Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 942 din 18 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 763 din 12 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Valentin Zoltan Puskas - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 91^1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicatã din oficiu de Tribunalul Harghita - Secţia civilã în Dosarul nr. 2.484/96/2007.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciazã cã prevederile de lege criticate nu sunt contrare art. 16 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 iunie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 2.484/96/2007, Tribunalul Harghita - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 91^1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Excepţia a fost ridicatã, din oficiu, de acest tribunal într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect un litigiu privind funcţionarii publici.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Tribunalul Harghita -Secţia civilã susţine cã aceastã dispoziţie legalã contravine prevederilor constituţionale ale <>art. 16 alin. (1), în sensul cã, urmare a modificãrii legii prin Legea nr. 251/2006 , "funcţionarilor publici li se aplicã un tratament diferenţiat în soluţionarea conflictelor de muncã ce se ivesc în cadrul raporturilor de serviciu ale acestora faţã de ceilalţi cetãţeniangajaţi, astfel fiind discriminaţi în sens negativ sub mai multe aspecte." Aşa fiind, considerã cã soluţionarea conflictelor de muncã privitoare la funcţionarii publici conform <>Legii nr. 554/2004 , care prevede obligativitatea procedurii prealabile şi timbrarea acţiunii, precum şi compunerea completului de judecatã în astfel de conflicte cuprinsã în <>Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã îi priveazã pe aceştia "de avantajele oferite de <>Legea nr. 168/1999 , care reglementeazã cadrul legal al soluţionãrii conflictelor de muncã". "O asemenea diferenţiere dintre diferitele categorii de salariaţi ai societãţii în soluţionarea conflictelor de muncã, chiar dacã nu împiedicã accesul la justiţie, echivaleazã cu restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertãţi cetãţeneşti care poate fi restrâns numai în condiţiile statuate de art. 53 din Constituţia României, ori instanţa nu poate considera cã o asemenea restrângere a exerciţiului dreptului este necesarã într-o societate democraticã."
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, întrucât dispoziţia de lege criticatã "nu este de naturã a încãlca principiile constituţionale, dat fiind faptul cã, potrivit <>art. 2 din Legea nr. 188/1999 , "funcţia publicã reprezintã ansamblul atribuţiilor şi responsabilitãţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizãrii prerogativelor de putere publicã de cãtre administraţia publicã centralã, administraţia publicã localã şi autoritãţile administrative autonome", fiind pe deplin justificatã atribuirea în competenţa instanţelor de contencios administrativ a unor astfel de cauze". În sprijinul acestui punct de vedere mai invocã şi prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2), precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu, deciziile nr. 20 din 24 ianuarie 2002, nr. 156 din 15 mai 2001 şi nr. 47 din 3 mai 1995, cu privire la înţelesul principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor prevãzut de art. 16 din Constituţie.
Avocatul Poporului considerã cã art. 91^1 din Legea nr. 189/1999, care, în urma renumerotãrii şi republicãrii legii, a devenit art. 109, cu pãstrarea soluţiei legislative, este constituţional. Invocã, în acest sens, <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 170 din 27 februarie 2007 , ale cãrei considerente referitoare la art. 16 alin. (1) şi art. 126 alin. (2) le evocã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile <>art. 91^1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, astfel cum acestea au fost introduse prin <>Legea de modificare şi completare nr. 251/2006 . În temeiul <>art. III din Legea nr. 251/2006 , <>Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, dându-se textelor o nouã numerotare, iar art. 91^1 din aceasta, criticat ca fiind neconstituţional, a devenit art. 109, cu acelaşi cuprins, şi anume: "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilitã expres prin lege competenţa altor instanţe."
În opinia autorului excepţiei, aceste prevederi de lege contravin art. 16 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie, potrivit cãrora:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Art. 91^1, criticat ca fiind neconstituţional, a devenit <>art. 109 din Legea nr. 188/1999 , republicatã, cu menţinerea soluţiei legislative de principiu din redactarea anterioarã, astfel cã, prin prezenta decizie, Curtea Constituţionalã se va pronunţa asupra constituţionalitãţii acestui din urmã text.
În esenţã, potrivit criticilor formulate, dispoziţiile de lege ce fac obiectul excepţiei contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), prin aceea cã "funcţionarilor publici li se aplicã un tratament diferenţiat în soluţionarea conflictelor de muncã ce se ivesc în cadrul raporturilor de serviciu ale acestora faţã de ceilalţi cetãţeni-angajaţi, astfel fiind discriminaţi în sens negativ sub mai multe aspecte". Diferenţierea constã în obligativitatea procedurii prealabile şi timbrarea acţiunii, precum şi în compunerea completului de judecatã, ceea ce îi priveazã pe funcţionarii publici "de avantajele oferite de <>Legea nr. 168/1999 , care reglementeazã cadrul legal al soluţionãrii conflictelor de muncã". Se susţine cã aceste diferenţieri, chiar dacã nu împiedicã accesul la justiţie, echivaleazã cu restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertãţi cetãţeneşti, încãlcându-se astfel art. 53 din Constituţie.
Analizând susţinerile menţionate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii art. 91^1, devenit <>art. 109 din Legea nr. 188/1999 , aceasta s-a mai pronunţat, alãturi de alte articole din lege, prin <>Decizia nr. 170 din 27 februarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 19 aprilie 2007. Cu acel prilej, în legãturã cu critici asemãnãtoare referitoare la diferenţe de reglementare între funcţionarii publici şi alte categorii de salariaţi sub aspectul competenţei de soluţionare a conflictelor de muncã, s-a reţinut cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege" şi cã o asemenea lege este <>Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Prin decizia menţionatã, cu privire la critici privind încãlcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, motivate prin diferenţe de reglementare între <>Legea nr. 188/1999 şi Codul muncii (în cauzã, între <>Legea nr. 188/1999 şi <>Legea nr. 168/1999 ), s-a reţinut cã acestea nu reprezintã o problemã de constituţionalitate. Constituţionalitatea unei dispoziţii de lege nu poate fi examinatã prin raportare la o altã dispoziţie legalã, ci, potrivit <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta efectueazã controlul de constituţionalitate numai prin raportare la prevederile şi principiile Constituţiei. Curtea a mai constatat cã, de altfel, nici în sine art. 91^1 (în prezent <>art. 109) din Legea nr. 188/1999 nu cuprinde prevederi contrare principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, întrucât, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentalã, statutul funcţionarilor publici se stabileşte prin lege organicã, iar voinţa legiuitorului cu privire la acesta se regãseşte în cuprinsul <>Legii nr. 188/1999 .
Cele statuate prin <>Decizia nr. 170 din 27 februarie 2007 îşi menţin valabilitatea şi în aceastã cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei.
În plus, în acest dosar se invocã încãlcarea art. 53 din Constituţie, referitor la "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi". Or, faţã de cele statuate prin decizia menţionatã, în sensul absenţei contradicţiei dintre art. 109 din lege şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, rezultã cã nici încãlcarea art. 53 din aceasta nu poate fi reţinutã.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicatã din oficiu de Tribunalul Harghita - Secţia civilã în Dosarul nr. 2.484/96/2007.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
