Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 922 din 1 noiembrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II art. 18 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, precum si pentru instituirea altor masuri financiare in domeniul bugetar
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 35 din 16 ianuarie 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Gheorghe Burada în Dosarul nr. 383/30/2012 al Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.240D/2012.
La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei de neconstituţionalitate, domnul Gheorghe Burada, asistat de domnul Sorin Ovidiu Drăgan, avocat în Baroul Bucureşti. Se constată lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.241D-1.243D/2012 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale, excepţie ridicată de Neluţu Mihai Săndulescu, Iosif Iuliu Olar şi Vasile Ioan Indru în dosarele nr. 390/30/2012, nr. 393/30/2012 şi nr. 925/30/2012 ale Tribunalului Timiş - Secţia I civilă.
La apelul nominal se prezintă pentru părţile Neluţu Mihai Săndulescu şi Iosif Iuliu Olar domnul Sorin Ovidiu Drăgan, avocat în Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Având în vedere identitatea de obiect al excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.241D-1.243D/2012 la Dosarul nr. 1.240D/2012.
Atât reprezentantul părţilor prezente, cât şi cel al Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.241D-1.243D/2012 la Dosarul nr. 1.240D/2012, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţilor prezente, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că prin dispoziţiile legale criticate se încalcă art. 16 şi art. 53 din Constituţie. Luptătorii vizaţi de ipoteza normei juridice au desfăşurat o activitate de rezistenţă împotriva regimului comunist. De aceea, trebuie să existe o anumită echitate în acordarea drepturilor lor. Ideea care a stat la baza legislaţiei referitoare la luptătorii din decembrie 1989 a fost recunoştinţa, gratitudinea faţă de sacrificiul lor. Numai datorită acestor luptători există astăzi instituţiile democratice.
Mai arată că măsura instituită de legiuitor este discriminatorie şi disproporţionată faţă de scopul urmărit. Trebuie să se ţină cont de faptul că aceste persoane au angajat anumite cheltuieli şi credite în baza speranţei legitime că vor primi, în continuare, aceste indemnizaţii.
Faptul că ele nu au mai fost acordate a dus la scăderea nivelului de trai, fapt contrar dispoziţiilor constituţionale şi chiar jurisprudenţei Curţii constituţionale, invocându-se, în acest sens, Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011.
Dacă legiuitorul ar fi dorit să facă economii la bugetul de stat, ar fi putut să reducă, proporţional, indemnizaţiile pentru toate categoriile de revoluţionari şi nu doar pentru unii dintre ei.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, precum şi Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului Felicia Mihăeş şi Adrian Gavril Senteş împotriva României din 6 decembrie 2011, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
Prin încheierile din 10 şi 31 mai 2012, pronunţate în dosarele nr. 383/30/2012, nr. 390/30/2012, nr. 393/30/2012 şi nr. 925/30/2012, Tribunalul Timiş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.
Excepţia a fost invocată de Gheorghe Burada, Neluţu Mihai Săndulescu, Iosif Iuliu Olar şi Vasile Ioan Indru în dosare având ca obiect soluţionarea unor cereri cu privire la acordarea unor drepturi băneşti prevăzute de legislaţia României cu privire la revoluţionari.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale. Indemnizaţia prevăzută la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 are semnificaţia acordării unui drept de creanţă, fiind, prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, atât timp cât prevederea legală este în vigoare, nu este suspendată aplicarea ei şi nu este abrogată. Sigur că legiuitorul este în drept să acorde, să modifice sau să înceteze, prin lege, acordarea acestor indemnizaţii ce apar ca drepturi câştigate, dar numai dacă se impune, pentru situaţii strict şi limitativ determinate, şi numai dacă măsura restrângerii este proporţională cu situaţia care a determinat-o şi eficientă în atare situaţie, dacă este aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără să aducă atingere existenţei dreptului sau libertăţii. Or, în lipsa unor date cifrice precise care să permită concluzia că economia românească riscă să fie serios afectată de repercusiunile atrase de acordarea în continuare a indemnizaţiei, se poate trage concluzia că Guvernul român nu a făcut dovada criteriului privind existenţa unor perturbări grave.
Diferenţierea de tratament juridic între luptătorii remarcaţi prin fapte deosebite şi luptătorii răniţi sau reţinuţi este nejustificată şi nerezonabilă fiind contrară art. 16 din Constituţie, problema nepunându-se în termenii legitimităţii acordării acestei indemnizaţii categoriei luptătorilor răniţi şi reţinuţi, ci a legitimităţii constituţionale a acordării acestei indemnizaţii numai acestei categorii de revoluţionari (Luptători remarcaţi prin Merite Deosebite). Chiar dacă s-ar considera că aceste indemnizaţii nu ar reprezenta un drept fundamental şi că nu ar putea fi reţinută încălcarea art. 41 din Constituţie, nu se poate contesta, totuşi, faptul că această dispoziţie legală încalcă egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 41 alin. (2) privind protecţia socială, întrucât este obligatorie instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Diferenţierea operată, şi anume în funcţie de apartenenţa la categoria luptătorilor remarcaţi, nu este un criteriu obiectiv care să justifice tratamentul diferenţiat aplicat comparativ cu categoria luptătorilor răniţi sau deţinuţi.
Tribunalul Timiş - Secţia I civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, invocând Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 a Curţii Constituţionale, arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar. Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. II. art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011. Prevederile legale criticate au următorul cuprins: "În anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: [...]
Art. 18. - În anul 2012, indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu se acordă."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 44 alin. (1) şi (2), art. 45 privind libertatea economică, art. 47 privind nivelul de trai şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate şi dispoziţiile art. 14 privind dreptul la nediscriminare din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din Protocolul adiţional la aceeaşi Convenţie, art. 7 şi art. 17 alin. (2) privind dreptul oricărei persoane de a nu fi lipsită în mod arbitrar de proprietatea sa, ca şi dreptul la egalitate în faţa legii din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând constituţionalitatea acestora.
Astfel, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, Curtea a constatat că acordarea diferitelor beneficii prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, se face în funcţie de titlul deţinut potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din lege, titlu care are în vedere sacrificiul ori contribuţia persoanelor implicate în acest eveniment, făcându-se următoarea clasificare: "a) Erou-Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - atribuit celor care s-au jertfit în lupta pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 sau au decedat în legătură cu aceasta;
b) Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989:
1. Luptător Rănit - atribuit celor care au fost răniţi în luptele pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 sau în legătură cu aceasta;
2. Luptător Reţinut - atribuit celor care au fost reţinuţi de forţele de represiune ca urmare a participării la acţiunile pentru victoria Revoluţiei;
3. Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite - atribuit celor care, în perioada 14-25 decembrie 1989, au mobilizat şi au condus grupuri sau mulţimi de oameni, au construit şi au menţinut baricade împotriva forţelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanţă vitală pentru rezistenţa regimului totalitar şi le-au apărat până la data judecării dictatorului, în localităţile unde au luptat pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, precum şi celor care au avut acţiuni dovedite împotriva regimului şi însemnelor comunismului între 14-22 decembrie 1989;
c) Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - calitate onorifică."
În lumina acestor prevederi de lege reiese că fiecare titlu acordat are în vedere un nivel de implicare şi contribuţie diferit, precum şi consecinţe diferite suportate de participanţii la Revoluţia română din 1989. Astfel, persoanele care se încadrează în una dintre aceste categorii ale legii se află într-o situaţie obiectiv diferită faţă de persoanele având un alt titlu potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004.
Persoanele vizate de art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, vizează doar una dintre categoriile de persoane enumerate de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, respectiv cele care au obţinut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite cu prilejul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, precum şi copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu erau încadraţi în nicio formă de învăţământ ori nu realizau venituri, din motive neimputabile lor.
Or, aşa cum deja s-a arătat, aceste categorii de persoane se află într-o situaţie obiectiv diferită faţă de cea a celorlalte categorii de persoane beneficiare ale Legii nr. 341/2004, astfel că instituirea unui tratament juridic diferit nu poate primi semnificaţia încălcării principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor.
Cu atât mai mult nu se poate vorbi despre existenţa unei discriminări între destinatarii Legii nr. 341/2004 şi beneficiarii unor indemnizaţii în temeiul altor acte normative, criteriile de acordare a diferitor beneficii fiind evident diferite.
Curtea a mai reţinut că "stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat ca fiind decent trebuie apreciată de la caz la caz, în funcţie de o serie de factori conjuncturali. Situaţia economică a ţării, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar şi nivelul de dezvoltare al societăţii, gradul de cultură şi civilizaţie la un anumit moment şi modul de organizare a societăţii reprezintă deopotrivă coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează nivelul «decent» al vieţii. În concluzie, aprecierea modului şi a măsurii în care statul reuşeşte să ducă la îndeplinire obligaţia de a asigura un nivel de trai decent trebuie să fie raportată la aceşti factori, nefiind posibilă stabilirea unui standard fix, imuabil".
Or, în lumina acestor considerente, Curtea apreciază că dispoziţiile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituţional la un nivel de trai decent, ci mai degrabă ca instituind un set de măsuri de adaptare la condiţiile economico-sociale existente, în funcţie de care nivelul de trai nu poate fi evaluat ca având un standard mai ridicat.
De asemenea, referitor la criticile de neconstituţionalitate vizând încălcarea dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut că legiuitorul este chemat să instituie un ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea şi îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor atât prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă - condiţie principală pentru un trai decent, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecţia sănătăţii şi altele asemenea, dar şi prin drepturi care nu au o consacrare constituţională şi care tind către acelaşi obiectiv. În acelaşi spirit, Constituţia consacrând, în chiar art. 1 alin. (3), caracterul de stat social al României, obligă statul, prin dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. f), să creeze condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii, iar prin art. 41 alin. (2) şi art. 47 alin. (2) prevede dreptul salariaţilor, respectiv al cetăţenilor şi la alte măsuri de protecţie socială şi de asistenţă socială decât cele nominalizate expres în Legea fundamentală, măsuri stabilite prin lege.
Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetăţenilor şi obligaţii corelative ale statului este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituţie, legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor. De asemenea, va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protecţie socială luate, fără a fi necesar să se supună condiţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât acest text constituţional priveşte numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu şi cele stabilite prin legi.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Gheorghe Burada, Neluţu Mihai Săndulescu, Iosif Iuliu Olar şi Vasile Ioan Indru în dosarele nr. 383/30/2012, nr. 390/30/2012, nr. 393/30/2012 şi nr. 925/30/2012 ale Tribunalului Timiş - Secţia I civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
