Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 940 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77^1 alin. (3) si (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 77^1 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Ioan Rotãrescu în Dosarul nr. 9.491/306/2009 al Tribunalului Sibiu - Secţia civilã. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 29 iunie 2010, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi datã, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 şi ale <>art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 6 iulie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 30 octombrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 9.491/306/2009, Tribunalul Sibiu - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 77^1 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Ioan Rotãrescu într-o cauzã având ca obiect succesiune. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã dreptul de proprietate şi cel de moştenire, întrucât impun un impozit de 1% din valoarea masei succesorale în cazul în care aceasta nu a fost dezbãtutã în termen de 2 ani de la deschiderea succesiunii. În aceste condiţii, dobândirea unui bun imobil prin succesiune legalã devine mai oneroasã decât pe calea unui act între vii realizat prin donaţie, din moment ce în aceastã situaţie rudele şi afinii de pânã la gradul al III-lea inclusiv sunt scutiţi de plata impozitului pe transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor. Tribunalul Sibiu - Secţia civilã apreciazã cã textele legale criticate sunt constituţionale. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Avocatul Poporului apreciazã cã textele legale criticate sunt neconstituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 77^1 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul cuprins: "(3) Pentru transmisiunea dreptului de proprietate şi a dezmembrãmintelor acestuia cu titlul de moştenire nu se datoreazã impozitul prevãzut la alin. (1), dacã succesiunea este dezbãtutã şi finalizatã în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. În cazul nefinalizãrii procedurii succesorale în termenul prevãzut mai sus, moştenitorii datoreazã un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale. (4) Impozitul prevãzut la alin. (1) şi (3) se calculeazã la valoarea declaratã de pãrţi în actul prin care se transferã dreptul de proprietate sau dezmembrãmintele sale. În cazul în care valoarea declaratã este inferioarã valorii orientative stabilite prin expertiza întocmitã de camera notarilor publici, impozitul se va calcula la nivelul valorii stabilite prin expertizã, cu excepţia tranzacţiilor încheiate între rude ori afini pânã la gradul al II-lea inclusiv, precum şi între soţi, caz în care impozitul se calculeazã la valoarea declaratã de pãrţi în actul prin care se transferã dreptul de proprietate." Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 44 privind dreptul de proprietate privatã şi ale art. 46 privind dreptul de moştenire. Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constatã urmãtoarele: Prin <>Decizia nr. 3 din 6 ianuarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 8 iunie 1994, Curtea a stabilit cã "fiscalitatea trebuie sã fie nu numai legalã, ci şi proporţionalã, rezonabilã, echitabilã şi sã nu diferenţieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetãţeni". Din cele de mai sus rezultã cã stabilirea prin lege a unui impozit trebuie sã respecte cel puţin patru criterii: echitate, proporţionalitate, rezonabilitate şi nediscriminare. Întrunirea cumulativã a acestor patru criterii legitimeazã din punct de vedere constituţional stabilirea unui impozit. Printr-o atare conduitã legiuitorul respectã întru totul dispoziţiile art. 56 şi 139 din Constituţie, fãrã a afecta alte drepturi şi libertãţi fundamentale. În schimb, nerespectarea acestor criterii cu valoare constituţionalã duce implicit la încãlcarea dreptului fundamental aplicabil în cauzã. Cu privire la rezonabilitatea şi echitabilitatea impozitului, Curtea constatã cã legiuitorul este în drept sã stabileascã impozite pentru a alimenta în mod constant şi ritmic bugetul de stat, însã trebuie sã manifeste o deosebitã atenţie atunci când stabileşte materia impozabilã. Curtea observã cã, potrivit art. 644 din Codul civil, proprietatea bunurilor se dobândeşte şi se transmite, printre altele, şi prin succesiune; transmiterea moştenirii opereazã din virtutea legii din momentul deschiderii moştenirii. Dezbaterea succesiunii este o operaţiune juridicã ce intervine, desigur, ulterior deschiderii acesteia, moştenitorii putând dezbate succesiunea oricând dupã acest moment. Prin urmare, în aceste condiţii, Curtea constatã cã legea responsabilizeazã moştenitorii pentru a finaliza procedurile succesorale într-un timp rezonabil, pentru a nu se menţine ad aeternam o situaţie de incertitudine juridicã, dând efect astfel şi prevederilor art. 644 şi urmãtoarelor din Codul civil. În ceea ce priveşte proporţionalitatea impozitului, Curtea nu poate decât sã observe îndrituirea constituţionalã a legiuitorului de a stabili taxe şi impozite, fãrã a putea cenzura cuantumul acestora decât doar în situaţia în care afecteazã substanţa dreptului. Or, în situaţia de faţã nu se poate ajunge la o atare concluzie. În sfârşit, cu privire la caracterul nediscriminatoriu al normei, se constatã cã aceasta se aplicã tuturor persoanelor aflate în ipoteza sa de reglementare, fãrã discriminãri şi fãrã excepţii. În consecinţã, Curtea nu poate reţine încãlcarea art. 44 şi 46 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 77^1 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Ioan Rotãrescu în Dosarul nr. 9.491/306/2009 al Tribunalului Sibiu - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 iulie 2010.
