Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 936 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91^1-91^6 din Codul de procedura penala si art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 16 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antonella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^1-91^6 din Codul de procedurã penalã şi <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Georgeta Gabriela Ghiţã şi Gheorghe Bucur în Dosarul nr. 3.948/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 29 iunie 2010 şi au fost consemnate în încheierea din acea datã, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 6 iulie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 februarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 3.948/1/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^1-91^6 din Codul de procedurã penalã şi <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
Excepţia a fost ridicatã de Georgeta Gabriela Ghiţã şi Gheorghe Bucur într-o cauzã penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile legale menţionate contravin prevederilor constituţionale, dupã cum urmeazã:
Dispoziţiile art. 91^1-91^6 din Codul de procedurã penalã contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi art. 28, precum şi art. 6 paragraful 1 şi art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în mãsura în care se interpreteazã cã permit efectuarea de interceptãri şi înregistrãri audiovideo în faza actelor premergãtoare. În legãturã cu dispoziţiile art. 91^3 din Codul de procedurã penalã, se susţine cã acestea sunt neconstituţionale în mãsura în care se interpreteazã cã nu permit efectuarea, la cererea inculpatului sau a altor pãrţi din procesul penal, de copii de pe suporturile care conţin interceptãrile şi înregistrãrile audio-video. Se aratã cã modificãrile aduse textului de lege prin <>art. I pct. 49 din Legea nr. 356/2006 au fãcut "sã disparã" obligaţia organului de urmãrire penalã de a întocmi un proces-verbal de interceptare şi înregistrare a convorbirilor şi imaginilor.
Dispoziţiile <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 înfrâng prevederile constituţionale ale art. 11, 20, art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (12), art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 124 alin. (2), precum şi art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece reglementeazã infracţiunea de trafic de influenţã în cadrul infracţiunilor de corupţie, urmând atât o procedurã specialã de urmãrire şi judecatã, cât şi un regim sancţionator special, agravat în raport cu infracţiunea de drept comun prevãzutã la art. 257 din Codul penal, lege specialã, care însã nu defineşte conţinutul şi domeniul sancţionator, dar care permite aplicarea, prin analogie, a pedepsei prevãzute în aceastã normã.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile din Codul de procedurã penalã, respectiv art. 91^1 cu denumirea marginalã Condiţiile şi cazurile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor sau comunicãrilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, art. 91^2 cu denumirea marginalã Organele care efectueazã interceptarea şi înregistrarea, art. 91^3 cu denumirea marginalã Certificarea înregistrãrilor, art. 91^4 cu denumirea marginalã Alte înregistrãri, art. 91^5 cu denumirea marginalã Înregistrãrile de imagini şi art. 91^6 cu denumirea marginalã Verificarea mijloacelor de probã, precum şi dispoziţiile <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, care au urmãtorul conţinut:
- <>Art. 6 din Legea nr. 78/2000 : "Infracţiunile de luare de mitã - prevãzutã la art. 254 din Codul penal, de dare de mitã - prevãzutã la art. 255 din Codul penal, de primire de foloase necuvenite - prevãzutã la art. 256 din Codul penal şi de trafic de influenţã - prevãzutã la art. 257 din Codul penal se pedepsesc potrivit acelor texte de lege."
Autorii excepţiei susţin cã aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 11, 20, art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (12), art. 28, art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 124 alin. (2), precum şi art. 6 paragraful 1, art. 7 şi 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile din Codul de procedurã penalã referitoare la interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicãrilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare. Astfel, sunt, de exemplu, <>Decizia nr. 171 din 2 martie 2010 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 16 martie 2010, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^1-91^5 din Codul de procedurã penalã, şi Decizia nr. 484 din 2 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 4 mai 2009, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^6 din Codul de procedurã penalã, prin care Curtea Constituţionalã a respins, ca neîntemeiate, aceste excepţii.
Cu acele prilejuri, instanţa constituţionalã a statuat cã interceptãrile şi înregistrãrile audio sau video prevãd suficiente garanţii, prin reglementarea în detaliu a justificãrii emiterii autorizaţiei, a condiţiilor şi a modalitãţilor de efectuare a înregistrãrilor, prin instituirea unor limite cu privire la durata mãsurii, consemnarea şi certificarea autenticitãţii convorbirilor înregistrate, redarea integralã a acestora, definirea persoanelor care sunt supuse interceptãrii, iar eventuala nerespectare a acestor reglementãri nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci una de aplicare, ceea ce însã excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, întrucât, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , aceasta se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã.
De asemenea, Curtea a mai statuat cã "nu poate fi primitã nici susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 28 şi 53, deoarece înseşi textele invocate oferã legiuitorului libertatea unei astfel de reglementãri, secretul corespondenţei nefiind un drept absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instrucţiei penale. Astfel, societãţile democratice sunt ameninţate de un fenomen infracţional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele trebuie sã fie capabile de a combate în mod eficace asemenea ameninţãri şi de a supraveghea elementele subversive ce acţioneazã pe teritoriul lor. Aşa fiind, asemenea dispoziţii legislative devin necesare într-o societate democraticã, în vederea asigurãrii securitãţii naţionale, apãrãrii ordinii publice ori prevenirii sãvârşirii de infracţiuni."
Totodatã, Curtea a arãtat cã anumite aspecte invocate într-o cauzã ori alta referitoare la modul de aplicare a dispoziţiilor legale criticate nu constituie o problemã de constituţionalitate, sens în care a reţinut cã "nu se poate admite însã ideea înfrângerii prezumţiei de constituţionalitate ca urmare a aplicãrii unor dispoziţii legale în contradicţie cu legea ori cu principiile fundamentale".
În plus, însãşi instanţa europeanã a validat prevederile legale contestate prin Cauza Dumitru Popescu împotriva României din 26 aprilie 2007. Astfel, dupã ce a reţinut existenţa unei încãlcãri a art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, motivat de împrejurarea cã la data comiterii faptelor legislaţia în materie era alta, a afirmat cã în noul cadru legislativ, prin modificãrile aduse de <>Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale şi <>Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, existã numeroase garanţii în materie de interceptare şi de transcriere a comunicaţiilor, de arhivare a datelor pertinente şi de distrugere a celor nepertinente. Aşa fiind, dispoziţiile legale criticate oferã protecţie împotriva amestecului arbitrar în exercitarea dreptului la viaţã privatã al persoanei, legea folosind termeni cu un înţeles univoc.
Cât priveşte dispoziţiile <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 , Curtea constatã cã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. În acest sens este <>Decizia nr. 679 din 12 iunie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 24 iulie 2008, prin care Curtea Constituţionalã a statuat cã reglementarea <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 nu constituie o incriminare prin analogie, ci o legiferare a rãspunderii penale printr-o normã juridicã explicativã, care nu încalcã prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie şi nici prevederile art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De altfel, analogia, ca instituţie juridicã, se plaseazã în sfera aplicãrii legii, ca argument de interpretare, şi nu în cea a procesului legislativ. Folosirea acestei noţiuni pentru caracterizarea normei instituite de legiuitor conduce la o contradicţie în termeni, cãci analogia implicã absenţa normei şi, în consecinţã, libertatea recunoscutã unei autoritãţi publice - în mod excepţional şi nu în materie penalã - de a stabili ea însãşi regula dupã care urmeazã sã rezolve un caz, luând ca model o altã soluţie pronunţatã într-un alt cadru reglementat. Or, dispoziţia legalã atacatã prevede expres cã infracţiunile nominalizate se pedepsesc potrivit textelor din Codul penal în care sunt incriminate.
Curtea a mai constatat cã nu poate primi nici susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 încalcã celelalte principii constituţionale invocate, deoarece din textul legii nu rezultã vreo contradicţie în sensul reclamat de autorii excepţiei.
Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile de mai sus îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, neintervenind elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^1-91^6 din Codul de procedurã penalã şi <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Georgeta Gabriela Ghiţã şi Gheorghe Bucur în Dosarul nr. 3.948/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
