Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 940 din 7 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2009 privind reglementarea unor masuri in domeniul bugetar, art. IV din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 114/2009 privind unele masuri financiar-bugetare si art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 6 octombrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 privind unele mãsuri financiar-bugetare şi art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurãrilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, excepţie ridicatã de Sindicatul Liber al Pensionarilor din judeţul Brãila în Dosarul nr. 988/113/2010 al Tribunalul Brãila - Secţia civilã, care formeazã obiectul Dosarului nr. 4.298D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 4.299D/2010 şi nr. 4.390D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 4/2009 privind reglementarea unor mãsuri în domeniul bugetar, art. IV din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 privind unele mãsuri financiar-bugetare şi art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurãrilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, respectiv ale art. IV din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 privind unele mãsuri financiar-bugetare şi art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurãrilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, excepţie ridicatã de Aurel Soisun în Dosarul nr. 116/113/2010 al Tribunalului Brãila - Secţia civilã şi de Liga Sindicatelor Pensionarilor Timiş în Dosarul nr. 1.470/30/2010 al Tribunalului Timiş - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspunde reprezentantul legal al Ligii Sindicatelor Pensionarilor Timiş, constatându-se lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 4.299D/2010 şi nr. 4.390D/2010 la Dosarul nr. 4.298D/2010.
Atât reprezentantul Ligii Sindicatelor Pensionarilor Timiş, cât şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu mãsura conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 4.299D/2010 şi nr. 4.390D/2010 la Dosarul nr. 4.298D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ligii Sindicatelor Pensionarilor Timiş, care, în esenţã, susţine cã dispoziţiile legale criticate blocheazã acordarea unor drepturi de asigurãri sociale prevãzute prin lege. Prin urmare, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând, în privinţa criticilor de neconstituţionalitate extrinseci, cã justificarea situaţiei extraordinare care a stat la baza emiterii ordonanţei de urgenţã este realizatã în preambulul actului normativ criticat, iar în privinţa celor intrinseci cã, prin stagnarea majorãrii pensiei pentru perioada 2009-2010 nu se încalcã dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului din moment ce acestea nu garanteazã nici dreptul la o pensie într-un anumit cuantum şi nici dreptul de a dobândi o proprietate. În acest sens, au fost menţionate Hotãrârile din 12 octombrie 2004 şi 28 septembrie 2004, pronunţate în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, respectiv Kopecky împotriva Slovaciei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 27 septembrie, 7 şi 18 octombrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 988/113/2010, nr. 116/113/2010 şi nr. 1.470/30/2010, Tribunalul Brãila - Secţia civilã şi Tribunalul Timiş - Secţia civilã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 4/2009 privind reglementarea unor mãsuri în domeniul bugetar, art. IV din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 privind unele mãsuri financiar-bugetare şi art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurãrilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, excepţie ridicatã de Sindicatul Liber al Pensionarilor din judeţul Brãila, de Aurel Soisun şi de Liga Sindicatelor Pensionarilor Timiş în cauze având ca obiect recalcularea cuantumului pensiei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate, necorelând valoarea punctului de pensie cu nivelul salariului mediu brut pentru anul 2010, au determinat reducerea valorii punctului de pensie. Astfel, dacã valoarea punctului de pensie în perioada octombrie 2008 - martie 2009 reprezenta 45% din salariul mediu brut, în anul 2010 acesta a reprezentat doar 39,9%. Se aratã cã o atare mãsurã duce la desfiinţarea unui drept câştigat şi echivaleazã cu o expropriere, încãlcându-se astfel prevederile art. 44 din Constituţie.
Totodatã, în Dosarul nr. 4.299D/2010 se aratã cã Guvernul nu are competenţa de a reglementa prin ordonanţe de urgenţã în domeniul legii organice decât cu încãlcarea art. 61 alin. (1), art. 78 şi art. 115 din Constituţie.
Tribunalul Brãila - Secţia civilã şi Tribunalul Timiş - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, fiind de competenţa legiuitorului modalitatea de calcul şi stabilire a valorii punctului de pensie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în dosarele nr. 4.298D/2010 şi nr. 4.299D/2010, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã textele legale criticate nu afecteazã dreptul la pensie în substanţa sa, ci doar stabilesc un decalaj temporar în aplicarea lor, determinat de deficitul resurselor bugetului de asigurãri sociale de stat. Se aratã cã nu s-a ajuns la o diminuare a valorii punctului de pensie, ci la menţinerea în platã a acesteia. Guvernul mai invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit cãreia valoarea punctului de pensie, limita maximã a cuantumului pensiei, condiţiile de recalculare şi de recorelare a pensiilor anterior stabilite, ca şi indexarea acestora, nu se pot face decât în raport cu resursele fondurilor de asigurãri sociale disponibile (Decizia nr. 1.140 din 4 decembrie 2007), precum şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în accepţiunea cãreia nicio persoanã nu poate avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum.
Totodatã, se aratã cã pe calea ordonanţei de urgenţã se pot reglementa aspecte ce ţin de sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, notele scrise depuse, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 4/2009 privind reglementarea unor mãsuri în domeniul bugetar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 februarie 2009, art. IV din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 privind unele mãsuri financiar-bugetare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009, precum şi ale art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurãrilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 27 ianuarie 2010, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 4/2009: "Prevederile art. 80 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu se aplicã în anul 2009".;
- Art. IV din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009: "Prevederile art. 80 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu se aplicã în anul 2010.";
- Art. 16 alin. (1) din Legea nr. 12/2010: "Valoarea punctului de pensie este de 732,8 lei şi se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 2010."
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) şi (3) privind dreptul de proprietate privatã, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, ale art. 61 privind rolul Parlamentului, ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legii, ale art. 115 privind delegarea legislativã şi ale art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligaţia statului de a crea condiţiile necesare pentru creşterea calitãţii vieţii. Totodatã, sunt invocate în susţinerea excepţiei şi prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind protecţia proprietãţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 173 din 8 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2011, sau Decizia nr. 89 din 27 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 21 martie 2011, Curtea a observat cã textele legale criticate au avut o aplicare limitatã în timp, respectiv art. 8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 4/2009 s-a aplicat în cursul anului 2009, art. IV din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009, în cursul anului 2010, iar dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 12/2010 au avut, de asemenea, o aplicare limitatã în timp, respectiv pe parcursul anului 2010. În aceste condiţii, Curtea a constatat cã aceste dispoziţii legale nu mai sunt în vigoare în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
În cauza de faţã, Curtea observã cã, ulterior pronunţãrii deciziilor enumerate mai sus, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011*), nepublicatã la data pronunţãrii prezentei decizii, a stabilit cã pot fi supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale cãror efecte juridice continuã sã se producã şi dupã ieşirea lor din vigoare. Astfel, Curtea reţine cã textele legale criticate continuã sã producã efecte juridice şi dupã ce au ajuns la termen, întrucât, pentru perioada 2009-2010, acestea au refuzat aplicarea art. 80 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 19/2000. În consecinţã, Curtea urmeazã sã analizeze pe fond prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
-----------
*) Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.
În acest sens, Curtea reia jurisprudenţa sa consacratã, începând cu Decizia nr. 1.209 din 5 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 17 decembrie 2010, în privinţa art. IV din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 12/2010, jurisprudenţa aplicabilã mutatis mutandis şi cu privire la art. 8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 4/2009. Prin acea decizie, Curtea a statuat cã textul Constituţiei nu prevede interdicţia reglementãrii pe calea ordonanţei de urgenţã a domeniilor aparţinând legii organice, aceastã interdicţie referindu-se doar la prevederile ordonanţelor simple, astfel încât nu poate fi reţinutã încãlcarea art. 61 sau art. 115 din Constituţie.
Cât priveşte critica de constituţionalitate referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) şi art. 44 din Constituţie, aceasta are în vedere faptul cã, efect al dispoziţiilor de lege criticate, cuantumul pensiei nu a mai crescut conform celor statuate prin art. 80 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, respectiv raportat la procentul de 45% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat, ci într-un cuantum mai mic. Curtea a reţinut cã, potrivit art. 47 din Constituţie, cetãţenii au dreptul la pensie şi la alte forme de asigurãri sociale şi mãsuri de protecţie socialã, în condiţiile stabilite de lege. Astfel, legiuitorul are libertatea sã stabileascã drepturile de asigurãri sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul lor valoric, în raport cu posibilitãţile create prin resursele financiare disponibile, şi sã le modifice în concordanţã cu schimbãrile ce se produc în resursele economico-financiare. De asemenea, modul de stabilire a punctajului anual şi a punctajului mediu, a valorii punctului de pensie, a condiţiilor de includere a anumitor perioade în stagiul de cotizare şi acordarea anumitor sporuri pentru perioadele cotizate peste stagiul standard sunt prevãzute prin norme cu caracter tehnic, care se aplicã în mod egal persoanelor aflate în situaţii identice. Valoarea punctului de pensie, limita maximã a cuantumului pensiei, condiţiile de recalculare şi de recorelare a pensiilor anterior stabilite, ca şi indexarea acestora, nu se pot face decât în raport cu resursele fondurilor de asigurãri sociale disponibile.
Prin Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a mai arãtat faptul cã cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivitãţii, se constituie într-un drept câştigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptatã nici mãcar cu caracter temporar. Prin sumele plãtite sub forma contribuţiilor la bugetul asigurãrilor sociale, persoana în cauzã, practic, şi-a câştigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivitãţii; astfel, contributivitatea, ca principiu, este de esenţa dreptului la pensie, iar derogãrile, chiar şi temporare, referitoare la obligaţia statului de a plãti cuantumul pensiei rezultat în urma aplicãrii acestui principiu afecteazã substanţa dreptului la pensie.
Aceasta nu înseamnã cã legea nu poate în viitor sã reaşeze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se însã tot pe principiul contributivitãţii, pentru cã, în caz contrar, s-ar ajunge la negarea evoluţiei în reglementarea juridicã a acestui domeniu. De aceea, dacã prin reaşezarea sistemului de calcul al pensiei în sensul arãtat mai sus rezultã un cuantum mai mic al acesteia, statul este obligat sã adopte reglementãri similare art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, şi anume sã menţinã în platã cuantumul pensiei stabilit potrivit reglementãrilor anterior în vigoare, dacã acesta este mai avantajos. Aceasta este o mãsurã de protecţie a persoanelor care beneficiazã de pensie în sensul art. 47 alin. (2) din Constituţie, constituind, de asemenea, o speranţã legitimã a asiguratului, întemeiatã pe prevederile legale în vigoare cu privire la obţinerea şi încasarea unui anumit cuantum al pensiei.
Având în vedere însã cã dispoziţiile de lege criticate nu au ca efect o reducere a cuantumului pensiei, ci o stagnare a creşterii acestuia, respectiv o creştere mai micã decât cea raportatã la procentul de 45% din salariul mediu brut, Curtea apreciazã cã aceste dispoziţii se încadreazã în limitele constituţionale referitoare la respectarea dreptului la pensie şi garantarea dreptului de proprietate.
Curtea observã cã şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, spre exemplu, în hotãrârile din 8 decembrie 2009 şi 31 mai 2011, pronunţate în cauzele Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul cã drepturile decurgând din sistemul de asigurãri sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, dar acest lucru nu înseamnã cã implicã un drept la dobândirea proprietãţii sau la o pensie într-un anumit cuantum.
Prin Decizia nr. 1.650 din 16 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 28 februarie 2011, Curtea Constituţionalã a arãtat cã, deşi algoritmul de calcul al pensiei stabilit de art. 80 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 nu a mai fost aplicat pentru anii 2009 şi 2010, cuantumul real al pensiei nu a fost diminuat. De asemenea, prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, Curtea a reţinut cã, deşi consacrã dreptul la pensie, art. 47 alin. (2) din Constituţie nu oferã garanţii şi cu privire la algoritmul de creştere a cuantumului acesteia în viitor; în acest sens au fost amintite cele statuate de Curte prin Decizia nr. 1.140 din 4 decembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, potrivit cãrora valoarea punctului de pensie, limita maximã a cuantumului pensiei, condiţiile de recalculare şi de recorelare a pensiilor anterior stabilite, ca şi indexarea acestora, nu se pot face decât în raport cu resursele fondurilor de asigurãri sociale disponibile.
Aşa fiind, prin Decizia nr. 1.650 din 16 decembrie 2010, Curtea a reţinut cã, atât timp cât dispoziţiile de lege criticate nu au ca rezultat însãşi reducerea cuantumului pensiei, acestea nu pot fi considerate ca fiind contrare dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Constituţie.
Obiter dictum, Curtea a mai constatat, prin Decizia nr. 173 din 8 februarie 2011, cã Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, nu a mai preluat modalitatea de calcul şi actualizare a punctului de pensie în funcţie de salariul mediu brut, prevãzutã de art. 80 din Legea nr. 19/2000 - în prezent abrogatã. Prin urmare, Curtea reţine cã soluţia legislativã criticatã nu a mai fost preluatã de noua reglementare legalã în materie.
Curtea mai constatã cã art. 78 din Constituţie nu are incidenţã în cauzã, întrucât intrarea în vigoare a ordonanţelor de urgenţã este guvernatã de dispoziţiile art. 115 alin. (5) din Constituţie. Totodatã, autorii excepţiei nu îşi motiveazã critica de neconstituţionalitate în raport cu art. 16 şi art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie, astfel încât Curtea nu se poate pronunţa prin decizia sa asupra constituţionalitãţii textelor legale criticate în raport cu aceste dispoziţii, întrucât ar însemna sã se sesizeze din oficiu, ceea ce este inadmisibil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 4/2009 privind reglementarea unor mãsuri în domeniul bugetar, art. IV din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 privind unele mãsuri financiar-bugetare şi art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurãrilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, excepţie ridicatã de Sindicatul Liber al Pensionarilor din judeţul Brãila şi de Aurel Soisun în dosarele nr. 988/113/2010 şi nr. 116/113/2010 ale Tribunalului Brãila - Secţia civilã, precum şi de Liga Sindicatelor Pensionarilor Timiş în Dosarul nr. 1.470/30/2010 al Tribunalului Timiş - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iulie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
