Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 922 din 14 decembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (1) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 50 din 23 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a prevederilor <>art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Elinor Tãciulescu şi Susana Anica Tãciulescu în Dosarul nr. 649/2006 al Tribunalului Cluj - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.923D/2006, ce are ca obiect excepţia de neconstitu-ţionalitate a aceloraşi prevederi legale, invocatã de Elinor Tãciulescu şi Adelhaida Tãciulescu în Dosarul nr. 650/2006 al Tribunalului Cluj - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent aratã cã, atât în Dosarul nr. 1.922D/2006, cât şi în Dosarul nr. 1923D/2006, autoarele excepţiei au depus o cerere prin care solicitã amânarea judecãrii cauzei în vederea pregãtirii apãrãrii.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune amânãrii judecãţii pentru acest motiv. Curtea, deliberând, apreciazã cã nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã şi respinge cererile.
Având în vedere cã obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate invocate în dosarele nr. 1.922D/2006 şi nr. 1.923D/2006 este identic, Curtea pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu aceastã mãsurã.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.923D/2006 la Dosarul nr. 1.922D/2006, ce a fost primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii în aceastã materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierile din 1 iunie 2006 şi 8 iunie 2006, pronunţate în dosarele nr. 649/2006 şi 650/2006, Tribunalul Cluj - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicatã de Elinor Tãciulescu şi Susana Anica Tãciulescu şi, respectiv, de Elinor Tãciulescu şi Adelhaida Tãciulescu, în cauze având ca obiect soluţionarea cãii de atac împotriva unei dispoziţii a primarului municipiului Cluj-Napoca de refuz al restituirii unui imobil.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia aratã cã textele de lege criticate instituie o discriminare între foştii proprietari ai imobilelor preluate abuziv care au depus notificãrile în vederea restituirii acestora în termenul legal, beneficiind în consecinţã de mãsurile reparatorii, şi aceia care nu au respectat termenul. Acest fapt conduce, în opinia autorilor excepţiei, şi la o încãlcare a principiului constituţional al garantãrii şi ocrotirii proprietãţii private, afectând însãşi substanţa dreptului de proprietate.
De asemenea, se mai susţine cã procedura administrativã instituitã prin prevederile <>art. 21 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 este o jurisdicţie specialã administrativã facultativã, aşa cum rezultã din art. 21 alin. (4) din Legea fundamentalã, astfel încât nerespectarea termenului de depunere a notificãrii nu ar trebui sã constituie, în fapt, o negare a accesului liber la justiţie.
Tribunalul Cluj - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, instanţa aratã, în esenţã, cã stabilirea unui termen pentru depunerea notificãrilor în vederea restituirii imobilelor preluate în mod abuziv a fost necesarã în vederea asigurãrii securitãţii circuitului civil, iar, pe de altã parte, Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale recunoaşte dreptul statului de a restrânge exerciţiul unor drepturi în vederea protejãrii interesului public.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã prevederile <>art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cãrora:
"(1) Persoana îndreptãţitã va notifica în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi persoana juridicã deţinãtoare, solicitând restituirea în naturã a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil.
[...]
(5) Nerespectarea termenului de 6 luni prevãzut pentru trimiterea notificãrii atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie mãsuri reparatorii în naturã sau prin echivalent."
În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, art. 20 alin. (1), referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) şi (4), privind accesul liber la justiţie şi caracterul facultativ şi gratuit al jurisdicţiilor speciale administrative, şi art. 44 alin. (1) şi (2), referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietãţii private.
De asemenea, se mai invocã şi încãlcarea prevederilor art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Analizând excepţia, Curtea constatã cã prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi cu o motivare similarã.
Astfel, Curtea a analizat concordanţa textelor de lege criticate cu dispoziţiile <>art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, statuând, prin Decizia nr. 21 din 27 ianuarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 9 aprilie 2004, cã reglementarea în cauzã este în acord cu art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentalã, potrivit cãreia "conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege".
Mai mult, s-a arãtat, în decizia menţionatã, cã recunoaşterea sine die a posibilitãţii persoanei interesate de a declanşa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de cãtre stat ar fi fost de naturã sã genereze un climat de insecuritate juridicã în domeniul proprietãţii imobiliare.
Pentru aceleaşi considerente, nu poate fi reţinutã, în prezenta cauzã, nicio contradicţie între textele de lege criticate şi dispoziţiile art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
De asemenea, în ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (4) din Constituţie, cu motivarea cã textele de lege criticate instituie o jurisprudenţã administrativã facultativã, se constatã cã şi aceastã problemã a fost analizatã de Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin <>Decizia nr. 99 din 22 februarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 aprilie 2005. Curtea a constatat cã textul de lege criticat nu încalcã art. 21 alin. (1) din Constituţie, referitor la accesul liber la justiţie, ci instituie norme procedurale pentru exercitarea acestui drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã.
În prezenta cauzã, autoarele excepţiei susţin şi încãlcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii, cu motivarea cã textul de lege criticat instituie o discriminare între foştii proprietari care au depus notificãri în termenul legal şi aceia care au pierdut beneficiul acestui termen. Curtea constatã cã aceste susţineri nu pot fi reţinute, deoarece textele de lege criticate se aplicã în mod egal persoanelor cãrora li se adreseazã, respectiv celor îndreptãţite la restituirea imobilelor ce fac obiectul de reglementare al <>Legii nr. 10/2001 , fãrã nicio discriminare pe criterii arbitrare. De altfel, nerespectarea termenului legal prevãzut de lege pentru trimiterea notificãrii nu poate fi invocat ca generând o situaţie discriminatorie în raport cu celelalte subiecte de drept care s-au conformat dispoziţiilor legii, potrivit principiului general de drept nemo auditor propriam turpitudinem allegans.
Cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, neintervenind elemente noi de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Elinor Tãciulescu şi Susana Anica Tãciulescu şi, respectiv, de Elinor Tãciulescu şi Adelhaida Tãciulescu în dosarele nr. 649/2006 şi nr. 650/2006 ale Tribunalului Cluj - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 decembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
