Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 930 din 14 decembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 173 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 42 din 19 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 173 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Balastiera Cristeşti" - S.A. din Târgu-Neamţ în Dosarul nr. 2.052/F/2006 al Tribunalului Neamţ - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã, arãtând cã, ulterior sesizãrii Curţii, dispoziţiile <>art. 173 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 au fost modificate în mod esenţial, fãrã preluarea soluţiei legislative criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 iulie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 2.052/F/2006, Tribunalul Neamţ - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 173 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Balastiera Cristeşti" - S.A. din Târgu-Neamţ într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unei cereri de deschidere a procedurii de reorganizare judiciarã şi a falimentului.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã art. 173 alin. (1) din Codul de procedurã fiscalã încalcã dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Se aratã cã textul de lege creeazã o discriminare între comercianţii debitori ai unei persoane fizice ori ai unei persoane juridice de drept privat, pe de o parte, şi comercianţii debitori ai unei unitãţi bugetare, pe de altã parte, întrucât primii beneficiazã de un tratament privilegiat. Se susţine cã debitorii care au dificultãţi temporare în asigurarea resurselor financiare, cu consecinţa întârzierii în executarea obligaţiilor lor, în cazul în care au creanţe fiscale restante, sunt supuşi automat procedurii de reorganizare judicarã şi faliment, ceea ce înseamnã cã sunt dezavantajaţi în raport cu comercianţii debitori ai unei persoane fizice ori ai unei persoane juridice de drept privat.
Totodatã, se mai considerã cã tratamentul diferenţiat al debitorilor, în raport cu caracterul fiscal al obligaţiei lor, genereazã un fapt de concurenţã neloialã, ce afecteazã grav libertatea comerţului, avantajând net comercianţii debitori ai unei persoane fizice ori ai unei persoane juridice de drept privat, care beneficiazã de posibilitatea continuãrii activitãţii.
Tribunalul Neamţ - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã textul legal criticat nu obligã instanţa de judecatã sã deschidã procedura de reorganizare judiciarã şi a falimentului, ci instituie obligaţia organului de executare de a depune o cerere în acest sens. Numai instanţa de judecatã va decide dacã societatea în cauzã este sau nu este în stare de insolvenţã. Se aratã cã art. 16 alin. (1) din Constituţie nu este încãlcat, întrucât atât statul, cât şi alţi subiecţi de drept au posibilitatea legalã de a face o astfel de cerere.
De asemenea, se aratã cã prin aceastã mãsurã legiuitorul a dat posibilitatea debitorilor aflaţi sub incidenţa insolvenţei sã îşi valorifice, în mãsura în care doresc acest lucru, şansele de redresare, formulând şi propunând un plan de reorganizare.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, întrucât prevederea legalã care a stat la baza excepţiei de neconstituţionalitate nu a mai fost menţinutã în cuprinsul Codului de procedurã fiscalã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilã, întrucât textul legal criticat a fost modificat, în mod esenţial, prin dispoziţiile <>art. I pct. 35 din Ordonanţa Guvernului nr. 35/2006 , fãrã a se prelua soluţia legislativã iniţialã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 173 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, care, la data ridicãrii excepţiei, aveau urmãtorul cuprins: "(1) Organul de executare este obligat ca pentru creanţele fiscale datorate de comercianţi, societãţi comerciale, cooperative de consum ori cooperative meşteşugãreşti sau persoane fizice sã cearã instanţelor judecãtoreşti competente începerea procedurii reorganizãrii judiciare sau a falimentului, în condiţiile legii".
Curtea reţine cã, ulterior sesizãrii sale, <>art. 173 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 a fost modificat, în mod esenţial, prin dispoziţiile <>art. I pct. 35 din Ordonanţa Guvernului nr. 35/2006 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 7 august 2006, astfel încât, în prezent, are urmãtorul cuprins: "(1) În vederea recuperãrii creanţelor fiscale de la debitorii care se aflã în stare de insolvenţã, Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã şi unitãţile sale subordonate, respectiv compartimentele de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale, vor declara lichidatorilor creanţele existente, la data declarãrii, în evidenţa fiscalã pe plãtitor".
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) privind economia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Soluţia legislativã iniţialã cuprinsã în <>art. 173 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã şi criticatã de autorul excepţiei prevedea obligaţia organului de executare ca, pentru creanţele fiscale datorate de comercianţi, societãţi comerciale, cooperative de consum ori cooperative meşteşugãreşti sau persoane fizice, sã cearã instanţelor judecãtoreşti competente începerea procedurii reorganizãrii judiciare sau a falimentului, în condiţiile legii. Ulterior sesizãrii Curţii, acest text a fost modificat în mod esenţial, fãrã preluarea soluţiei legislative iniţiale, astfel încât în momentul de faţã Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã şi unitãţile sale subordonate, respectiv compartimentele de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale, numai în situaţia în care constatã cã debitorul este în stare de insolvenţã, în înţelesul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, pot introduce o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei.
În consecinţã, Curtea constatã cã <>art. 173 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã a fost în mod esenţial modificat, fãrã ca noua reglementare în domeniu sã preia soluţia legislativã iniţialã. Astfel, Curtea reţine cã, potrivit jurisprudenţei sale, o atare excepţie este inadmisibilã, întrucât textul criticat nu mai este în vigoare, contrar prevederilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 . Excepţia urmeazã a fi respinsã ca devenitã inadmisibilã, întrucât motivul de inadmisibilitate care determinã soluţia a intervenit ulterior sesizãrii Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca devenitã inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 173 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Balastiera Cristeşti" - S.A. din Târgu-Neamţ în Dosarul nr. 2.052/F/2006 al Tribunalului Neamţ - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 decembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
