Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 93 din 27 februarie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV alin. (5) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 341 din 9 mai 2014
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. XXIV alin. (5) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, excepţie ridicată de Doina Pop şi Ioan Vasile Prună în Dosarul nr. 4.261/100/2013 al Tribunalului Maramureş - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 648D/2013.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 3 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 4.261/100/2013, Tribunalul Maramureş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XXIV alin. (5) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, excepţie ridicată de Doina Pop şi Ioan Vasile Prună în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale la fond în care se fac cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale în măsura în care permit unui procuror de la un parchet constituit pe lângă o instanţă ierarhic inferioară să sesizeze o instanţă superioară cu infracţiuni date în competenţa acesteia din urmă, potrivit normelor "de competenţă în vigoare la momentul emiterii rechizitoriului".
Tribunalul Maramureş - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile contestate au caracter tranzitoriu, de derogare de la prevederile art. 209 alin. 4 din Codul de procedură penală potrivit căruia este competent să efectueze urmărirea penală şi să exercite supravegherea asupra activităţii de cercetare penală procurorul de la parchetul corespunzător instanţei care, potrivit legii, judecă în primă instanţă cauza. Pe de altă parte, legiuitorul este în drept să stabilească reguli de procedură cu aplicabilitate generală, dar şi unele reguli speciale, derogatorii, cum este cazul normelor tranzitorii criticate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. XXIV alin. (5) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care au următorul conţinut:
"(5) Cauzele aflate în cursul urmăririi penale rămân în competenţa organelor de urmărire penală care erau legal sesizate la momentul intrării în vigoare a prezentei legi. Sesizarea instanţei în aceste cauze se va face potrivit normelor de competenţă în vigoare la momentul emiterii rechizitoriului."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 124 alin. (1) şi (2) referitor la înfăptuirea justiţiei în numele legii şi la faptul că justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi, art. 131 referitor la Rolul Ministerului Public şi art. 132 alin. (1) referitor la principiile care guvernează activitatea procurorilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:
Autorul susţine că prin posibilitatea procurorului de la un parchet de pe lângă judecătorie de a emite actul de inculpare prin sesizarea tribunalului se afectează dispoziţiile constituţionale mai sus enunţate.
În fapt se constată că acesta a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. La data demarării cercetărilor penale, competenţa de a judeca această infracţiune revenea judecătoriei. Odată cu apariţia Legii nr. 202/2010 s-a modificat art. 27 alin. 1 lit. e1) din Codul de procedură penală. Astfel, de la data intrării în vigoare a acestei noi legi, tribunalul judecă în primă instanţă infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare. Cu toate acestea, potrivit dispoziţiilor tranzitorii ale art. XXIV alin. (5) din Legea nr. 202/2010, cauzele aflate în cursul urmării penale pentru infracţiunile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 au rămas în competenţa procurorului de la parchetul de pe lângă judecătorie, care va finaliza prima fază a procesului penal potrivit normelor de competenţă prevăzute în legea veche ce ultraactivează, urmând ca sesizarea instanţei să se facă potrivit normelor de competenţă în vigoare la data emiterii rechizitoriului. Altfel spus, pentru situaţia de tranziţie reglementată de dispoziţiile contestate procurorul de la parchetul de pe lângă judecătorie va emite actul de inculpare în acord cu noua procedură şi va sesiza tribunalul.
În ce priveşte susţinerea potrivit căreia sunt afectate dispoziţiile constituţionale referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, la înfăptuirea justiţiei în numele legii şi la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, deoarece norma tranzitorie criticată se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică, adică au calitate de învinuit sau inculpat cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 şi pentru care în momentul apariţiei Legii nr. 202/2010 nu fusese finalizată urmărirea penală. Împrejurarea că după acest moment dosarele penale ale cetăţenilor cercetaţi pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni vor fi instrumentate de procurorul de la parchetul de pe lângă tribunal nu conferă normei contestate caracter discriminatoriu şi nu instituie niciun fel de privilegiu, întrucât nicio dispoziţie constituţională nu reglementează cu privire la dreptul cetăţenilor de a fi cercetaţi de un procuror de la un anumit nivel ierarhic, ci numai cu privire la dreptul de a fi cercetaţi cu respectarea garanţiilor constituţionale şi legale. Totodată, indiferent de organul de cercetare penală ce a instrumentat dosarul, judecarea cauzelor în speţă va fi realizată de aceeaşi instanţă, respectiv de tribunal. Principiul aplicării imediate a normei procesual penale este de sorginte legală şi nicidecum constituţională şi, drept urmare, legiuitorul are posibilitatea de a deroga de la acesta în anumite situaţii particulare justificate de interesul de a nu perturba buna desfăşurare a procesului penal început sub vechea lege.
În ce priveşte susţinerea potrivit căreia sunt afectate dispoziţiile constituţionale ale art. 131 şi art. 132 alin. (1), Curtea constată că nici aceasta nu poate fi primită, deoarece o astfel de procedură nu neagă nici rolul Ministerului Public astfel definit de Constituţie, nici principiile legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic. În acest sens, este de observat că, în acord cu prevederile art. 264 alin. 3 din Codul de procedură penală, rechizitoriul este verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim-procurorul parchetului, în speţă de prim-procurorul parchetului de pe lângă judecătorie. Or, acesta din urmă, asemenea procurorului de la un parchet de pe lângă tribunal, are nevoie de o vechime minimă de 5 ani ca procuror pentru a fi promovat în funcţia de conducere [a se vedea art. 44 alin. (1) lit. a) şi art. 50 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005]. În plus, ceea ce prevalează din perspectiva rolului constituţional al procurorului constă în faptul că, în raport cu critica avansată de autorul excepţiei în prezenta cauză, Legea fundamentală nu impune exigenţe referitoare la nivelul parchetului în ierarhia instanţelor pe lângă care funcţionează. Astfel, procurorul, indiferent de gradul avut, are, în condiţiile legii, calitatea de subiect de sesizare a instanţei competente să hotărască asupra dezlegării unei cauze penale. De aceea, justificarea rolului său constituţional consacrat de art. 131 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia, "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor", îl obligă pe procuror să aibă un rol activ pentru aflarea adevărului şi lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea unei juste soluţionări a acesteia, prin aceasta înţelegându-se şi obligaţia ca, odată finalizată urmărirea penală, să procedeze fie la sesizarea instanţei de judecată, fie la dispunerea unei soluţii de netrimitere în judecată. Faptul că parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată presupune o funcţionare organizatorică de sistem ce permite desfăşurarea activităţii procurorilor în lumina principiului subordonării ierarhice şi nu impietează asupra exercitării atribuţiilor Ministerului Public prin procurori constituiţi, în parchete, în condiţiile legii, pentru că şi principiul legalităţii este unul din cele trei mari principii ce guvernează activitatea acestora.
În sfârşit, se mai poate constata că prevederile legale criticate sunt norme de procedură pe care legiuitorul are deplina libertate de a le reglementa în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2) potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".
În concluzie, având în vedere argumentele de mai sus, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă ca atare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Doina Pop şi Ioan Vasile Prună în Dosarul nr. 4.261/100/2013 al Tribunalului Maramureş - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. XXIV alin. (5) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Maramureş - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 27 februarie 2014.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
