Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 94 din 4 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (4) din Legea nr. 550/2002 privind vanzarea spatiilor comerciale proprietate privata a statului si a celor de prestari de servicii, aflate in administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate in patrimoniul regiilor autonome de interes local
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 257 din 23 martie 2004
Nicoale Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 19 alin. (4) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privatã a statului şi a celor de prestãri de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Marexim" S.R.L. din Reghin în Dosarul nr. 2.165/2003 al Tribunalului Mureş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, procedura de citare fiind legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate privatã, întrucât legiuitorul, în temeiul art. 44 alin. (1), a stabilit nişte limite rezonabile ale exerciţiului acestui drept în considerarea interesului public general, restrângeri care nu afecteazã însãşi existenţa dreptului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 septembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 2.165/2003, Tribunalul Mureş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 19 alin. (4) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privatã a statului şi a celor de prestãri de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Marexim" S.R.L. din Reghin.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã prin aplicarea prevederilor <>art. 19 alin. (4) din Legea nr. 550/2002 se produce o trecere indirectã în proprietatea statului a unor bunuri dobândite în mod licit de cãtre societatea comercialã care a solicitat cumpãrarea imobilului, cu încãlcarea dispoziţiilor constituţionale care garanteazã proprietatea şi interzic exproprierea, confiscarea sau alte forme de trecere în proprietatea statului a bunurilor private, fãrã o justã şi prealabilã despãgubire. Se aratã cã persoana juridicã în cauzã este direct prejudiciatã cu diferenţa de bani reprezentând investiţiile realizate, care nu pot fi deduse, statul îmbogãţindu-se în mod injust cu aceeaşi sumã de bani.
Tribunalul Mureş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã investiţiile efectuate de cãtre solicitantul cumpãrãrii spaţiilor comerciale au sporit valoarea imobilului, cu ocazia efectuãrii raportului de expertizã luându-se în considerare toate investiţiile realizate, iar nu doar o parte din acestea. Astfel, deşi valoarea investiţiilor este inclusã în valoarea imobilului, chiriaşului nu i se recunoaşte contravaloarea investiţiilor mai mari de jumãtate din preţul minim de vânzare al acestuia. Prin urmare, dacã doreşte sã cumpere imobilul, chiriaşul este obligat sã plãteascã a doua oarã pentru investiţiile efectuate de el ce depãşesc jumãtate din valoarea imobilului, aşa cum aceasta a fost stabilitã prin raportul de evaluare.
Sub acest aspect, deşi, în conformitate cu Legea fundamentalã, dreptul de proprietate se exercitã în limitele prevãzute de lege, aceste limite nu pot fi atât de restrictive încât sã determine îngrãdirea dreptului însuşi. În consecinţã, instanţa judecãtoreascã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 19 alin. (4) din Legea nr. 550/2002 este fondatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul aratã cã, în conformitate cu dispoziţiile art. 482 din Codul civil, îmbunãtãţirile sau investiţiile executate de cãtre locatar asupra imobilului închiriat revin proprietarului imobilului. Se apreciazã cã lucrãrile de investiţii efectuate de cãtre locatar nu conferã acestuia un drept de proprietate asupra imobilului, ci doar un drept de creanţã, la terminarea locaţiunii, acesta având posibilitatea de a-şi recupera cheltuielile fãcute, potrivit art. 481 din Codul civil.
Se constatã cã dispoziţiile <>art. 19 alin. (4) din Legea nr. 550/2002 sunt în concordanţã cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Stabilirea acestei limite constituie o opţiune a legiuitorului, care a avut în vedere faptul cã investiţiile fãcute de chiriaş au profitat şi profitã, în primul rând, acestuia şi, în plus, a acordat anumite facilitãţi la cumpãrarea spaţiului, respectiv vânzarea prin negociere directã şi plata în rate.
Se apreciazã, în consecinţã, cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 19 alin. (4) din Legea nr. 550/2002 este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 19 alin. (4) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privatã a statului şi a celor de prestãri de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5 noiembrie 2002. Textul legal criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 19 alin. (4): "Valoarea investiţiilor deduse în condiţiile alin. (3) nu poate depãşi jumãtate din valoarea stabilitã prin raportul de evaluare."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 41 din Constituţia României, care, ulterior sesizãrii, a fost modificatã şi completatã prin <>Legea de revizuire nr. 429/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicatã de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituţie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din data de 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouã numerotare. Dupã republicare, textul constituţional invocat are urmãtoarea numerotare şi conţinut:
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietate publicã a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altã naturã discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii.
(6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţã, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, potrivit <>art. 16 din Legea nr. 550/2002 , vânzarea spaţiilor comerciale şi a celor de prestãri de servicii se face prin negociere directã cãtre comercianţi, respectiv prestatorii de servicii, persoane fizice sau juridice, care le folosesc efectiv la data intrãrii în vigoare a legii, în baza unui contract de închiriere, concesiune, locaţie de gestiune, asociere în participaţiune sau leasing.
În vederea vânzãrii acestor spaţii, comisia constituitã conform art. 6 din lege stabileşte un preţ minim de vânzare pe baza unui raport de evaluare, care va constitui baza de negociere între pãrţile contractante. Astfel, dupã aprobarea cererii de cumpãrare, se va proceda la stabilirea preţului prin negociere directã, pornindu-se de la preţul minim, la negocieri fiind avutã în vedere şi dedusã, pe bazã de acte justificative, valoarea investiţiilor efectuate de cumpãrãtor, indiferent de natura acestora, dacã sunt îndeplinite cerinţele art. 19 alin. (3), respectiv dacã investiţiile au fost efectuate cu acordul proprietarului sau al titularului dreptului de administrare a spaţiului şi au fost executate pe baza unei autorizaţii de construire, în condiţiile legii. Potrivit chiar formulei utilizate de legiuitor, satisfacerea acestor exigenţe este impusã pentru ca investiţiile efectuate sã poatã fi deduse, în calculul preţului fiind luate, potrivit alin. (4), doar acelea care nu depãşesc jumãtate din valoarea stabilitã prin raportul de evaluare a spaţiului comercial sau de prestãri de servicii.
În condiţiile în care, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (exemplu fiind <>Decizia nr. 70/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 10 mai 2001) şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza "Ex-Regele şi alţii împotriva Greciei", 2000, sau "Beyeler împotriva Italiei", 2000), drepturile de creanţã, ca element al patrimoniului persoanei, sunt asimilate dreptului de proprietate şi, independent de aceastã asimilare, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, creanţele asupra statului sunt garantate, Curtea reţine pertinenţa invocãrii prevederilor constituţionale privind garantarea dreptului de proprietate.
Cu toate acestea, Curtea constatã cã în argumentarea criticii sale autorul excepţiei pleacã de la o premisã greşitã constând în absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului sãu de proprietate, fãcând abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãruia "conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", ca şi de acelea ale art. 136 alin. (5) care consacrã caracterul inviolabil al proprietãţii private, "în condiţiile legii organice".
Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul ordinar este, aşadar, competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principialã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.
Într-adevãr, în mãsura în care, procedând la limitarea valorii investiţiilor deductibile la jumãtate din valoarea spaţiului comercial sau de prestãri de servicii stabilitã prin raportul de evaluare, legiuitorul nu a fãcut decât sã dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale, norma astfel adoptatã este în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 19 alin. (4) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privatã a statului şi a celor de prestãri de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Marexim" - S.R.L. din Reghin în Dosarul nr. 2.165/2003 al Tribunalului Mureş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 martie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
