile asigurãtorii vor fi ridicate".
Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 44 privind dreptul de proprietate privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constatã urmãtoarele:
Mãsurile asigurãtorii prevãzute de Codul de procedurã fiscalã constau în indisponibilizarea unor bunuri sub forma popririi sau a sechestrului impus asupra bunurilor debitorului. Însã autorul excepţiei este nemulţumit de faptul cã, deşi parcurge procedura administrativã prevãzutã de art. 205 şi urmãtoarele din Codul de procedurã fiscalã, procedura de executare silitã îndreptatã împotriva sa nu se suspendã. În aceste condiţii, mãsurile asigurãtorii, potrivit textului de lege criticat, "rãmân valabile pe toatã perioada executãrii silite" şi, mai mult, "odatã cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţã, în cazul neplãţii, mãsurile asigurãtorii se transformã în mãsuri executorii".
Aceastã viziune a legiuitorului a fost determinatã de imperativul eficientizãrii procedurilor de recuperare a debitelor pe care operatorii economici le înregistreazã la bugetul de stat. În acest sens, art. 215 alin. (1) din Codul de procedurã fiscalã prevede in terminis cã introducerea contestaţiei pe calea administrativã de atac nu suspendã executarea actului administrativ fiscal. Acest lucru echivaleazã cu continuarea procedurilor de executare silitã de cãtre organele fiscale împotriva debitorului. În aceste condiţii, pentru a se recupera creanţele fiscale pe care acesta le are la bugetul de stat, legiuitorul a prevãzut ca mãsurile asigurãtorii sã rãmânã valabile pe toatã durata executãrii silite, ca o garanţie pentru recuperarea creanţei fiscale datorate. Faptul cã odatã cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţã, în cazul neplãţii, mãsurile asigurãtorii se transformã în mãsuri executorii nu este decât o aplicare a imperativului mai sus enunţat.
De altfel, Curtea observã cã, în dosarul de faţã, autorul excepţiei a constituit o cauţiune, ceea ce a şi dus, în temeiul art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, la suspendarea executãrii silite şi care, indirect, a stopat transformarea mãsurilor asigurãtorii în mãsuri executorii. Totuşi, aceste mãsuri sunt menţinute în continuare, întrucât valoarea cauţiunii nu acoperã întreaga creanţã fiscalã datoratã, constituindu-se, astfel cum s-a arãtat mai sus, în garanţia executãrii întru totul de cãtre debitor a obligaţiilor sale fiscale. În caz contrar, ar exista pericolul nerecuperãrii creanţelor la bugetul de stat şi ar demonstra o lipsã de diligenţã atât a legiuitorului, cât şi a organelor de executare. Or, finalitatea oricãrei proceduri de executare silitã este recuperarea debitelor datorate, indiferent de creditorul obligaţiei.
Distinct de cele arãtate, Curtea reţine cã art. 129 alin. (4) din Codul de procedurã fiscalã prevede cã mãsurile asigurãtorii vor fi ridicate în cazul în care debitorul constituie o garanţie la nivelul creanţei stabilite sau estimate, dupã caz.
În aceste condiţii, nu se poate reţine încãlcarea textelor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 129 alin. (1)-(4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Awa Oil" - S.R.L. din Sibiu în Dosarul nr. 8.445/306/2009 al Judecãtoriei Sibiu - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
