Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 940 din 18 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 305 si art. 402 alin. 2 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 838 din 7 decembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 305 şi ale art. 402 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Mariana Ionescu în Dosarul nr. 19.370/301/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã şi de pãstrare a jurisprudenţei Curţii în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 mai 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 19.370/301/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor dispoziţiilor art. 305 şi ale art. 402 alin. 2 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã într-o cauzã având ca obiect recursul împotriva unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã textele de lege criticate sunt neconstituţionale deoarece restrâng posibilitatea pãrţii interesate de a aduce probe noi în recurs, cu excepţia înscrisurilor. De asemenea, în cazul contestaţiei la executare, unica fazã procesualã în care se pot administra probe este judecata în fond la prima instanţã, ceea ce constituie o limitare a accesului liber la justiţie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, în sensul în care a statuat Curtea în jurisprudenţa sa.
Avocatul Poporului apreciazã cã textul de lege criticat este constituţional, sens în care Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 305 şi ale art. 402 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 305: "În instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor, care pot fi depuse pânã la închiderea dezbaterilor.";
- Art. 402 alin. 2: "Hotãrârea pronunţatã cu privire la contestaţie se dã fãrã drept de apel, cu excepţia hotãrârii pronunţate în temeiul art. 400^1 şi al art. 401 alin. 2."
Excepţia de neconstituţionalitate este raportatã la urmãtoarele dispoziţii din Constituţie: art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) referitor la accesul liber la justiţie şi alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi la dispoziţiile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã art. 305 din Codul de procedurã civilã a mai fost supus controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 475 din 8 iunie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 23 iunie 2006, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 305 din Codul de procedurã civilã, arãtând cã reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a cãilor de atac reprezintã prerogativa exclusivã a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie, şi nu încalcã drepturile fundamentale ale justiţiabililor.
De altfel, instituirea unor reguli speciale de procedurã, inclusiv în ceea ce priveşte cãile de atac, nu este contrarã principiului liberului acces la justiţie, dreptului la un proces echitabil sau dreptãţii, atât timp cât ele asigurã egalitatea juridicã a cetãţenilor în utilizarea lor.
Cu privire la prevederile art. 402 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã şi acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Prin <>Decizia nr. 436 din 30 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 22 iunie 2006, Curtea a statuat cã, potrivit jurisprudenţei sale constante, "accesul liber la justiţie nu înseamnã cã acesta trebuie asigurat la toate structurile judecãtoreşti, deoarece competenţa şi cãile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii deosebite".
Aşa fiind, Curtea nu poate reţine cã art. 402 alin. 2 din Codul de procedurã civilã contravine art. 21 din Constituţie, în mãsura în care, în cuprinsul acestuia din urmã, nu se precizeazã in terminis cã accesul liber la justiţie implicã întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât şi a recursului.
Cu acest prilej, pentru considerentele menţionate, Curtea constatã cã nu sunt încãlcate nici prevederile art. 53 din Constituţie privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentãrile şi soluţiile reţinute în deciziile de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 305 şi art. 402 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Mariana Ionescu în Dosarul nr. 19.370/301/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
