Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 944 din 19 decembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 122 alin. 2, art. 119 alin. 2 si 3, prin raportare la art. 114 alin. 1, art. 118 alin. 2 si art. 120 alin. 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 1 februarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 122 alin. 2, art. 119 alin. 2 şi 3, prin raportare la art. 114 alin. 1, art. 118 alin. 2 şi art. 120 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Radu Cristian Popescu în Dosarul nr. 13.168/301/2005 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Adriean Neguţu, iar pentru partea Maria Burada, avocat Nicu Stan. Se constatã lipsa pãrţii Spitalul Colţea, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, expunând, pe larg, motivele formulate în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul pãrţii Maria Burada solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, întrucât, în opinia sa, textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apãrare şi ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea şi imparţialitatea justiţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 martie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 13.168/301/2005, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 122 alin. 2, art. 119 alin. 2 şi 3, prin raportare la art. 114 alin. 1, art. 118 alin. 2 şi art. 120 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Radu Cristian Popescu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 20, art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) şi art. 124 alin. (2), deoarece, în esenţã, "nu permit efectuarea unei expertize medico-legale de cãtre un expert independent, în afara celui oficial recomandat de parte", iar "expertul numit de parte, atunci când nu este de acord cu concluziile raportului de expertizã oficial, poate doar sã formuleze o opinie, care nu este un raport de expertizã independent, ci o simplã anexã la raportul de expertizã oficial". De asemenea, autorul excepţiei solicitã modificarea şi completarea dispoziţiilor art. 119 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, în sensul ca "expertizele sã poatã fi efectuate de specialişti sau experţi din instituţii publice sau private, organizate potrivit legii, precum şi de specialişti sau experţi individuali autorizaţi sau recunoscuţi, potrivit legii", precum şi reformularea alin. 3 al art. 120 din Codul de procedurã penalã, în sensul "acordãrii în favoarea pãrţilor a dreptului de a beneficia de o expertizã medico-legalã independentã, care sã poatã fi efectuatã de un expert autorizat, potrivit legii".
Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti a respins, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate invocatã în cauzã, prin Încheierea de şedinţã din data de 3 martie 2006, apreciind cã "articolele din Codul de procedurã penalã, indicate de inculpat, nu au legãturã cu soluţionarea cauzei". Prin Decizia penalã nr. 281/R din 23 mai 2006 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã s-a admis recursul autorului excepţiei împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei, iar, în temeiul acestei hotãrâri, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate invocatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã dispoziţiile art. 122 alin. 2, art. 119 alin. 2 şi 3, prin raportare la art. 114 alin. 1, art. 118 alin. 2 şi art. 120 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, nu încalcã prevederile art. 20, 21 şi 24 din Constituţie, deoarece, potrivit art. 118 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, "expertiza se efectueazã potrivit dispoziţiilor din prezentul cod, afarã de cazul când prin lege se dispune altfel", iar partea are posibilitatea sã cearã numirea unui expert al cãrui punct de vedere va fi consemnat în cuprinsul raportului de expertizã.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 122 alin. 2, art. 119 alin. 2 şi 3, prin raportare la art. 114 alin. 1, art. 118 alin. 2 şi art. 120 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 114 alin. 1: "În caz de moarte violentã, de moarte a cãrei cauzã nu se cunoaşte ori este suspectã, sau când este necesarã o examinare corporalã asupra învinuitului ori persoanei vãtãmate pentru a constata pe corpul acestora existenţa urmelor infracţiunii, organul de urmãrire penalã dispune efectuarea unei constatãri medico-legale şi cere organului medico-legal, cãruia îi revine competenţa potrivit legii, sã efectueze aceastã constatare.";
- Art. 118 alin. 2: "Expertul este numit de organul de urmãrire penalã sau de instanţa de judecatã, cu excepţia expertizei prevãzute în art. 119 alin. 2.";
- Art. 119 alin. 2 şi 3: "Când expertiza urmeazã sã fie efectuatã de un serviciu medico-legal, de un laborator de expertizã criminalisticã sau de orice institut de specialitate, organul de urmãrire penalã ori instanţa de judecatã se adreseazã acestora pentru efectuarea expertizei.
Când serviciul medico-legal ori laboratorul de expertizã criminalisticã sau institutul de specialitate considerã necesar ca la efectuarea expertizei sã participe sau sã-şi dea pãrerea şi specialişti de la alte instituţii, poate folosi asistenţa sau avizul acestora.";
- Art. 120 alin. 3: "Pãrţile mai sunt încunoştinţate cã au dreptul sã cearã numirea şi a câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care sã participe la efectuarea expertizei.";
- Art. 122 alin. 2: "Când sunt mai mulţi experţi se întocmeşte un singur raport de expertizã. Dacã sunt deosebiri de pãreri, opiniile separate sunt consemnate în cuprinsul raportului sau într-o anexã."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apãrare şi ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea şi imparţialitatea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 122 alin. 2, art. 119 alin. 2 şi 3, prin raportare la art. 114 alin. 1, art. 118 alin. 2 şi art. 120 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, faţã de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie privind dreptul la un proces echitabil, Curtea constatã cã aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece dreptul inculpatului de a propune probe şi de a cere administrarea lor se pãstreazã în tot cursul procesului penal, precum şi în cursul judecãţii, când acesta poate solicita respingerea probelor cerute de procuror şi de pãrţi. Administrarea şi aprecierea probelor în cursul urmãririi penale are ca finalitate lãmurirea cauzei sub toate aspectele şi justa soluţionare a acesteia de cãtre instanţa de judecatã, contribuind astfel la îndeplinirea exigenţelor care condiţioneazã procesul echitabil într-o societate democraticã.
Referitor la încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 24, Curtea constatã cã prevederile legale criticate nu îngrãdesc exerciţiul dreptului la apãrare. În vederea asigurãrii dreptului la apãrare pe parcursul derulãrii procesului penal, pãrţile au dreptul de a cere numirea unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care sã participe la efectuarea expertizei. Mai mult, legislaţia procesual-penalã prevede suficiente garanţii în vederea asigurãrii dreptului la apãrare, prin reglementarea posibilitãţii organului de urmãrire penalã sau a instanţei de judecatã de a dispune efectuarea unui supliment de expertizã sau a unei noi expertize în cazurile prevãzute de art. 124 şi 125 din Codul de procedurã penalã.
Se constatã cã nu poate fi reţinutã nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 122 alin. 2, art. 119 alin. 2 şi 3, prin raportare la art. 114 alin. 1, art. 118 alin. 2 şi art. 120 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, faţã de prevederile art. 124 alin. (2) din Legea fundamentalã, deoarece nu se aduce atingere unicitãţii şi independenţei judecãtorilor, instanţa de judecatã fiind cea care apreciazã asupra concludenţei şi utilitãţii probelor, iar, cu ocazia deliberãrii, tot instanţa de judecatã face aprecierea definitivã a probelor, care, în conformitate cu dispoziţiile art. 63 alin. 2 teza întâi din Codul de procedurã penalã, nu au valoare mai dinainte stabilitã.
Autorul excepţiei susţine cã în situaţia în care, potrivit art. 119 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, expertiza urmeazã sã fie efectuatã de un serviciu medico-legal, de un laborator de expertizã criminalisticã sau de orice institut de specialitate, partea nu ar putea solicita ca din comisia de expertizã sã facã parte şi un expert propus de ea. Cu privire la aceastã susţinere, se constatã cã prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 143 din 5 octombrie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 30 noiembrie 1999, prevederile care nu permiteau pãrţii sã solicite participarea la efectuarea expertizei prevãzute de art. 119 alin. 2 din Codul de procedurã penalã a unui expert propus de ea au fost declarate neconstituţionale, iar, pe cale de consecinţã, alin. 5 al <>art. 120 din Codul de procedurã penalã a fost abrogat prin Legea nr. 281/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003. În prezent, pãrţile procesului penal au posibilitatea, conform art. 120 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, sã cearã numirea şi a câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care sã participe la efectuarea expertizei prevãzute de art. 119 alin. 2 din Codul de procedurã penalã.
Referitor la solicitarea autorului excepţiei, de modificare şi completare a dispoziţiilor art. 119 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, precum şi de reformulare a alin. 3 al art. 120 din Codul de procedurã penalã, în sensul acordãrii în favoarea pãrţilor a dreptului de a beneficia de o expertizã medico-legalã independentã, în afara celei oficiale recomandate de parte, se constatã cã aceasta nu poate fi reţinutã. În conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora procedura de judecatã este prevãzutã de lege, instituirea regulilor privind mijloacele de probã în procesul penal este de competenţa legiuitorului, iar Curtea Constituţionalã, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu poate sã modifice sau sã completeze prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 122 alin. 2, art. 119 alin. 2 şi 3, prin raportare la art. 114 alin. 1, art. 118 alin. 2 şi art. 120 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Radu Cristian Popescu în Dosarul nr. 13.168/301/2005 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 decembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
