Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 938 din 19 decembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 64 din 26 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, excepţie ridicatã de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaţilor din Bucureşti în Dosarul nr. 6.126/299/2006 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, face referire la <>Decizia nr. 329 din 28 iunie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 8 august 2005.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 aprilie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 6.126/299/2006, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, excepţie ridicatã de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaţilor din Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 21 şi ale art. 24 din Constituţie, deoarece prescripţia extinctivã apare ca o sancţiune aplicatã creditorului atunci când acesta nu îşi exercitã cu diligenţã dreptul de recuperare a creanţei.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 16 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, publicat în Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958, cu urmãtorul cuprins: "Prescripţia se întrerupe: (...) b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecatã ori de arbitrare, chiar dacã cererea a fost introdusã la o instanţã judecãtoreascã, ori la un organ de arbitraj, necompetent;".
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã întreruperea prescripţiei extinctive, ce are ca efect înlãturarea prescripţiei scurse înainte de apariţia unei cauze interuptive şi începerea cursului unui nou termen de prescripţie, opereazã, potrivit <>art. 16 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 , în cele 3 cazuri limitativ prevãzute: recunoaşterea dreptului a cãrui acţiune se prescrie, introducerea unei cereri de chemare în judecatã ori de arbitrare, respectiv efectuarea unui act începãtor de executare.
De asemenea, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat cu privire la instituţia prescripţiei extinctive şi a condiţiilor în care aceasta opereazã. Astfel, prin <>Decizia nr. 747 din 26 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 19 decembrie 2006, a apreciat cã aceasta prezintã incontestabile justificãri, inclusiv din punctul de vedere al accesului liber la justiţie şi al dreptului la apãrare, asigurând stabilitatea şi certitudinea necesare în raporturile juridice, precum şi mobilizarea titularilor de drepturi pentru realizarea lor în timp mai scurt, cu posibilitãţi mai mari de probare a drepturilor subiective, precum şi cu consecinţe pozitive pentru asigurarea unei mai bune administrãri a justiţiei.
Pe de altã parte, exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cãrora li se subsumeazã şi instituirea unor termene, dupã a cãror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilã.
În condiţiile în care, potrivit principiului cã nimeni nu se poate apãra invocând necunoaşterea legii, titularul unui drept este prezumat cã a avut cunoştinţã de reglementarea care prevedea cã valorificarea dreptului sãu se circumscrie unui anumit termen şi anumitor condiţii, fãrã a înţelege sã le respecte, acesta nu are decât a imputa propriei lipse de diligenţã consecinţele negative pe care este ţinut sã le suporte şi câtuşi de puţin textului de lege criticat.
Astfel, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 16 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apãrare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, excepţie ridicatã de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaţilor din Bucureşti în Dosarul nr. 6.126/299/2006 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 decembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
