Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 943 din 7 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I si art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 14 septembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente şi ale art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, excepţie ridicatã de Olga Ciupe şi Gheorghe Ciupe în Dosarul nr. 3.792/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 4.370D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în dosarele nr. 4.371D/2010, nr. 4.614D/2010, nr. 4.648D/2010 şi nr. 4.677D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Adina Silvia Streza şi Rodica Anca Oprea în Dosarul nr. 3.997/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secţia civilã, de Iuliea Roşu în Dosarul nr. 1.197/105/2010 al Tribunalului Prahova - Secţia civilã, de Nenad Iovanovici în Dosarul nr. 2.195/115/2010 al Tribunalului Caraş-Severin şi de Romulus Ioniţescu, Vergil Ioaniţescu şi Angela Margareta Bulata în Dosarul nr. 48.146/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 4.370D/2010, nr. 4.371D/2010, nr. 4.614D/2010, nr. 4.648D/2010 şi nr. 4.677D/2010, având în vedere obiectul acestor cauze.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu mãsura conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 4.371D/2010, nr. 4.614D/2010, nr. 4.648D/2010 şi nr. 4.677D/2010 la Dosarul nr. 4.370D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã, deoarece, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.354/2010, textele de lege criticate au fost declarate neconstituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 6 octombrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 3.792/117/2010 şi nr. 3.997/117/2010, Tribunalul Cluj - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente şi ale art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010.
Excepţia a fost ridicatã de Olga Ciupe, Gheorghe Ciupe, Adina Silvia Streza şi Rodica Anca Oprea în cauze având ca obiect pretenţii în temeiul Legii nr. 221/2009.
Prin Încheierea din 1 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.197/105/2010, Tribunalul Prahova - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 1 pct. 1 lit. a)" din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010.
Excepţia a fost ridicatã de Iuliea Roşu într-o cauzã având ca obiect pretenţii în temeiul Legii nr. 221/2009.
Prin Încheierea din 13 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.195/115/2010, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, precum şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010.
Excepţia a fost ridicatã de Nenad Iovanovici într-o cauzã având ca obiect pretenţii în temeiul Legii nr. 221/2009.
Prin Încheierea din 18 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 48.146/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010.
Excepţia a fost ridicatã de Romulus Ioniţescu, Vergil Ioaniţescu şi Angela Margareta Bulata într-o cauzã având ca obiect acordarea unor drepturi în temeiul Legii nr. 221/2009.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã modificarea Legii nr. 221/2009, aplicabilã inclusiv proceselor în curs, încalcã principiul neretroactivitãţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.
Dispoziţiile legale criticate contravin principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor prin faptul cã existã persoane care au obţinut deja hotãrâri judecãtoreşti definitive sau irevocabile, în temeiul Legii nr. 221/2009, nemodificatã, prin care statul a fost obligat la plata unor despãgubiri neplafonate, iar persoanele care au obţinut în primã instanţã despãgubiri sau care vor introduce în viitor acţiuni similare vor obţine despãgubiri plafonate, derizorii, în raport cu cele deja acordate pânã la momentul intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010. De asemenea, prevederile legale criticate creeazã persoanelor care au suferit condamnãri politice sau care au fost supuse unor mãsuri administrative cu caracter politic o situaţie discriminatorie faţã de cele care se constituie parte civilã în procesul penal şi care solicitã acordarea despãgubirilor pentru suferinţa lor. Pe de altã parte, limitarea cuantumului despãgubirilor genereazã o discriminare şi faţã de stat, ca subiect pasiv al despãgubirii, care îşi creeazã o situaţie vãdit favorabilã faţã de restul subiectelor de drept. În acelaşi timp, prevederile art. II din ordonanţa criticatã instituie un tratament diferenţiat, având drept criteriu momentul în care persoanele interesate s-au adresat instanţelor judecãtoreşti şi stadiul soluţionãrii cauzelor lor, deşi cererile au fost depuse în termenul legal.
Contrar principiului liberului acces la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, prevederile legale criticate împiedicã realizarea unei reparaţii juste şi echitabile. Prin actul normativ criticat, Guvernul plafoneazã, fãrã niciun criteriu, cuantumul despãgubirilor ce pot fi acordate şi realizeazã o imixtiune nepermisã în atribuţiile puterii judecãtoreşti, care sunt astfel golite de conţinut. Faptul cã instanţei i se "rãpeşte" dreptul de a determina dupã libera sa conştiinţã cuantumul despãgubirilor, în timp ce Ordonanţa de urgenţã a Guvernului permite doar o reparare limitatã, încalcã accesul liber la justiţie. Or, repararea prejudiciului trebuie sã fie integralã, nu derizorie sau fragmentatã dupã grade de rudenie. Invocã în acest sens "Recomandarea nr. R (84) 15 a Comitetului de miniştri ai statelor membre".
Ordonanţa criticatã modificã neconstituţional procedura de stabilire a cuantumului despãgubirilor şi, contrar art. 52 alin. (3) din Constituţie, restrânge dreptul la repararea echitabilã a prejudiciului. Sunt invocate în acest sens prevederi cuprinse în diferite acte normative, precum: Decretul-lege nr. 118/1990, Legea nr. 341/2004, Legea nr. 290/2003, Legea nr. 189/2000, Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999, Legea nr. 309/2002, Codul civil, Codul de procedurã penalã.
Plafonul infim de 10.000 de euro, limitarea drasticã a despãgubirilor, lipsa unui criteriu de evaluare a suferinţelor fizice şi psihice transformã întregul demers de obţinere a despãgubirilor într-o acţiune derizorie, contrarã dreptului la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, libertãţii individuale, vieţii intime, familiale şi private, libertãţii conştiinţei. În opinia autorilor, criteriul "perioadei de timp scurse de la condamnare" este neconstituţional, deoarece priveşte fapte de genocid care sunt imprescriptibile extinctiv.
În acelaşi timp, Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 a fost adoptatã fãrã a se arãta situaţia extraordinarã ce impunea urgenţa recurgerii la aceastã cale de reglementare, iar motivarea Guvernului nu justificã modificarea legii printr-o ordonanţã de urgenţã.
Autorii susţin cã sunt încãlcate dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (6), deoarece sunt afectate drepturi prevãzute de Constituţie şi de tratatele internaţionale, precum art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene privind dreptul la o cale de atac eficientã şi la un proces echitabil. Diminuarea drepturilor patrimoniale prevãzutã de textele legale criticate impune o sarcinã excesivã şi disproporţionatã, fãrã a menţine un just echilibru între interesul general şi drepturile fundamentale ale persoanei.
Totodatã, prin actul normativ criticat, Guvernul, fãrã a se încadra în vreuna din ipotezele prevãzute de art. 53 din Constituţie, realizeazã o restrângere a dreptului la libera stabilire a despãgubirilor şi dã dovadã de rea-credinţã, contrar art. 57 din Constituţie.
În susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt invocate şi dispoziţiile Legii nr. 347/2006 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţã de eroii-martiri şi luptãtorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004 şi cele ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999, precum şi aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind discriminarea şi acordarea despãgubirilor pentru prejudiciile suferite.
Tribunalul Cluj - Secţia civilã considerã cã excepţia nu este întemeiatã.
Tribunalul Prahova - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este fondatã.
Tribunalul Caraş-Severin - Secţia civilã opineazã cã prevederile art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 sunt neconstituţionale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã considerã cã se impune admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece textele legale criticate creeazã premisele unei discriminãri între persoane care, deşi se gãsesc în situaţii obiectiv identice, beneficiazã de un tratament juridic diferit, încalcã principiul neretroactivitãţii legii şi înfrâng prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, potrivit încheierilor de sesizare din 6 octombrie 2010, pronunţate de Tribunalul Cluj - Secţia civilã în dosarele nr. 3.792/117/2010 şi nr. 3.997/117/2010, acesta îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, ordonanţã publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, şi ale art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, astfel cum au fost modificate şi completate prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010. Cu toate acestea, din motivarea excepţiei, cuprinsã în notele scrise ale autorilor, Curtea constatã cã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie doar prevederile art. I pct. 1 şi art. II din aceastã ordonanţã de urgenţã.
În ceea priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate menţionat în Încheierea din 1 octombrie 2010, pronunţatã de Tribunalul Prahova - Secţia civilã în Dosarul nr. 1.197/105/2010, Curtea constatã cã, în realitate, acesta îl constituie prevederile art. 1 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010.
Cât priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate menţionat în Încheierea din 13 octombrie 2010, pronunţatã de Tribunalul Caraş-Severin - Secţia civilã în Dosarul nr. 2.195/115/2010, Curtea observã cã acesta îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010. Însã din motivarea excepţiei cuprinsã în notele scrise ale autorului rezultã cã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie doar prevederile art. I pct. 1 şi art. II din aceastã ordonanţã de urgenţã.
Referitor la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate menţionat în Încheierea din 18 octombrie 2010, pronunţatã de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã în Dosarul nr. 48.146/3/2009, Curtea observã cã acesta îl reprezintã prevederile art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010.
În aceste condiţii, instanţa constituţionalã urmeazã sã se pronunţe numai asupra prevederilor art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, prevederi care au urmãtorul cuprins:
- Art. I: "Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:
1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
«a) acordarea unor despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de pânã la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a fãcut obiectul unor mãsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea;».
2. La articolul 5, dupã alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu urmãtorul cuprins:
"(1^1) La stabilirea cuantumului despãgubirilor prevãzute la alin. (1), instanţa judecãtoreascã va lua în considerare, fãrã a se limita la acestea, durata pedepsei privative de libertate, perioada de timp scursã de la condamnare şi consecinţele negative produse în plan fizic, psihic şi social, precum şi mãsurile reparatorii deja acordate în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, şi al Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitãţii de luptãtor în rezistenţa anticomunistã persoanelor condamnate pentru infracţiuni sãvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cãrora au fost dispuse, din motive politice, mãsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de rãsturnare prin forţã a regimului comunist instaurat în România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 568/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.";
- Art. II: "Dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţã de urgenţã, se aplicã proceselor şi cererilor pentru a cãror soluţionare nu a fost pronunţatã o hotãrâre judecãtoreascã definitivã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele legale criticate încalcã dispoziţiile din Constituţie cuprinse în: art. 1 privind statul român, art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 22 privind dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, art. 23 privind libertatea individualã, art. 26 privind viaţa intimã, familialã şi privatã, art. 29 privind libertatea conştiinţei, art. 44 alin. (6) privind stabilirea despãgubirilor, art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertãţilor, art. 108 alin. (3) privind emiterea ordonanţelor Guvernului, art. 115 alin. (4) şi (6) privind limitele şi condiţiile adoptãrii ordonanţelor de urgenţã, art. 144 privind incompatibilitãţile funcţiei de judecãtor al Curţii Constituţionale şi art. 146 privind atribuţiile Curţii Constituţionale.
De asemenea, în opinia autorilor excepţiei sunt încãlcate prevederile cuprinse în art. 3-10, 13-15, 17, 18, 41 şi 53 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, art. 3 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţie, art. 1 din Protocolul adiţional nr. 12 la Convenţie, art. 3-5, 10, 11, 17, 20, 21, 47 şi 52-54 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum şi în art. 1-5, 7, 8, 10, 17, 19, 25 şi 28-30 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
1. Prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate, constatând cã dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 sunt neconstituţionale. Cu acel prilej, Curtea a statuat cã dispoziţiile legale criticate instituie o inechitate, fãrã o motivare temeinicã, obiectivã şi raţionalã.
Totodatã, Curtea a observat cã "tratamentul juridic diferenţiat aplicat celor care se considerã îndreptãţiţi la despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politicã, în funcţie de momentul în care hotãrârea pronunţatã de instanţã privind dreptul la despãgubiri rãmâne definitivã, afecteazã drepturile persoanelor care nu deţineau o hotãrâre definitivã la data intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010".
În consecinţã, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 încalcã prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi.
De asemenea, Curtea a constatat cã "prevederile legale criticate încalcã şi principiul neretroactivitãţii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, în sensul cã se aplicã inclusiv situaţiilor în care existã o hotãrâre judecãtoreascã pronunţatã în primã instanţã, care, deşi nedefinitivã, poate fi legalã şi temeinicã prin raportare la legislaţia aflatã în vigoare la data pronunţãrii acesteia. Astfel, la data introducerii cererii de chemare în judecatã, sub imperiul Legii nr. 221/2009, nemodificatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, s-a nãscut un drept la acţiune pentru a solicita despãgubiri neplafonate sub aspectul întinderii, iar Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 nu constituie norme de procedurã pentru a se invoca principiul aplicãrii sale imediate, ci este un act normativ care cuprinde dispoziţii de drept material, astfel cã legea aflatã în vigoare la data formulãrii cererii de chemare în judecatã este aplicabilã pe tot parcursul procesului".
Pe de altã parte, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 "înfrâng şi prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece afecteazã un drept fundamental - egalitatea în drepturi a cetãţenilor, consfinţit în prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1)".
Având în vedere argumentele expuse, Curtea a observat cã "nerespectarea acestor norme constituţionale atrage şi înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cãrora, «În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie»".
În aceste condiţii, Curtea constatã cã în prezenta cauzã sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãrora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale".
Reţinând cã acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit dupã sesizarea Curţii, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sã fie respinsã ca devenitã inadmisibilã.
2. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, Curtea reţine cã aceasta vizeazã soluţia legislativã potrivit cãreia "perioada de timp scursã de la condamnare" este luatã în considerare la stabilirea cuantumului despãgubirilor pentru prejudiciile morale suferite ca urmare a condamnãrii politice sau supunerii la o mãsurã administrativã cu caracter politic.
Curtea observã cã prevederile art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 introduc la art. 5 din Legea nr. 221/2009 alin. (1^1), care, instituind cu titlu exemplificativ criteriile aflate la dispoziţia instanţei judecãtoreşti pentru stabilirea cuantumului despãgubirilor, face trimitere în mod expres la prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009. În aceste condiţii, Curtea constatã cã, prin declararea ca neconstituţionale a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, prin deciziile nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 şi nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, trimiterile la aceste prevederi rãmân fãrã obiect.
Prin urmare, Curtea constatã cã şi critica de neconstituţionalitate formulatã sub acest aspect a rãmas fãrã obiect, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate a art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 urmeazã a fi respinsã ca devenitã inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca devenitã inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Olga Ciupe şi Gheorghe Ciupe în Dosarul nr. 3.792/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secţia civilã, de Adina Silvia Streza şi Rodica Anca Oprea în Dosarul nr. 3.997/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secţia civilã, de Iuliea Roşu în Dosarul nr. 1.197/105/2010 al Tribunalului Prahova - Secţia civilã, de Nenad Iovanovici în Dosarul nr. 2.195/115/2010 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia civilã şi de Romulus Ioniţescu, Vergil Ioaniţescu şi Angela Margareta Bulata în Dosarul nr. 48.146/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iulie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
