Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 934 din 23 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248^1 si art. 258 alin. 2 din Codul penal, ale art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie si ale art. 80-88 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 695 din 15 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248^1 şi art. 258 alin. 2 din Codul penal, ale <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie şi ale <>art. 80-88 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, excepţie ridicatã de Cristinel Vasile Candet şi Mihai Ciobanu în Dosarul nr. 9.100/299/2008 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 februarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 9.100/299/2008, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248^1 şi art. 258 alin. 2 din Codul penal, ale <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie şi ale <>art. 80-88 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, excepţie ridicatã de Cristinel Vasile Candet şi Mihai Ciobanu în cauza penalã având ca obiect trimiterea în judecatã a acestora pentru sãvârşirea infracţiunii prevãzute de art. 248 raportat la art. 248^1 din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile de lege sunt neconstituţionale şi încalcã şi prevederile art. 6 şi 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece condiţionarea încadrãrii juridice a infracţiunii de abuz în serviciu prevãzutã de art. 248^1 din Codul penal de cuantumul prejudiciului face ca norma sã nu fie previzibilã, sã se încalce principiul prezumţiei de nevinovãţie şi sã genereze un proces inechitabil. Art. 258 alin. 2 din Codul penal aduce atingere principiilor constituţionale ale egalitãţii în drepturi şi protecţiei proprietãţii indiferent de titular, deoarece instituie procedura de începere din oficiu a urmãririi penale pentru infracţiunea de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, asigurând o protecţie privilegiatã proprietãţii de stat. Referitor la prevederile din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 , aratã cã prin acestea se încalcã principiile constituţionale ale organizãrii judecãtoreşti, cu consecinţa discriminãrii justiţiabililor pe criterii neadmise de Legea fundamentalã.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 248^1 şi art. 258 alin. 2 din Codul penal, ale <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale <>art. 80-88 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Dispoziţiile <>art. 258 alin. 2 din Codul penal au fost introduse prin Legea nr. 58/2008 pentru completarea art. 258 din Codul penal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 25 martie 2008.
Dispoziţiile de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 248^1 din Codul penal (Abuzul în serviciu în forma calificatã): "Dacã faptele prevãzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.";
- Art. 258 alin. 2 din Codul penal (Fapte sãvârşite de alţi funcţionari): "În cazul prevãzut la alin. 1, pentru faptele prevãzute la art. 246, 247 şi 250 alin. 1-4, acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, cu excepţia acelora care au fost sãvârşite de o persoanã dintre cele prevãzute la art. 147 alin. 1.";
- <>Art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 : "(1) Sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevãzute în <>Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sãvârşite în una dintre urmãtoarele condiţii:
a) dacã, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubã materialã mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de gravã a activitãţii unei autoritãţi publice, instituţii publice sau oricãrei alte persoane juridice ori dacã valoarea sumei sau a bunului care formeazã obiectul infracţiunii de corupţie este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro;
b) dacã, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbãrii aduse unei autoritãţi publice, instituţii publice sau oricãrei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formeazã obiectul infracţiunii de corupţie, sunt comise de cãtre: deputaţi; senatori; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat şi asimilaţii acestora; consilieri ai miniştrilor; judecãtorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ai Curţii Constituţionale; ceilalţi judecãtori şi procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; preşedintele Consiliului Legislativ şi locţiitorul acestuia; Avocatul Poporului şi adjuncţii sãi; consilierii prezidenţiali şi consilierii de stat din cadrul Administraţiei Prezidenţiale; consilierii de stat ai primuluiministru; membrii şi controlorii financiari ai Curţii de Conturi şi ai camerelor judeţene de conturi; guvernatorul, primviceguvernatorul şi viceguvernatorul Bãncii Naţionale a României; preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Concurenţei; ofiţeri, amirali, generali şi mareşali; ofiţeri de poliţie; preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene; primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti; primarii şi viceprimarii sectoarelor municipiului Bucureşti; primarii şi viceprimarii municipiilor; consilierii judeţeni; prefecţii şi subprefecţii; conducãtorii autoritãţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale şi persoanele cu funcţii de control din cadrul acestora, cu excepţia conducãtorilor autoritãţilor şi instituţiilor publice de la nivelul oraşelor şi comunelor şi a persoanelor cu funcţii de control din cadrul acestora; avocaţii; comisarii Gãrzii Financiare; personalul vamal; persoanele care deţin funcţii de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes naţional, al companiilor şi societãţilor naţionale, al bãncilor şi societãţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar, al instituţiilor publice care au atribuţii în procesul de privatizare şi al unitãţilor centrale financiar-bancare; persoanele prevãzute la <>art. 8^1 din Legea nr. 78/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare; lichidatorii judiciari; executorii Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Statului.
(1^1) Infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunitãţilor Europene sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
(1^2) Direcţia Naţionalã Anticorupţie este competentã sã efectueze urmãrirea penalã, dacã s-a cauzat o pagubã materialã mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro, în cazul infracţiunilor prevãzute la art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5, art. 246, 247, 248 şi 248^1 din Codul penal, al infracţiunilor prevãzute la <>art. 175, 177 şi 178-181 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi în <>Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.
(2) Procurorii specializaţi din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie efectueazã în mod obligatoriu urmãrirea penalã pentru infracţiunile prevãzute la alin. (1), (1^1) şi (1^2).
(3) Urmãrirea penalã în cauzele privind infracţiunile prevãzute la alin. (1), (1^1) şi (1^2), sãvârşite de militarii în activitate, se efectueazã de procurori militari din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, indiferent de gradul militar pe care îl au persoanele cercetate.
(4) Sunt de competenţa parchetelor de pe lângã instanţe, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã penalã, infracţiunile prevãzute în <>Legea nr. 78/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care nu sunt date, conform alin. (1), (1^1) şi (1^2), în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie."
Dispoziţiile <>art. 80-88 din Legea nr. 304/2004 formeazã secţiunea 2 - Direcţia Naţionalã Anticorupţie din capitolul II - Organizarea Ministerului Public al titlului III - Ministerul Public şi reglementeazã norme privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Public.
Excepţia de neconstituţionalitate se raporteazã la dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 11, art. 16, art. 20, art. 21, art. 23 alin. (11) şi (12), art. 44, art. 73 alin. (3) şi art. 124 şi în art. 6 şi 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Referitor la prevederile <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie şi ale <>art. 80-88 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat, constatând constituţionalitatea acestora, prin <>Decizia nr. 1.049/2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008. Cu acel prilej, a statuat cã dispoziţiile de lege criticate nu constituie altceva decât o reflectare a prevederilor art. 132 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora procurorii îşi desfãşoarã activitatea potrivit principiului legalitãţii, al imparţialitãţii şi al controlului ierarhic şi o subliniere a naturii juridice a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, aceea de structurã cu personalitate juridicã în cadrul Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu atribuţii privind efectuarea urmãririi penale în cazul infracţiunilor prevãzute în <>Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Totodatã, Curtea a reţinut cã textele de lege criticate nu instituie discriminãri sau privilegii, ci reglementeazã organizarea şi funcţionarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 248^1 din Codul penal, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, deoarece faptul cã incriminarea depinde de cuantumul prejudiciului nu este de naturã sã încalce principiul legalitãţii incriminãrii, prevãzut de art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prin neîndeplinirea cerinţelor de previzibilitate şi de accesibilitate ale normei de incriminare.
Astfel, Curtea constatã cã cerinţa accesibilitãţii legii a fost îndeplinitã, din moment ce Codul penal a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 aprilie 1997, iar în ceea ce priveşte cerinţa previzibilitãţii, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în Cauza Rotaru contra României, 2000, a arãtat cã o normã este "previzibilã" numai atunci când este redactatã cu suficientã precizie, în aşa fel încât sã permitã oricãrei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţã de specialitate - sã îşi corecteze conduita. Or, din moment ce dispoziţiile art. 146 din Codul penal definesc expresia "consecinţe deosebit de grave", folositã de textul criticat, ca fiind o pagubã materialã mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravã a activitãţii, cauzatã unei autoritãţi publice sau oricãreia dintre unitãţile la care se referã art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice, nu se poate susţine cã autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu au putut sã îşi corecteze conduita în concordanţã cu legea penalã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 258 alin. 2 din Codul penal, raportatã la prevederile art. 16 şi ale art. 44 din Constituţie, Curtea constatã cã nici aceasta nu poate fi primitã, deoarece autorii excepţiei de neconstituţionalitate sunt nemulţumiţi, în realitate, de excluderea din cuprinsul art. 258 alin. 2 din Codul penal a referirii la prevederile art. 248 şi art. 248^1 din acelaşi cod şi, prin urmare, aceştia vizeazã completarea textului de lege criticat, ceea ce, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale, aceasta nefiind legislator pozitiv.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248^1 şi art. 258 alin. 2 din Codul penal, ale <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie şi ale <>art. 80-88 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, excepţie ridicatã de Cristinel Vasile Candet şi Mihai Ciobanu în Dosarul nr. 9.100/299/2008 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 iunie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
