Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 934 din 14 decembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) si alin. (6) si ale art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 53 din 23 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) şi alin. (6) şi ale <>art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Savin Nãstase în Dosarul nr. 5.444/2005 al Tribunalului Arad - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 septembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 5.444/2005, Tribunalul Arad - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) şi alin. (6) şi ale <>art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Savin Nãstase cu prilejul soluţionãrii unei acţiuni în contencios administrativ formulate în vederea anulãrii unor acte administrative privind plata contribuţiei de asigurãri de sãnãtate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile <>art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) şi alin. (6) din Legea nr. 95/2006 sunt neconstituţionale, întrucât condiţioneazã exerciţiul dreptului la ocrotirea sãnãtãţii de dobândirea calitãţii de asigurat în cadrul sistemului asigurãrilor sociale de sãnãtate şi obligã la plata contribuţiei pentru Fondul naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate, chiar şi în condiţiile existenţei unor sisteme alternative de asigurãri de sãnãtate voluntare pentru care asiguratul a optat. Astfel, în opinia sa, dreptul la ocrotirea sãnãtãţii este transformat, de fapt, într-o obligaţie, încãlcându-se libertatea individualã. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 , aratã cã acestea instituie discriminãri în defavoarea persoanelor care desfãşoarã activitãţi independente, acestea fiind obligate sã achite o contribuţie raportatã la nivelul salariului minim brut pe ţarã, chiar dacã veniturile realizate sunt mai mici decât acest nivel, în timp ce pentru celelalte categorii de asiguraţi contribuţia se calculeazã în funcţie de veniturile obţinute. De asemenea, considerã cã, prin aplicarea unei cote unice de 6,5% asupra veniturilor, cetãţenii sunt impuşi la contribuţii mult diferenţiate în raport cu veniturile realizate, deşi beneficiazã cu toţii de servicii medicale identice.
Tribunalul Arad - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt în concordanţã cu prevederile Constituţiei, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, amintind în acest sens Curţii Constituţionale <>Decizia nr. 539/2006 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) şi alin. (6) şi ale <>art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, dispoziţii potrivit cãrora:
Art. 208: "(1) Asigurãrile sociale de sãnãtate reprezintã principalul sistem de finanţare a ocrotirii sãnãtãţii populaţiei care asigurã accesul la un pachet de servicii de bazã pentru asiguraţi. [...]
(3) Asigurãrile sociale de sãnãtate sunt obligatorii şi funcţioneazã ca un sistem unitar, iar obiectivele menţionate la alin. (2) se realizeazã pe baza urmãtoarelor principii: [...]
e) participarea obligatorie la plata contribuţiei de asigurãri sociale de sãnãtate pentru formarea Fondului naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate; [...]
(6) Asigurarea voluntarã de sãnãtate nu exclude obligaţia de a plãti contribuţia pentru asigurarea socialã de sãnãtate.";
Art. 257: "(2) Contribuţia lunarã a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplicã asupra:
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfãşoarã activitãţi independente care se supun impozitului pe venit; dacã acest venit este singurul asupra cãruia se calculeazã contribuţia, aceasta nu poate fi mai micã decât cea calculatã la un salariu de bazã minim brut pe ţarã, lunar [...]."
În opinia autorului excepţiei dispoziţiile legale criticate încalcã urmãtoarele prevederi constituţionale:
- art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor;
- art. 23 alin. (1) privind inviolabilitatea libertãţii individuale şi a siguranţei persoanei;
- art. 34 alin. (1) privind dreptul la ocrotirea sãnãtãţii;
- art. 47 alin. (2) referitor la dreptul cetãţenilor la asistenţã medicalã;
- art. 56 alin. (2) privind asigurarea aşezãrii juste a sarcinilor fiscale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã un prim aspect de neconstituţionalitate invocat vizeazã caracterul obligatoriu al asigurãrii şi al contribuţiei la Fondul naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate, mai ales în condiţiile existenţei şi a unor sisteme alternative de asigurãri de sãnãtate voluntare pentru care se poate opta.
Referitor la aceste susţineri, Curtea reţine cã obligativitatea asigurãrii şi a contribuţiei la sistemul asigurãrilor sociale de sãnãtate trebuie analizatã în legãturã cu un alt principiu ce stã la baza acestui sistem, anume cel al solidaritãţii. Astfel, datoritã solidaritãţii celor care contribuie, acest sistem îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţã medicalã pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se aflã în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurãri de sãnãtate. Astfel, dispoziţiile <>art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) şi alin. (6) din Legea nr. 95/2006 reprezintã, de fapt, o expresie a prevederilor constituţionale care reglementeazã ocrotirea sãnãtãţii şi a celor care consacrã obligaţia statului de a asigura protecţia socialã a cetãţenilor.
În ceea ce priveşte critica de constituţionalitate raportatã la art. 23 alin. (1) din Constituţie, Curtea constatã cã respectarea obligaţiilor ce revin cetãţenilor potrivit legislaţiei în vigoare nu poate fi privitã ca o violare a libertãţii individuale şi a siguranţei persoanei.
Faţã de al doilea aspect de neconstituţionalitate invocat de autorul excepţiei, în raport cu dispoziţiile <>art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 , Curtea constatã cã acesta a mai fost analizat în cadrul controlului de constituţionalitate sub aspectul aceloraşi critici invocate şi în prezenta cauzã. Astfel, prin <>Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, şi <>Decizia nr. 539 din 27 iunie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 1 august 2006, Curtea a statuat cã "este firesc ca valoarea contribuţiei sã difere de la persoanã la persoanã, în funcţie de cuantumul veniturilor realizate. Aceastã diferenţã este rezonabilã şi justificatã de situaţia obiectiv deosebitã în care se aflã persoanele care realizeazã venituri mai mari faţã de cele ale cãror venituri sunt mai reduse, precum şi de principiul solidaritãţii şi subsidiaritãţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurãrilor sociale de sãnãtate".
De asemenea, Curtea a reţinut cã "principiul constituţional al aşezãrii juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferenţierea contribuţiei persoanelor care realizeazã venituri mai mari. De altfel, cota de contribuţie, exprimatã procentual, este unicã, neavând caracter progresiv, astfel cã diferenţa valoricã a contribuţiei este determinatã de nivelul diferit al venitului".
Având în vedere cã în cauzã nu au intervenit elemente noi, care sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor invocate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În sfârşit, Curtea constatã cã legiuitorul, având în vedere situaţia specificã a diferitelor categorii de persoane asigurate, în funcţie de provenienţa veniturilor, a înţeles sã stabileascã un tratament juridic diferenţiat sub aspectul veniturilor în raport cu care se stabileşte contribuţia lunarã. Acest mod de reglementare nu contravine însã principiului constituţional al egalitãţii în drepturi care permite legiuitorului sã instituie un tratament juridic diferenţiat atunci când situaţiile de fapt avute în vedere sunt obiectiv diferite. De altfel, Curtea observã cã nu doar în cazul persoanelor care obţin venituri din activitãţi independente minimul veniturilor faţã de care se calculeazã contribuţia îl reprezintã salariul de bazã minim brut pe ţarã, ci şi persoanele prevãzute la <>art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006 se aflã în aceeaşi situaţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) şi alin. (6) şi ale <>art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Savin Nãstase în Dosarul nr. 5.444/2005 al Tribunalului Arad - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 decembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
