Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 924 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 2 alin. 1 lit. a) si art. 12 din Legea nr. 508/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea in cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, precum si a prevederilor art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 530 din 29 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2 alin. 1 lit. a) şi <>art. 12 din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism, precum şi a prevederilor <>art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, excepţie ridicatã de Stelian Buruianã în Dosarul nr. 940/84/2009 conexat la Dosarul nr. 3.527/84/2008 al Tribunalului Sãlaj - Secţia penalã.
Dezbaterile au avut loc în ziua de 29 iunie 2010 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţã de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 6 iulie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 octombrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 3.527/84/2008, Tribunalul Sãlaj - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. 1 lit. a) şi <>art. 12 din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism, precum şi a prevederilor <>art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, excepţie ridicatã de Stelian Buruianã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile din <>Legea nr. 508/2004 încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16, 21, 24, art. 124 alin. (2), art. 131 şi 20 raportat la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism este un organ de urmãrire penalã cu atribuţii speciale a cãrui funcţionare instituie o diferenţiere de tratament între persoanele prezumate a fi sãvârşit infracţiuni de drept comun şi cele presupuse a fi sãvârşit infracţiunile prevãzute de <>art. 12 din Legea nr. 508/2004 . De asemenea, procurorii care efectueazã urmãrirea penalã în temeiul <>Legii nr. 508/2004 nu îşi desfãşoarã activitatea în cadrul unui parchet constituit în sensul art. 131 din Constituţie, întrucât DIICOT nu funcţioneazã pe lângã vreo instanţã de judecatã.
Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 39/2003 , este de observat cã autorul excepţiei s-a limitat la o simplã enunţare a ei, fãrã a arãta în mod concret în ce constã contrarietatea reclamatã.
Tribunalul Sãlaj - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1, art. 2 alin. 1 lit. a) şi <>art. 12 din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 din 23 noiembrie 2004, aşa cum au fost modificate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 131/2006 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.046 din 29 decembrie 2006, şi prin <>art. XV din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2010 privind unele mãsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010, precum şi prevederile <>art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003, care au urmãtorul conţinut:
- <>Art. 1 din Legea nr. 508/2004 : "Art. 1 - (1) Prin prezenta lege se înfiinţeazã Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism, ca structurã cu personalitate juridicã, specializatã în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizatã şi terorism, în cadrul Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(2) Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conduce Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism prin intermediul procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism.
(3) Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţioneazã conflictele de competenţã ivite între Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism şi celelalte structuri sau unitãţi din cadrul Ministerului Public.
(4) Procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism este ordonator secundar de credite şi, în exercitarea atribuţiilor sale, emite ordine cu caracter intern.
(5) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism se asigurã de la bugetul de stat, fondurile destinate Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism fiind evidenţiate distinct în bugetul Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(6) Anual se constituie un depozit în valoare de 1.000.000 lei pentru acţiuni privind organizarea şi constatarea infracţiunilor flagrante sau ocazionate de folosirea investigatorilor sub acoperire, a informatorilor ori colaboratorilor acestora, la dispoziţia procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism, iar modul sãu de gestionare şi de utilizare se va stabili prin ordin al procurorului-şef al acestei direcţii.";
- <>Art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 508/2004 : "(1) Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism are urmãtoarele atribuţii:
a) efectuarea urmãririi penale pentru infracţiunile prevãzute în prezenta lege şi în legile speciale;";
- <>Art. 12 din Legea nr. 508/2004 : "(1) Sunt de competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism urmãtoarele infracţiuni din Codul penal, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi din legi speciale, indiferent de calitatea persoanei, cu excepţia celor date în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, dupã cum urmeazã:
a) infracţiunile prevãzute de <>art. 7 şi 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, cu excepţia cazurilor în care infracţiunea gravã este cea prevãzutã de art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 din Codul penal, dacã s-a cauzat o pagubã mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro sau este una dintre cele definite la <>art. 2 lit. b) pct. 15 şi 20 din Legea nr. 39/2003 . Dispoziţiile <>art. 9 şi 10 din Legea nr. 39/2003 se aplicã în mod corespunzãtor;
b) infracţiunile contra siguranţei statului prevãzute în Codul penal şi în legile speciale;
c) infracţiunile prevãzute de <>Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului şi cele prevãzute în <>Legea nr. 111/1996 privind desfãşurarea în siguranţã, reglementarea, autorizarea şi controlul activitãţilor nucleare, republicatã;
d) infracţiunile prevãzute la titlul III, "Prevenirea şi combaterea criminalitãţii informatice", al cãrţii I din <>Legea nr. 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
e) infracţiunile din domeniul proprietãţii intelectuale şi industriale, dacã sunt sãvârşite de persoane care aparţin unor grupuri infracţionale organizate sau unor asociaţii sau grupãri constituite în scopul sãvârşirii de infracţiuni;
f) infracţiunile prevãzute de <>Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi cele din <>Legea nr. 300/2002 privind regimul juridic al precursorilor folosiţi la fabricarea ilicitã a drogurilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
g) infracţiunile prevãzute în <>Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
h) infracţiunile prevãzute în <>Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, republicatã, dacã sunt sãvârşite de persoane care aparţin unor grupuri infracţionale organizate sau unor asociaţii sau grupãri constituite în scopul sãvârşirii de infracţiuni;
i) infracţiunile prevãzute de <>Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
j) infracţiunile prevãzute de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 243/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi de Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte sãvârşite în afara teritoriului ţãrii de cetãţeni români sau de persoane fãrã cetãţenie domiciliate în România, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 252/2002 , dacã sunt sãvârşite de persoane care aparţin unor grupuri infracţionale organizate sau unor asociaţii sau grupãri constituite în scopul sãvârşirii de infracţiuni;
k) infracţiunile privind traficul de ţesuturi, celule şi organe umane, dacã sunt sãvârşite de persoane care aparţin unor grupuri infracţionale organizate sau unor asociaţii sau grupãri constituite în scopul sãvârşirii de infracţiuni;
l) infracţiunile de contrabandã prevãzute în Codul vamal al României, indiferent de valoarea prejudiciului, dacã sunt sãvârşite de persoane care aparţin unor grupuri infracţionale organizate sau unor asociaţii sau grupãri constituite în scopul sãvârşirii de infracţiuni;
m) celelalte infracţiuni prevãzute în Codul vamal al României, dacã sunt conexe sau indivizibile cu alte infracţiuni aflate în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism;
n) infracţiunile prevãzute în <>Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, precum şi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire şi combatere a finanţãrii actelor de terorism, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dacã banii, bunurile şi valorile care au fãcut obiectul spãlãrii banilor provin din sãvârşirea infracţiunilor date în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism.
(2) Procurorii specializaţi din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism efectueazã în mod obligatoriu urmãrirea penalã pentru infracţiunile prevãzute la alin. (1).
(3) Pentru infracţiunile prevãzute la alin. (1) sãvârşite de minori sau asupra minorilor, urmãrirea penalã se efectueazã de procurori din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism, anume desemnaţi de cãtre procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie si Justiţie.";
- <>Art. 7 din Legea nr. 39/2003 : "Art. 7. - (1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formã a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Pedeapsa pentru faptele prevãzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevãzutã de lege pentru infracţiunea cea mai gravã care intrã în scopul grupului infracţional organizat.
(3) Dacã faptele prevãzute la alin. (1) au fost urmate de sãvârşirea unei infracţiuni grave, se aplicã regulile de la concursul de infracţiuni."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate din <>Legea nr. 508/2004 , Curtea constatã cã este neîntemeiatã susţinerea referitoare la încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 131, prin faptul cã direcţia a fost conceputã ca o structurã cu personalitate juridicã, specializatã în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizatã şi terorism din cadrul Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Astfel, potrivit art. 131 alin. (2) din Legea fundamentalã, "Ministerul Public îşi exercitã atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii", condiţii care au stat şi la fundamentarea organizãrii şi funcţionãrii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism. Faptul cã în art. 2 alin. (1) şi art. 12 din lege s-a prevãzut o astfel de competenţã nu justificã susţinerea cã textul de lege este neconstituţional. Dimpotrivã, având în vedere şi prevederile art. 132 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora procurorii îşi desfãşoarã activitatea pe baza principiilor legalitãţii, imparţialitãţii şi controlului ierarhic, se poate constata cã dispoziţiile legale criticate nu constituie altceva decât o reflectare a principiilor constituţionale menţionate.
Este neîntemeiatã şi critica referitoare la încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi, deoarece acesta vizeazã egalitatea în drepturi în faţa legii a cetãţenilor, şi nu a procurorilor ca reprezentanţi ai Ministerului Public, calitate în care nu pot fi purtãtori de drepturi subiective proprii. Împrejurarea cã un dosar penal este instrumentat în prima fazã a procesului de un procuror din cadrul direcţiei nu este de naturã sã afecteze în vreun fel egalitatea justiţiabililor în faţa legii, deoarece, indiferent de structura cãreia îi aparţine, reprezentantul Ministerului Public are acelaşi rol constituţional în activitatea judiciarã, de reprezentant al intereselor generale ale societãţii şi de apãrãtor al ordinii de drept, precum şi al drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor.
În sfârşit, nu poate fi primitã nici critica referitoare la înfrângerea dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la dreptul la apãrare, deoarece prevederile legale contestate nu împiedicã în niciun fel persoana interesatã de a se apãra sau de a se adresa instanţei pentru apãrarea drepturilor şi intereselor sale legitime. De asemenea, faptul cã legiuitorul a instituit o anumitã competenţã în sarcina Direcţiei Naţionale Anticorupţie nu este de naturã a afecta dispoziţiile constituţionale referitoare la înfãptuirea justiţiei, cauzele judecându-se dupã aceleaşi reguli procedurale pentru toţi cetãţenii.
Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 39/2003 , Curtea constatã cã este inadmisibilã, deoarece autorul excepţiei s-a limitat doar la enunţarea ei, fãrã a arãta în mod concret care anume prevederi din Legea fundamentalã sunt afectate şi în ce constã aceasta. Or, potrivit <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate."
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2 alin. 1 lit. a) şi <>art. 12 din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism, excepţie ridicatã de Stelian Buruianã în Dosarul nr. 940/84/2009, conexat la Dosarul nr. 3.527/84/2008 al Tribunalului Sãlaj - Secţia penalã.
2. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
