Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 930 din 7 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (1) lit. c) si alin. (1^1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 601 din 25 august 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (1) lit. c) şi alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Tudor Alin Constantin în Dosarul nr. 2.128/120/2010 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.648D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 3.649D/2010, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (1) lit. c) şi alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Bogdan-Marian Hânsu în Dosarul nr. 1.712/120/2010 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public considerã cã sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 3.649D/2010 la Dosarul nr. 3.648D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 20 iulie 2010, pronunţate în dosarele nr. 2.128/120/2010 şi nr. 1.712/120/2010, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (1) lit. c) şi alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Tudor Alin Constantin şi de Bogdan-Marian Hânsu în cauze având ca obiect plângeri contravenţionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 16 alin. (1), art. 21 şi art. 131, deoarece permit o ingerinţã a puterii executive în activitatea autoritãţii judecãtoreşti, conferind şefului poliţiei rutiere competenţa de a decide în mod discreţionar suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice, în timp ce procurorul sau, dupã caz, instanţa de judecatã are doar competenţa de a constata cazurile în care punerea în mişcare a acţiunii penale este împiedicatã. Considerã cã textul de lege criticat lipseşte de eficienţã art. 30 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care oferã procurorului sau instanţei de judecatã competenţa de a sesiza organul abilitat sã constate o contravenţie dacã o faptã cercetatã iniţial ca infracţiune se dovedeşte a întruni elementele unei contravenţii, situaţie în care şeful poliţiei rutiere poate lua mãsura suspendãrii dreptului de a conduce pe drumurile publice, dar numai ca mãsurã complementarã unei sancţiuni contravenţionale principale. De asemenea, aratã cã textul de lege criticat dã posibilitatea şefului poliţiei rutiere de a constata încãlcarea unei reguli de circulaţie, chiar dacã instanţa de judecatã sau procurorul nu s-au pronunţat în acest sens ori au pronunţat o soluţie de neîncepere a urmãririi penale ca urmare a lipsei plângerii prealabile, fãrã a intra în cercetarea fondului. În aceastã situaţie, cel vizat nu mai are posibilitatea de a se adresa justiţiei pe calea plângerii contravenţionale şi de a demonstra astfel faptul cã nu a încãlcat regula de circulaţie. În fine, autorul excepţiei susţine cã norma legalã criticatã creeazã o situaţie discriminatorie între o persoanã cãreia i s-a suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice ca mãsurã complementarã pentru sãvârşirea unei contravenţii la regimul rutier şi o alta care a fost cercetatã penal pentru o infracţiune la regimul rutier şi s-a dispus una dintre soluţiile prevãzute la art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002.
Instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 103 alin. (1) lit. c) şi alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
"Art. 103 - (1) Suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce autovehicule se dispune: [...]
c) pentru o perioadã de 90 de zile când fapta conducãtorului de autovehicul sau tramvai a fost urmãritã ca infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice, precum şi în cazul accidentului de circulaţie din care a rezultat decesul sau vãtãmarea corporalã a unei persoane şi instanţa de judecatã sau procurorul a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, dacã pentru regula de circulaţie încãlcatã prezenta ordonanţã de urgenţã prevede suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce. [...]
(1^1) În situaţia prevãzutã la alin. (1) lit. c), suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce autovehicule sau tramvaie se dispune de cãtre şeful poliţiei rutiere pe raza cãreia a fost sãvârşitã fapta."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 16 alin. (1) care consacrã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 131 referitoare la rolul Ministerului Public.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, prin Decizia nr. 1.041 din 14 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 27 octombrie 2010, s-a pronunţat cu privire la constituţionalitatea textelor de lege menţionate în raport cu aceleaşi prevederi constituţionale şi cu motivare similarã.
Cu acel prilej, Curtea a constatat cã aceste texte de lege "au în vedere ipoteza în care o faptã ce a fost urmãritã ca infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice, dar pentru sãvârşirea cãreia procurorul sau instanţa a apreciat, observând incidenţa prevederilor art. 10 din Codul de procedurã penalã, cã nu se impune punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale împotriva învinuitului. Dacã, însã, pe parcursul cercetãrii penale, se constatã cã învinuitul a încãlcat o regulã de circulaţie pentru nerespectarea cãreia Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 prevede suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce, este firesc ca acest comportament sã fie sancţionat, în vederea atingerii finalitãţii pentru care acest act normativ a fost edictat, şi anume asigurarea desfãşurãrii în siguranţã a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integritãţii corporale şi a sãnãtãţii persoanelor participante la trafic. Faptul cã, ulterior momentului pronunţãrii de procuror sau instanţã a unei soluţii de neîncepere a urmãririi penale, scoatere de sub urmãrire penalã sau încetare a urmãririi penale, se dispune de cãtre şeful poliţiei rutiere pe raza cãreia a fost sãvârşitã fapta suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce autovehicule nu constituie o imixtiune a puterii executive în activitatea autoritãţii judecãtoreşti. Cele douã tipuri de organe ale autoritãţii de stat implicate în procedura prevãzutã de textele de lege criticate, procurorul şi instanţa de judecatã, pe de o parte, ca reprezentanţi ai autoritãţii judecãtoreşti, iar, pe de altã parte, şeful poliţiei, ca exponent al puterii executive, îşi exercitã atribuţiile specifice în etape distincte, succesive, principiul separaţiei puterilor în stat fiind pe deplin respectat. În acest context, Curtea observã cã nu poate reţine nici critica prin raportare la art. 131 din Constituţie privitor la rolul Ministerului Public".
În ceea ce priveşte critica referitoare la pretinsa nesocotire a dreptului de acces liber la justiţie, Curtea a constatat, de asemenea, cã este neîntemeiatã, "întrucât persoana cãreia i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule are posibilitatea de a ataca pe calea contenciosului administrativ legalitatea şi temeinicia mãsurii dispuse de şeful poliţiei, inclusiv în ipoteza în care procurorul sau instanţa a dispus încetarea urmãririi penale sau a procesului penal, dupã caz, prin aplicarea art. 10 lit. f) referitor la lipsa plângerii prealabile, aşadar fãrã sã mai analizeze împrejurãrile în care a fost sãvârşitã fapta şi fãrã sã mai aprecieze dacã a fost încãlcatã vreo regulã de circulaţie".
În fine, Curtea nu a putut reţine nici critica potrivit cãreia textele de lege supuse controlului de constituţionalitate creeazã o situaţie discriminatorie între persoanele cãrora le-a fost suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice, ca mãsurã complementarã pentru sãvârşirea unei contravenţii la regimul rutier, şi cele care au fost cercetate penal pentru infracţiuni la regimul rutier şi în cazul cãrora s-a dispus una dintre soluţiile prevãzute la art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã ducã la reconsiderarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (1) lit. c) şi alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Tudor Alin Constantin în Dosarul nr. 2.128/120/2010 şi de Bogdan-Marian Hânsu în Dosarul nr. 1.712/120/2010, dosare ale Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iulie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
