Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 941 din 7 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) si alin. (3) lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 600 din 25 august 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Yan Weiping în Dosarul nr. 1.929/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4319D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã domnul Ioan Budura, interpretul autorizat de limba chinezã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 411D/2011, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Yang Shunfang în Dosarul nr. 2.285/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã domnul Ioan Budura, interpretul autorizat de limba chinezã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public susţine cã nu se opune conexãrii cauzelor.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 411D/2011 la Dosarul nr. 4319D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.929/2/2010, şi prin Încheierea din 4 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.285/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România. Excepţia a fost ridicatã de Yan Weiping şi de Yang Shunfang în cadrul unor cauze de contencios administrativ având ca obiect "litigiu privind regimul strãinilor".
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate sunt lipsite de precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevãzut de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în înţelesul dat de practica jurisprudenţialã a Curţii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, în Cauza Silver contra Regatului Unit, 1983), "în condiţiile în care textul de lege nu precizeazã nici asupra documentelor cerute pentru a face dovada desfãşurãrii unei activitãţi în conformitate cu planul de afaceri, nici asupra criteriilor de evaluare a îndeplinirii acestei condiţii, astfel încât reclamanta sã poatã avea o indicare precisã asupra normelor aplicabile în situaţia sa". Ca urmare a lipsei de precizie şi claritate, este afectatã însãşi substanţa dreptului dedus judecãţii, ceea ce aduce o vãtãmare gravã dreptului la un proces echitabil. În plus, autorii excepţiei susţin cã vor înregistra pierderi financiare majore, inclusiv investiţiile imobiliare realizate în România, ceea ce reprezintã o încãlcare a dreptului de proprietate privatã.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege care formeazã obiectul acesteia nu conţin restrângeri ale exerciţiului dreptului de proprietate privatã pentru strãini. Instanţa mai reţine cã instituirea unor norme potrivit cãrora strãinului intrat în România în scopul desfãşurãrii de activitãţi comerciale i se poate prelungi dreptul de şedere temporarã sub condiţia prezentãrii unor documente care sã ateste realizarea unor investiţii nu poate aduce atingere dreptului de proprietate privatã, ale cãrui conţinut şi limite sunt stabilite prin lege. Condiţiile cerute strãinului pentru stabilirea dreptului de şedere în vederea desfãşurãrii de activitãţi comerciale se circumscriu scopului pentru care fiecare categorie de strãini nominalizatã de lege solicitã prelungirea dreptului de şedere temporarã în România şi se justificã prin însuşi interesul pretins de solicitantul dreptului. Invocã în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 341/2007 şi nr. 5/2008.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, având urmãtorul conţinut:
Art. 55 - Prelungirea dreptului de şedere pentru desfãşurarea de activitãţi comerciale: "[...] (2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere temporarã se pot acorda dacã strãinul îndeplineşte urmãtoarele condiţii: a) activitatea societãţii comerciale se desfãşoarã în conformitate cu planul de afaceri;
[...] (3) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevãzute în prezentul articol se face cu urmãtoarele documente: [...] b) documentele care atestã cã activitatea se desfãşoarã în conformitate cu planul de afaceri;".
Autorii excepţiei considerã cã textul de lege menţionat încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la soluţionarea cauzei de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, într-un termen rezonabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat în numeroase cazuri asupra prevederilor de lege criticate, din prisma unor critici de neconstituţionalitate similare, constatând cã acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate.
Astfel, prin Decizia nr. 42 din 20 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011, Curtea a statuat cã textele de lege criticate sunt suficient de clare şi precise încât destinatarii acestora sã aibã o reprezentare adecvatã a semnificaţiei acestora. În acest sens, Curtea a observat cã o eventualã enumerare limitativã a documentelor ce pot fi prezentate în scopul dovedirii conformitãţii activitãţii economice desfãşurate de societatea comercialã la care strãinul solicitant al prelungirii dreptului de şedere este acţionar sau asociat ar putea genera consecinţe nefavorabile, întrucât s-ar îngusta foarte mult posibilitãţile aflate la îndemâna solicitantului de dovedire a îndeplinirii condiţiilor cerute de lege şi, aşa cum a statuat Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Hotãrârea din 20 mai 1999, pronunţatã în Cauza Reckvenyi contra Ungariei, reglementarea ar suferi de o rigiditate excesivã.
Totodatã, Curtea a reţinut cã instituirea unor norme potrivit cãrora strãinului intrat în România în scopul desfãşurãrii de activitãţi comerciale i se poate prelungi dreptul de şedere temporarã cu condiţia prezentãrii unor documente care sã ateste realizarea unor investiţii nu este de naturã sã aducã atingere dreptului la un proces echitabil. Astfel, etapa analizãrii cererii de cãtre Oficiul Român pentru Imigrãri cuprinde exclusiv operaţiuni administrative, cãrora, prin ipotezã, nu li se aplicã exigenţele unui proces echitabil. În cazul contestãrii deciziei Oficiului Român pentru Imigrãri, instanţa judecãtoreascã se va pronunţa asupra plângerii în cadrul unui proces, al cãrui caracter echitabil nu poate fi însã afectat de cerinţa prevãzutã de textele de lege criticate.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauzã privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Yan Weiping în Dosarul nr. 1.929/2/2010 şi de Yang Shunfang în Dosarul nr. 2.285/2/2010 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iulie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
