Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 936 din 7 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 si 26 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 şi 26 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Lucian Florin Stanciu în Dosarul nr. 1.312/337/2009 al Tribunalului Sãlaj - Secţia civilã. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 21 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.312/337/2009, Tribunalul Sãlaj - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 şi 26 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Lucian Florin Stanciu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã prevederile de lege criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privatã şi ale art. 53 alin. (2) referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, deoarece "obligativitatea impusã titularilor dreptului de proprietate privatã asupra unui teren de a construi conform voinţei unor organe administrative constituie golirea de conţinut a dreptului de proprietate privatã şi supunerea titularilor respectivului drept la taxe şi sancţiuni nejustificate." Astfel, restricţionarea şi limitarea de cãtre stat a dreptului de proprietate privatã al cetãţenilor sãi, în alte condiţii decât cele prevãzute de art. 44 din Constituţie, constituie o încãlcare a garantãrii şi ocrotirii proprietãţii private. Totodatã, dispoziţiile de lege criticate dau posibilitatea autoritãţilor locale de a restricţiona nepermis de mult momentul şi modalitatea în care titularul dreptului de proprietate are dreptul de a-şi edifica o construcţie. De asemenea, prevederile legale criticate instituie un tratament discriminatoriu între persoanele fizice titulare ale dreptului de proprietate şi stat sau alte persoane de drept public, titulare ale acestui drept, deoarece regimul sancţionator reglementat de Legea nr. 50/1991 nu se aplicã statului sau persoanelor de drept public. Tribunalul Sãlaj - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã, deoarece se impune exercitarea autoritãţii de cãtre administraţia publicã judeţeanã şi localã, precum şi de cãtre administraţia publicã centralã, în situaţiile prevãzute de lege, cu privire la punerea în aplicare a prevederilor documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, aprobate conform legii, care constituie temeiul juridic pentru realizarea de lucrãri de construcţii. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 şi art. 26 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, astfel cum au fost modificate şi completate prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 214/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 16 decembrie 2008, şi prin Legea nr. 261/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 214/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 16 iulie 2009. Textele de lege criticate au, în prezent, urmãtorul conţinut: - Art. 3: "(1) Construcţiile civile, industriale, agricole, cele pentru susţinerea instalaţiilor şi utilajelor tehnologice, pentru infrastructurã de orice fel sau de oricare altã naturã se pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construire, precum şi a reglementãrilor privind proiectarea şi executarea construcţiilor, pentru: a) lucrãri de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, cu excepţia celor prevãzute la art. 11; b) lucrãri de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum şi orice alte lucrãri, indiferent de valoarea lor, care urmeazã sã fie efectuate la construcţii reprezentând monumente istorice, inclusiv la anexele acestora, identificate în acelaşi imobil - teren şi/sau construcţii, la construcţii amplasate în zone de protecţie a monumentelor şi în zone construite protejate, stabilite potrivit legii, ori la construcţii cu valoare arhitecturalã sau istoricã deosebitã, stabilite prin documentaţii de urbanism aprobate; c) lucrãri de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare şi reabilitare privind cãile de comunicaţie de orice fel, drumurile forestiere, lucrãrile de artã, reţelele şi dotãrile tehnico-edilitare, branşamente şi racorduri la reţele de utilitãţi, lucrãrile hidrotehnice, amenajãrile de albii, lucrãrile de îmbunãtãţiri funciare, lucrãrile de instalaţii de infrastructurã, lucrãrile pentru noi capacitãţi de producere, transport, distribuţie a energiei electrice şi/sau termice, precum şi de reabilitare şi retehnologizare a celor existente; d) împrejmuiri şi mobilier urban, amenajãri de spaţii verzi, parcuri, locuri de joacã şi agrement, pieţe şi alte lucrãri de amenajare a spaţiilor publice; e) lucrãri de foraje şi excavãri necesare pentru efectuarea studiilor geotehnice şi a prospecţiunilor geologice, proiectarea şi deschiderea exploatãrilor de cariere şi balastiere, a sondelor de gaze şi petrol, precum şi a altor exploatãri de suprafaţã, subterane sau subacvatice; f) lucrãri, amenajãri şi construcţii cu caracter provizoriu necesare în vederea organizãrii executãrii lucrãrilor, în condiţiile prevãzute la art. 7 alin. (1) şi (13); g) organizarea de tabere de corturi, cãsuţe sau de rulote; h) lucrãri de construcţii cu caracter provizoriu: chioşcuri, tonete, cabine, spaţii de expunere, corpuri şi panouri de afişaj, firme şi reclame, copertine şi pergole situate pe cãile şi spaţiile publice, anexe gospodãreşti, precum şi anexele gospodãreşti ale exploataţiilor agricole situate în extravilan; i) cimitire - noi şi extinderi. (2) În vederea simplificãrii procedurii de autorizare a executãrii lucrãrilor de construcţii provizorii prevãzute la alin. (1) lit. d), g) şi h), autorizaţia de construire se emite în baza documentaţiilor tehnice - D.T. cu conţinut simplificat în raport cu conţinutul-cadru prevãzut în anexa nr. 1."; - Art. 26: "(1) Constituie contravenţii urmãtoarele fapte, dacã nu au fost sãvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, sã fie considerate infracţiuni: a) executarea sau desfiinţarea, totalã ori parţialã, fãrã autorizaţie a lucrãrilor prevãzute la art. 3, cu excepţia celor menţionate la lit. b), de cãtre investitor şi executant; b) executarea sau desfiinţarea, cu nerespectarea prevederilor autorizaţiei şi a proiectului tehnic, a lucrãrilor prevãzute la art. 3, cu excepţia celor prevãzute la lit. b), precum şi continuarea executãrii lucrãrilor autorizate fãrã solicitarea unei noi autorizaţii de construire în situaţiile prevãzute la art. 7 alin. (15), de cãtre investitor şi executant; c) aprobarea furnizãrii de utilitãţi urbane, ca urmare a executãrii de lucrãri de branşamente şi racorduri la reţele pentru construcţii noi neautorizate; d) menţinerea dupã expirarea termenului prevãzut prin autorizaţie sau dupã terminarea lucrãrilor autorizate ori adaptarea în alte scopuri faţã de cele prevãzute în autorizaţie a construcţiilor, lucrãrilor şi amenajãrilor cu caracter provizoriu; e) neaducerea terenului la starea iniţialã de cãtre investitor, dupã terminarea lucrãrilor prevãzute la art. 3 lit. c), precum şi nerealizarea lucrãrilor de curãţare, amenajare ori degajare, dupã caz, a amplasamentului şi/sau a terenurilor adiacente ocupate temporar pe durata execuţiei, o datã cu încheierea lucrãrilor de bazã; f) împiedicarea ori sustragerea de la efectuarea controlului, prin interzicerea accesului organelor de control abilitate sau prin neprezentarea documentelor şi a actelor solicitate; g) neanunţarea datei începerii lucrãrilor de construcţii autorizate, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (8); h) neemiterea certificatelor de urbanism în termenul prevãzut la art. 6 alin. (2), precum şi emiterea de certificate de urbanism incomplete ori cu date eronate, care nu conţin lista cuprinzând avizele şi acordurile legale necesare în raport cu obiectivul de investiţii, sau eliberarea acestora condiţionat de elaborarea prealabilã a unei documentaţii de urbanism sau a oricãror documentaţii tehnice de definire a scopului solicitãrii, cu depãşirea termenului legal, sau refuzul nejustificat ori condiţionarea furnizãrii informaţiilor de interes public prevãzute la art. 6 alin. (1); h^1) neemiterea autorizaţiilor de construire în termenul prevãzut la art. 7 alin. (1); i) emiterea de autorizaţii de construire/desfiinţare: - în lipsa unui drept real asupra imobilului, care sã confere dreptul de a solicita autorizaţia de construire/desfiinţare; - în lipsa sau cu nerespectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, aprobate potrivit legii; - în baza unor documentaţii incomplete sau elaborate în neconcordanţã cu prevederile certificatului de urbanism, ale Codului civil, ale conţinutului-cadru al proiectului pentru autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, care nu conţin avizele şi acordurile legale necesare sau care nu sunt verificate potrivit legii; - în lipsa expertizei tehnice privind punerea în siguranţã a întregii construcţii, în cazul lucrãrilor de consolidare; - în baza altor documente decât cele cerute prin prezenta lege; j) neorganizarea şi neexercitarea controlului privind disciplina în autorizarea şi executarea lucrãrilor de construcţii de cãtre compartimentele abilitate din cadrul aparatului propriu al consiliilor judeţene şi al primãriilor, în unitãţile lor administrativ-teritoriale, potrivit prevederilor art. 27 alin. (3) şi (4), precum şi neurmãrirea modului de îndeplinire a celor dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcţii, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3); k) neîndeplinirea, la termenul stabilit, a mãsurilor dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcţii la controlul anterior; l) refuzul nejustificat sau obstrucţionarea sub orice formã a accesului persoanelor fizice sau al reprezentanţilor persoanelor juridice la documentele prevãzute la art. 34 alin. (7); (2) Contravenţiile prevãzute la alin. (1), sãvârşite de persoanele fizice sau juridice, se sancţioneazã cu amendã dupã cum urmeazã: - de la 1.000 lei la 100.000 lei, cele prevãzute la lit. a); - de la 3.000 lei la 10.000 lei, cele prevãzute la lit. f); - de 10.000 lei, cele prevãzute la lit. c); - de la 3.000 lei la 10.000 lei, cele prevãzute la lit. b), d) şi e); - de la 5.000 lei la 30.000 lei, cele prevãzute la lit. h), h^1) şi i); - de la 1.000 lei la 5.000 lei, cele prevãzute la lit. j) şi k); - de 2.000 lei, cele prevãzute la lit. l); - de 1.000 lei, cele prevãzute la lit. g). (3) Cuantumul amenzilor se actualizeazã anual prin hotãrâre a Guvernului. (4) Sancţiunea amenzii poate fi aplicatã şi reprezentantului persoanei juridice. (5) Sancţiunea amenzii pentru faptele prevãzute la alin. (1) lit. h) şi i) se aplicã funcţionarilor publici responsabili de verificarea documentaţiilor care stau la baza emiterii certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire sau de desfiinţare, precum şi semnatarilor, potrivit atribuţiilor stabilite conform legii. (6) În condiţiile prezentei legi nu se aplicã sancţiunea avertisment." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privatã şi ale art. 53 alin. (2) referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii prevederilor criticate, sub aspectul unor critici identice celor formulate în prezenta cauzã, respingând excepţiile de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect. Astfel, prin Decizia nr. 293 din 18 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 16 aprilie 2010, Curtea a statuat cã, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentalã, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Aşadar, Constituţia lasã în sarcina legiuitorului stabilirea condiţiilor şi a limitelor de exercitare a dreptului de proprietate, avându-se în vedere, evident, şi celelalte prevederi constituţionale, cum ar fi, de exemplu, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Ca atare, Legea nr. 50/1991 reglementeazã condiţiile în care trebuie sã aibã loc executarea lucrãrilor de construcţii, stabilind în sarcina deţinãtorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren şi/sau construcţii - anumite obligaţii ce derivã din necesitatea protejãrii interesului general pe care urbanismul şi amenajarea teritoriului, precum şi securitatea şi siguranţa în construcţii îl reprezintã. Prin aceeaşi decizie, Curtea nu a reţinut critica de neconstituţionalitate potrivit cãreia obligaţiile impuse de textele legale examinate depãşesc cadrul constituţional stabilit de art. 44 şi a constatat cã, dimpotrivã, acestea reprezintã tocmai o aplicare a prevederilor fundamentale pretins a fi încãlcate. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauzã privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 şi 26 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Lucian Florin Stanciu în Dosarul nr. 1.312/337/2009 al Tribunalului Sãlaj - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iulie 2011.
