Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 93 din 4 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 243 din 19 martie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 49 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Farmacia Luiza 2" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.368/2003 al Tribunalului Cãlãraşi.
La apelul nominal se prezintã autoarea excepţiei, reprezentatã prin avocat, precum şi partea Afrodita Ion-Cearã, asistatã de avocat, lipsind Cecilia Culea şi Serviciul Public "Centrale Termice şi Administrare Fond Locativ" din Cãlãraşi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Avocatul autoarei excepţiei susţine neconstituţionalitatea textului de lege criticat, arãtând cã acesta creeazã discriminãri între chiriaşii imobilelor cu destinaţie de locuinţe şi cei ai imobilelor având o altã destinaţie, întrucât, potrivit <>art. 49 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , aceştia din urmã nu beneficiazã de dreptul la despãgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor prin îmbunãtãţirile necesare şi utile.
Avocatul pãrţii prezente considerã excepţia ca fiind neîntemeiatã, deoarece textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale privind dreptul de proprietate, în speţã fiind aplicabile dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza finalã, potrivit cãrora conţinutul şi limitele acestui drept sunt stabilite prin lege.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate privatã, întrucât legiuitorul, în temeiul art. 44 alin. (1), a stabilit, potrivit competenţei sale constituţionale, limitele exerciţiului acestui drept. De asemenea, nu se poate reţine încãlcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, întrucât situaţiile juridice diferite ale celor douã categorii de chiriaşi implicã un tratament diferenţiat. În ceea ce îi priveşte pe chiriaşii imobilelor având o altã destinaţie decât aceea de locuinţã, se apreciazã cã legea nu îi împiedicã sã acţioneze potrivit dreptului comun pentru a-şi recupera contravaloarea îmbunãtãţirilor necesare şi utile.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 septembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 1.368/2003, Tribunalul Cãlãraşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 49 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Farmacia Luiza 2" - S.R.L.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã <>art. 49 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 încalcã dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, acordând privilegii numai chiriaşilor care au ocupat imobile (retrocedate) ce au avut destinaţie de locuinţe, instituind astfel o discriminare între aceştia şi chiriaşii care au ocupat imobile (retrocedate) cu altã destinaţie. Aşa fiind, este încãlcat şi dreptul de proprietate al acestor din urmã chiriaşi asupra sumelor ce reprezintã contravaloarea îmbunãtãţirilor şi reparaţiilor aduse imobilelor.
Tribunalul Cãlãraşi considerã cã legiuitorul a impus distincţia între cele douã categorii de chiriaşi "pentru a se putea compensa efectul profund negativ pe care l-a avut deposedarea cetãţenilor de locuinţe comparativ cu deposedarea de spaţii cu altã destinaţie", motiv pentru care apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 49 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este nefondatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul aratã cã prin textul de lege criticat legiuitorul a vrut sã protejeze chiriaşii imobilelor cu destinaţia de locuinţã care, în majoritatea cazurilor, sunt persoane fizice cu venituri relativ modeste; închirierea spaţiilor cu altã destinaţie decât aceea de locuinţe se realizeazã în considerarea unor scopuri comerciale, de regulã, prin licitaţie, reprezentând o operaţiune supusã dreptului comercial. Prin urmare, se reţine cã, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, instituirea de regimuri juridice diferite în situaţii care impun rezolvãri diferite nu poate fi apreciatã drept o încãlcare a principiului egalitãţii în faţa legii, constitutivã de discriminare.
Referitor la pretinsa încãlcare a prevederilor art. 44 alin. (2) şi (8) din Constituţie, se aratã cã legiuitorul este liber sã opteze în privinţa sferei imobilelor şi a persoanelor având calitatea de chiriaşi, îndreptãţite la despãgubiri pentru sporul de valoare adus acestor imobile. Textul de lege criticat este redactat în spiritul art. 44 din Constituţie, potrivit cãruia "conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege".
Se apreciazã, în consecinţã, cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 49 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 49 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001. Textul legal criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 49 alin. (1): "Chiriaşii au dreptul la despãgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinaţia de locuinţã prin îmbunãtãţirile necesare şi utile."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 16 alin. (1) şi art. 41 alin. (2) şi (7) din Constituţie, care ulterior sesizãrii, a fost modificatã şi completatã prin <>Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicatã de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituţie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouã numerotare. Dupã republicare, textele constituţionale invocate au urmãtoarea numerotare şi conţinut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 44 alin. (2) şi (8): "(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã. [...]
(8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, în argumentarea criticii sale, autorul excepţiei pleacã de la formula utilizatã în alin. (1) al <>art. 49 din Legea nr. 10/2001 , potrivit cãreia chiriaşii imobilelor cu destinaţia de locuinţã au dreptul la despãgubire pentru sporul de valoare adus prin îmbunãtãţirile necesare şi utile, pentru a conchide, pe cale de interpretare, cã, în ceea ce îi priveşte pe chiriaşii imobilelor cu altã destinaţie, aceştia ar fi lipsiţi de un atare drept.
Susţinerea nu poate fi reţinutã, întrucât neconstituţionalitatea unei reglementãri constituie o stare intrinsecã a acesteia şi nu poate fi dedusã pe calea unei interpretãri per a contrario, operaţie care presupune a atribui legiuitorului ceea ce acesta nu a prevãzut in terminis.
Aşa fiind, este de principiu cã într-un stat de drept libertatea constituie regula, iar interdicţia are caracter de excepţie, niciodatã aceasta din urmã neputând fi prezumatã sau dedusã din tãcerea legiuitorului, ci trebuie sã fie expres prevãzutã în norma legalã. Prin urmare, împrejurarea cã norma dedusã controlului nu prevede un drept la despãgubire similar şi pentru chiriaşii imobilelor cu altã destinaţie decât aceea de locuinţã, limitându-se a reitera doar norma de drept comun privind dreptul la despãgubire pentru o anumitã categorie de chiriaşi, nu este susceptibilã de interpretarea pe care înţelege sã i-o dea autorul excepţiei, în susţinerea criticii sale. În absenţa unei interdicţii exprese, aceşti chiriaşi au posibilitatea de a solicita şi obţine despãgubiri, potrivit dreptului comun, pentru sporul de valoare al imobilului rezultat din îmbunãtãţirile necesare şi utile pe care i le-au adus. Chiar dacã temeiul unei asemenea pretenţii rezidã în instituţia îmbogãţirii fãrã justã cauzã, fiind deci extrinsec reglementãrii legale în discuţie, o asemenea împrejurare lipseşte de îndreptãţire critica de neconstituţionalitate ce i-a fost adusã. Pentru aceleaşi raţiuni, este lipsitã de temei calificarea respectivei reglementãri ca fiind discriminatorie şi, prin aceasta, în contradicţie cu prevederile art. 16 din Constituţie.
Independent de aceste consideraţii, Curtea observã cã neconstituţionalitatea textului de lege criticat este dedusã nu din conţinutul acestuia, ci din modul de interpretare şi de aplicare a lui, ceea ce, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, excedeazã competenţei jurisdicţionale a instanţei constituţionale. Sub acest aspect, Curtea a statuat în repetate rânduri cã nu se poate pronunţa asupra constituţionalitãţii interpretãrii date de o instanţã judecãtoreascã, aceasta constituind un act de aplicare a legii. De altfel, nu intrã în atribuţiile sale cenzurarea aplicãrii dispoziţiilor legale de cãtre instanţele judecãtoreşti, controlul judecãtoresc realizându-se exclusiv în cadrul cãilor de atac prevãzute de lege. O asemenea ingerinţã a Curţii în activitatea de judecatã ar fi neconstituţionalã, contravenind prevederilor art. 126 din Constituţia republicatã, potrivit cãrora justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 49 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Farmacia Luiza 2" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.368/2003 al Tribunalului Cãlãraşi.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 martie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
