Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 939 din 7 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. XVI din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 114/2009 privind unele masuri financiar-bugetare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 661 din 16 septembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVI din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 privind unele mãsuri financiar-bugetare, excepţie ridicatã de Zamfira Peptan în Dosarul nr. 2.316/91/2010 al Tribunalului Vrancea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 154 din 8 februarie 2011.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.316/91/2010, Tribunalul Vrancea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVI din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 privind unele mãsuri financiar-bugetare, excepţie ridicatã de Zamfira Peptan într-o cauzã având ca obiect anularea unor acte administrative privind refuzul menţinerii ca titular în funcţia didacticã ocupatã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã dispoziţiile legale criticate nu au fost emise în considerarea unei situaţii extraordinare, cã nu s-a urmãrit reducerea cheltuielilor bugetare, de vreme ce acestea cresc la foarte multe ministere, ci au fost mai degrabã motivate de "contracararea posibilelor efecte ale admiterii excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 37/2009"; în acest mod, Guvernul se substituie activitãţii Parlamentului, încãlcându-se art. 61 alin. (1) şi art. 115 alin. (4) din Constituţie. Totodatã, se susţine cã, prin emiterea ordonanţei de urgenţã criticate, a fost afectat dreptul la muncã şi cel de proprietate privatã, ceea ce încalcã, pe cale de consecinţã, prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie.
Tribunalul Vrancea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã ordonanţa de urgenţã criticatã respectã exigenţele art. 115 alin. (4) din Constituţie, situaţia extraordinarã fiind justificatã în expunerea de motive a ordonanţei de urgenţã. Se mai susţine cã stabilirea numãrului maxim de posturi finanţat pentru învãţãmântul preuniversitar de stat în anul 2010 nu afecteazã nici în sens pozitiv, nici în sens negativ dreptul la muncã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. XVI din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 privind unele mãsuri financiar-bugetare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009, care au urmãtorul cuprins:
"Anexa nr. I la Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 38/2004 privind unele mãsuri în domeniul învãţãmântului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481 din 28 mai 2004, aprobatã prin Legea nr. 568/2004, cu modificãrile ulterioare, se modificã şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantã din prezenta ordonanţã de urgenţã."
Titlul anexei la care face trimitere art. XVI din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 este "Numãrul maxim de posturi finanţat pentru învãţãmântul preuniversitar de stat în anul 2010".
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind supremaţia Constituţiei, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului şi art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţã. Totodatã, sunt menţionate a fi încãlcate şi prevederile art. 1 paragraful 1 privind protecţia proprietãţii din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 6 pct. 1 privind dreptul la muncã din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea observã cã, prin Decizia nr. 154 din 8 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 3 mai 2011, a respins ca neîntemeiatã o excepţie de neconstituţionalitate motivatã în mod identic.
Cu acel prilej Curtea a reţinut cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 privind unele mãsuri financiar-bugetare a fost adoptatã - astfel cum reiese din preambulul acesteia - avându-se în vedere necesitatea luãrii de urgenţã a unor mãsuri pentru a se putea asigura respectarea angajamentelor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaţionale, necesitatea adoptãrii în cel mai scurt timp a legii bugetului de stat şi a legii bugetului asigurãrilor sociale de stat, precum şi necesitatea evitãrii dezechilibrelor macroeconomice de naturã sã ducã la imposibilitatea relansãrii economice.
Prin urmare, Curtea a constatat, pe de o parte, cã aceste împrejurãri se încadreazã în conceptul constituţional de "situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã", astfel cum acesta a fost definit în jurisprudenţa sa, iar, pe de altã parte, cã urgenţa a fost motivatã corespunzãtor în cuprinsul ordonanţei de urgenţã criticate.
De asemenea, Curtea a arãtat cã dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (4)-(6) reglementeazã regimul particular al ordonanţei de urgenţã, acesta referindu-se la cazurile în care aceasta poate fi emisã, la intrarea în vigoare a acesteia şi la domeniul ordonanţei de urgenţã. Astfel, în ceea ce priveşte domeniul în care ordonanţa de urgenţã poate reglementa, Curtea constatã cã Guvernul este ţinut de dispoziţiile art. 115 alin. (6), în sensul cã ordonanţele de urgenţã nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertãţile şi îndatoririle prevãzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza mãsuri de trecere silitã a unor bunuri în proprietate publicã. Faptul cã Parlamentul, în calitatea sa de unicã autoritate legiuitoare a ţãrii, potrivit art. 61 din Legea fundamentalã, a reglementat deja un domeniu, cum este şi cel al educaţiei, nu se circumscrie motivelor de neconstituţionalitate care pot fi reţinute în cazul unei ordonanţe de urgenţã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a reconsidera jurisprudenţa Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea.
Distinct de cele arãtate în decizia citatã, Curtea observã cã legiuitorul delegat nu a încãlcat art. 115 alin. (6) din Constituţie, neafectând în mod negativ drepturile fundamentale invocate de autorul excepţiei.
Astfel, salariile viitoare pe care angajatorul trebuie sã le plãteascã angajatului nu intrã în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plãtite în viitor de cãtre angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privinţa salariului vizeazã numai sumele certe, lichide şi exigibile. Curtea observã cã şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotãrârea din 31 mai 2011, pronunţatã în Cauza Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul cã art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie nu implicã un drept la dobândirea proprietãţii.
Totodatã, Curtea reţine cã mãsura finanţãrii unui numãr maxim de posturi nu vizeazã în mod direct dreptul la muncã, ci creeazã premisele exercitãrii acestui drept. Legiuitorul, prin adoptarea unei ordonanţe de urgenţã, este liber sã dimensioneze numãrul maxim de posturi în diverse domenii în funcţie de nevoile societãţii şi de capacitatea sa financiarã de a le susţine, cu condiţia respectãrii art. 115 alin. (6) din Constituţie. Or, în cauza de faţã, Curtea constatã cã ordonanţa de urgenţã nu este motivul de încetare a contractului individual de muncã al persoanei care a ridicat excepţia, ci constituie temeiul refuzului menţinerii ca titular în funcţia didacticã a acesteia ca urmare a împlinirii vârstei de pensionare. Or, o atare împrejurare este una de fapt, nicio reglementare constituţionalã neimpunând obligaţia autoritãţilor şi instituţiilor publice de a menţine persoana în câmpul muncii dupã împlinirea vârstei standard de pensionare. Însã aceastã chestiune deja excedeazã sferei de cuprindere a dreptului la muncã, acesta nevizând obligativitatea angajãrii/menţinerii în funcţie a unei persoane dupã împlinirea vârstei standard de pensionare.
Întrucât dreptul la muncã şi dreptul de proprietate privatã nu au fost afectate, legiuitorul delegat a respectat dispoziţiile constituţionale atât ale art. 1 alin. (5), cât şi ale art. 115 alin. (6).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVI din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 privind unele mãsuri financiar-bugetare, excepţie ridicatã de Zamfira Peptan în Dosarul nr. 2.316/91/2010 al Tribunalului Vrancea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iulie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
