Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 923 din 23 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 520 din 29 iulie 2009
DECIZIE nr. 923 din 23 iunie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunitãţilor cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale din România
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 520 din 29 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunitãţilor cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale din România, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Indus - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 14.182/325/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, avocatul Stelian Garofil, cu împuternicire la dosar, şi pentru partea Parohia Ortodoxã Sârbã din Timişoara, avocatul Ioan P. Vlaic, având depusã la dosar delegaţie de substituire a doamnei avocat Snejana Mara Opriş. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei şi aratã cã, la dosar, Parohia Ortodoxã Sârbã Timişoara a comunicat întâmpinare prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza este în stare de judecatã.
Apãrãtorul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia, reiterând susţinerile cuprinse în notele scrise aflate la dosarul cauzei.
Avocatul pãrţii Parohia Ortodoxã Sârbã din Timişoara solicitã respingerea excepţiei ca inadmisibilã, iar, în subsidiar, ca neîntemeiatã, reiterând susţinerile cuprinse în întâmpinarea depusã la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere în parte a excepţiei de neconstituţionalitate, doar cu privire la imobilul aflat la poziţia 8 din anexa ce face parte din ordonanţã , imobil aflat în proprietatea Societãţii Comerciale Indus - S.R.L. din Timişoara. În acest sens, aratã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/1998 reprezintã un act de reparare a nedreptãţilor din perioada comunistã, însã trebuie avutã în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în cauzele Raicu contra României, 2006, şi Pincova şi Pinc contra Republicii Cehe, 2003, a statuat cã "diminuarea vechilor atingeri nu trebuie sã creeze noi prejudicii disproporţionate". Totodatã, aratã cã <>art. 2 din ordonanţa de urgenţã nu prevede despãgubirea actualilor deţinãtori ai imobilului, prin neindemnizarea acestora realizându-se astfel o expropriere contrarã dispoziţiilor <>art. 44 din Constituţie . De asemenea, considerã cã, în cauzã, îşi menţin valabilitatea şi considerentele <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 234/1999 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 noiembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 14.182/325/2007, Tribunalul Timiş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor imobile care au aparţinut comunitãţilor cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale din România. Excepţia a fost ridicatã într-o cauzã ce are ca obiect o acţiune în revendicare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã actul normativ criticat este neconstituţional în mãsura în care se extinde asupra bunurilor care aparţin unui proprietar privat. Aratã cã imobilul în litigiu, deşi figureazã printre imobilele prevãzute în cuprinsul anexei la acest act normativ, nu se aflã în proprietatea statului, ci în proprietatea unei persoane private, motiv pentru care Guvernul nu putea dispune de un astfel de bun prin ordonanţã de urgenţã. Face referire la <>Decizia nr. 234/1999 , prin care Curtea Constituţionalã, admiţând, în parte, excepţia de neconstituţionalitate, a constatat cã dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 13/1998 sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte restituirea cãtre comunitatea maghiarã din România a imobilului aflat în proprietatea Societãţii Comerciale "TIM PRESS" - S.A., prevãzut la poziţia 11 din anexa care face parte din ordonanţa de urgenţã. Precizeazã cã actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale <>art. 44 şi <>136 , deoarece cerinţele acestor texte nu au fost îndeplinite, câtã vreme, pe de o parte, nu erau întrunite condiţiile şi procedura prevãzute de <>Legea nr. 33/1994 , iar, pe de altã parte, despãgubirile nu au fost acordate în prealabil, conform <>art. 44 alin. (3) din Constituţie .
Tribunalul Timiş - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, dat fiind faptul cã imobilul în cauzã se aflã în proprietatea unei persoane private şi nu aparţine statului. Astfel, Guvernul nu putea dispune prin ordonanţã de urgenţã de acest bun. Considerã cã, în speţã, trebuie reţinute atât dispoziţiile <>art. 17 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului , potrivit cãrora "Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa", cât şi cele ale <>Protocolului adiţional nr. 1 la <>Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care prevede, la <>art. 1 paragraful 1 , cã "Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauzã de utilitate publicã şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional". Reţine cã, în cauzã, trecerea în proprietatea statului nu s-a fãcut nici prin expropriere, nici prin confiscare şi în niciun caz cu plata vreunei despãgubiri.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 13/1998 sunt neconstituţionale. În acest sens, reţine cã prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale <>art. 44 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 136 în mãsura în care imobilul din prezenta cauzã nu se mai aflã în proprietatea statului, ci constituie obiect al dreptului de proprietate privatã, situaţie în care Guvernul nu poate sã dispunã prin ordonanţã de urgenţã de acest bun. Totodatã, reţine ceea ce a statuat Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 234/1999 , respectiv faptul cã într-un stat de drept, conform <>art. 1 alin. (3) din Constituţie , repararea unui act injust nu se poate realiza decât prin recurgerea la procedee legale, care sã nu contravinã dispoziţiilor constituţionale şi obligaţiilor ce decurg din tratatele şi documentele internaţionale pe care statul român şi le-a asumat şi a cãror respectare este obligatorie, conform <>art. 11 şi <>art. 20 din Constituţie .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor <>art. 146 lit. d) din Constituţie , precum şi ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunitãţilor cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale din România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 8 iulie 1998, aprobatã prin <>Legea nr. 458 din 12 noiembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 817 din 19 noiembrie 2003. Actul normativ criticat are 3 articole, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 1: "Clãdirile, împreunã cu terenul aferent, cuprinse în anexa care face parte integrantã din prezenta ordonanţã de urgenţã, care au aparţinut comunitãţilor (organizaţii, culte religioase) cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale din România şi au fost trecute dupã anul 1940 în patrimoniul statului român prin mãsuri de constrângere, confiscare, naţionalizare sau manevre dolosive, se restituie titularilor sau succesorilor acestora.";
- Art. 2: "(1) În scopul verificãrii îndeplinirii condiţiilor prevãzute la art. 1, se instituie, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, o comisie specialã formatã, pe baze paritare, din reprezentanţi ai Guvernului şi ai comunitãţilor prevãzute în anexã.
(2) Comisia va stabili succesorii din cadrul comunitãţilor care vor redobândi dreptul de proprietate asupra imobilelor revendicate şi va avea sarcina de a întocmi, pe bazã de acte doveditoare, documentaţia pentru fiecare imobil în parte. Transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilelor cuprinse în anexã va avea loc la data semnãrii protocolului redactat de comisie.
(3) Comisia prevãzutã la acest articol este abilitatã sã examineze, cu respectarea aceleiaşi proceduri, cererile de restituire şi a altor imobile din aceastã categorie, care au aparţinut comunitãţilor cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale din România. Dupã identificarea acestor imobile, comisia va supune Guvernului propuneri corespunzãtoare.";
- Art. 3: "Transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile prevãzute la art. 1 se va realiza la data încheierii protocoalelor de predare-preluare între actualii deţinãtori ai imobilelor şi succesorii stabiliţi, menţionând concret drepturile actualilor deţinãtori."
Între cele 17 imobile prevãzute în anexa la ordonanţa de urgenţã se aflã, la poziţia 8, imobilul situat în Timişoara, str. Vlad de la Marina nr. 1, judeţul Timiş, cu indicarea urmãtoarelor menţiuni: titular al dreptului de proprietate - Mujea Marcelini, prin act de cumpãrare contestat; destinaţia iniţialã - Casa "Makry" a Fundaţiei "Makry Stojkovici"; folosinţa actualã - Birouri şi magazine; temei juridic al trecerii imobilului în proprietatea statului - Nu existã niciun act, s-a preluat abuziv, în anul 1968, cu titlu de succesiune vacantã; solicitant al restituirii - comunitatea sârbilor din România.
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale <>art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale <>art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale <>art. 44 relative la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privatã şi ale <>art. 136 alin. (5) care prevãd inviolabilitatea proprietãţii private.
Analizând motivele de neconstituţionalitate invocate, Curtea constatã cã acestea sunt întemeiate, pentru urmãtoarele considerente:
Prin <>Decizia nr. 234 din 20 decembrie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 11 aprilie 2000, Curtea a admis, în parte, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunitãţilor cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale din România şi a constatat cã acestea sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte restituirea cãtre comunitatea maghiarã din România a imobilului aflat în proprietatea Societãţii Comerciale "TIM PRESS" - S.A., prevãzut la poziţia 11 din anexa ce face parte din ordonanţa de urgenţã. Pentru a pronunţa soluţia de admitere, Curtea a reţinut urmãtoarele:
Prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/1998 Guvernul a dispus restituirea cãtre foştii proprietari - diferite comunitãţi ale cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale din România - a imobilelor prevãzute în anexa ce face parte integrantã din ordonanţa de urgenţã. Cele mai multe dintre imobilele prevãzute la cele 17 poziţii din anexa la ordonanţa de urgenţã aparţineau, conform precizãrilor pe care aceasta le cuprinde, statului sau unor autoritãţi publice centrale sau locale. În decizia menţionatã, Curtea a reţinut cã imobilul prevãzut la poziţia 11 din anexa ce face parte din ordonanţa de urgenţã "constituie proprietatea privatã (...) şi beneficiazã de protecţia proprietãţii private, instituitã prin <>art. 41 alin. (1) şi (2) , precum şi prin <>art. 135 alin. (6) din Constituţie ."
De aceea, Guvernul nu poate sã dispunã prin ordonanţã de urgenţã de acest bun care nu se mai aflã în proprietatea statului.
Curtea a reţinut totodatã cã, în conformitate cu regimul constituţional al dreptului de proprietate, naţionalizarea este inadmisibilã. Trecerea silitã în proprietatea statului a unor bunuri proprietate privatã se poate realiza prin expropriere, în condiţiile prevãzute la <>art. 44 alin. (3) şi (6) din Constituţie , sau prin confiscare, în cazul bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii, în condiţiile prevãzute la alin. (9) al aceluiaşi articol. "Aceste dispoziţii constituţionale constituie garanţii ale dreptului de proprietate privatã, care nu pot fi eludate prin procedeul utilizãrii ordonanţei de urgenţã, chiar dacã, aşa cum este evident, nu se poate pune în discuţie dreptul comunitãţii maghiare din România la repararea nedreptãţii care i s-a fãcut prin trecerea abuzivã în proprietatea statului, în timpul regimului comunist, a imobilului în litigiu."
Totodatã, Curtea a statuat cã, deşi în art. 3 al ordonanţei de urgenţã se prevede cã "Transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile prevãzute la art. 1 se va realiza la data încheierii protocoalelor de predare-preluare între actualii deţinãtori ai imobilelor şi succesorii stabiliţi, menţionând concret drepturile actualilor deţinãtori", ceea ce ar putea sugera şi o eventualã despãgubire, aceasta nu este de naturã sã modifice concluzia referitoare la neconstituţionalitatea ordonanţei de urgenţã cu privire la restituirea imobilului în cauzã, întrucât, astfel cum prevede <>art. 44 alin. (3) din Constituţie , "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire". În concluzie, Curtea a stabilit cã aceste cerinţe constituţionale nu au fost realizate în cauzã, întrucât despãgubirile, presupunând cã ar fi fost în intenţia emitentului ordonanţei de urgenţã de a le plãti şi cã ar fi fost acceptate de proprietarul actual al bunului, nu au fost acordate în prealabil conform <>art. 44 alin. (3) din Constituţie .
Soluţia şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, de vreme ce imobilul situat în Timişoara, str. Vlad de la Marina nr. 1, judeţul Timiş, aparţinând Societãţii Comerciale Indus - S.R.L. din Timişoara ca urmare a contractului de vânzare-cumpãrare încheiat între aceastã societate şi vânzãtor, constituie proprietate privatã şi beneficiazã de protecţie, conform <>art. 44 şi <>art. 136 alin. (5) din Constituţie .
Pe de altã parte, într-un stat de drept, conform <>art. 1 alin. (3) din Constituţie , repararea unui act injust nu se poate realiza decât prin recurgerea la procedee legale, care sã nu contravinã dispoziţiilor constituţionale şi obligaţiilor ce decurg din tratatele şi documentele internaţionale pe care statul român şi le-a asumat şi a cãror respectare este obligatorie, conform dispoziţiilor <>art. 11 şi <>art. 20 din Constituţie . În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Raicu contra României, 2006, şi Pincova şi Pinc contra Republicii Cehe, 2003), care a statuat ca "persoanele care şi-au dobândit bunurile de bunã-credinţã sã nu fie aduse în situaţia de a suporta ponderea responsabilitãţii statului care a confiscat în trecut aceste bunuri".
Pentru considerentele expuse, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Admite, în parte, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunitãţilor cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale din România, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Indus - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 14.182/325/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia civilã, şi constatã cã prevederile referitoare la imobilul situat în Timişoara, str. Vlad de la Marina nr. 1, judeţul Timiş, aflat în proprietatea autorului excepţiei, prevãzut la poziţia 8 din anexa care face parte din ordonanţa de urgenţã, sunt neconstituţionale.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 iunie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
