Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 921 din 7 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 lit. a) si lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepţie ridicatã din oficiu de Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.441/115/2009 şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.210D/2010. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.713D/2010 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepţie ridicatã de Adrian Georgescu Banc în Dosarul nr. 8.910/302/2010 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public aratã cã este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.713D/2010 la Dosarul nr. 3.210D/2010, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 13 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.441/115/2009, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepţie ridicatã de instanţã din oficiu, cu ocazia soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1.526 din 18 noiembrie 2009, pronunţatã de Tribunalul Caraş-Severin, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal. Prin Încheierea din 11 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 8.910/302/2010, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepţie ridicatã de Adrian Georgescu Banc într-o cauzã ce priveşte restituirea contravalorii taxei pe poluare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în Dosarul nr. 3.210D/2010, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal aratã cã, în condiţiile în care reglementarea art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 instituie o taxã plãtibilã exclusiv la înmatricularea în România a autovehiculelor, se poate reţine cã sunt supuse acestei taxe exclusiv autovehiculele care nu au fost înmatriculate în România anterior intrãrii în vigoare a acestei reglementãri. În consecinţã, prin aceasta sunt excluse de la plata taxei în litigiu acele autovehicule deja înmatriculate în România anterior datei intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008. Aşadar, rezultã un tratament diferenţiat între autovehiculele second hand înmatriculate anterior intrãrii în vigoare a acestei ordonanţe în România şi cele înmatriculate în alte state membre ale Uniunii Europene. Or, acest tratament fiscal poate conduce la o discriminare, contrarã art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, ceea ce însemnã cã art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 contravine art. 148 alin. (2) din Constituţia României. În Dosarul nr. 3.713D/2010, autorul excepţiei aratã cã art. 11 din Constituţie prevede obligaţia statului român de a îndeplini întocmai şi cu bunã-credinţã obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte, respectiv a Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeanã, ratificat prin Legea nr. 157/2005. În urma ratificãrii tratatului, statul român este ţinut sã respecte obligaţiile generate de acesta, aşa cum rezultã din dispoziţiile art. 148 alin. (2) din Constituţie. Or, faţã de aceste dispoziţii constituţionale, prin adoptarea normelor ce reglementeazã taxa de poluare, respectiv art. 4 şi urmãtoarele din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008, se încalcã prevederile art. 11 din Constituţie. De asemenea, autorul excepţiei mai aratã cã dispoziţiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunitãţii Europene (devenit art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în urma intrãrii în vigoare a Tratatului de la Lisabona) prevãd faptul cã "Niciun stat membru nu aplicã, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice naturã mai mari decât cele care se aplicã, direct sau indirect, produselor naţionale similare", interzicând discriminarea fiscalã între produse similare provenind dintr-un stat membru şi cele provenind de pe piaţa internã; or, reglementãrile naţionale cu privire la aceastã taxã de poluare, datoratã cu ocazia primei înmatriculãri în România, practicã tocmai aceastã discriminare, aceasta nefiind perceputã şi pentru autoturismele deja înmatriculate în România. Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã considerã cã nu este de competenţa Curţii Constituţionale sã analizeze conformitatea unei dispoziţii de drept naţional cu textul Tratatului de instituire a Comunitãţii Europene prin prisma art. 148 din Constituţie. Competenţa de a stabili dacã existã contradicţie între legea naţionalã şi Tratatul de instituire a Comunitãţii Europene aparţine instanţei de judecatã, care, pentru a ajunge la o concluzie corectã şi legalã, din oficiu sau la cererea pãrţii, poate formula o întrebare preliminarã, potrivit art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, sens în care s-a pronunţat şi Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008. Ulterior încheierii de sesizare, art. 4 a fost completat cu lit. c), prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 118/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 30 decembrie 2010. Având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011*), considerentele încheierilor de sesizare, precum şi motivãrile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 4 lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. ----------- *) Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.
Prevederile legale criticate au urmãtorul cuprins: - Art. 4 lit. a) şi lit. b): "Obligaţia de platã a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculãri a unui autovehicul în România; b) la repunerea în circulaţie a unui autovehicul dupã încetarea unei exceptãri sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 şi 9." Autorii excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 148 alin. (2), potrivit cãruia, "ca urmare a aderãrii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementãri comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate faţã de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare". Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã prevederile legale pretins a fi neconstituţionale au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu critici similare. Astfel, referitor la încãlcarea prevederilor Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene şi, implicit, a dispoziţiilor art. 148 alin. (2) din Constituţie, Curtea a stabilit, prin Decizia nr. 1.249 din 7 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, şi Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010, cã nu este de competenţa sa sã analizeze conformitatea unei dispoziţii de drept naţional cu textul Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene prin prisma art. 148 din Constituţie. O atare competenţã, şi anume aceea de a stabili dacã existã o contrarietate între legea naţionalã şi Tratat, aparţine instanţei de judecatã, care, pentru a ajunge la o concluzie corectã şi legalã, din oficiu sau la cererea pãrţii, poate formula o întrebare preliminarã în sensul art. 267 din Tratat la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. În situaţia în care Curtea Constituţionalã s-ar considera competentã sã se pronunţe asupra conformitãţii legislaţiei naţionale cu cea europeanã, s-ar ajunge la un posibil conflict de jurisdicţii între cele douã instanţe, ceea ce, la acest nivel, este inadmisibil. Ulterior pronunţãrii acestor decizii, Curtea observã cã, la data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a pronunţat o hotãrâre preliminarã în Cauza C-402/09 Ioan Tatu împotriva României, ca urmare a cererii de pronunţare a unei hotãrâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009, întrebarea trimisã fiind urmãtoarea: "Contravin dispoziţiile O.U.G. nr. 50/2008, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţiilor articolului 90 CE; se instituie într-adevãr o mãsurã discriminatorie?". Ca rãspuns la aceastã întrebare, instanţa europeanã a arãtat cã "prevederile art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul cã se opun ca un stat membru sã instituie o taxã pe poluare aplicatã autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculãri în acest stat membru, dacã regimul acestei mãsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajeazã punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor astfel de vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzurã ca şi cele de pe piaţa naţionalã". Este de observat cã, rãspunzând întrebãrii preliminare, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a interpretat prevederile art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi nu a verificat compatibilitatea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 cu prevederile art. 110 anterior referit. (A se vedea în acest sens şi paragrafele 29 şi 30 din aceeaşi hotãrâre, conform cãrora, "pentru a oferi un rãspuns util instanţei de trimitere, întrebarea adresatã trebuie înţeleasã în sensul cã aceasta urmãreşte sã se stabileascã dacã art. 90 CE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008, în versiunea sa iniţialã", iar, având în vedere obiectul taxei pe poluare, "este necesar sã se considere cã instanţa de trimitere solicitã, în esenţã, sã se stabileascã dacã art. 110 TFUE, al cãrui text este identic cu cel al art. 90 CE, trebuie interpretat în sensul cã se opune ca un stat membru sã instituie o taxã pe poluare care se aplicã unor autovehicule cu ocazia primei lor înmatriculãri în acest stat membru.") De altfel, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu are competenţa sã pronunţe o hotãrâre care sã vizeze constatarea validitãţii sau nevaliditãţii legii naţionale. Consecinţa unei anumite interpretãri date Tratatului poate fi aceea ca o dispoziţie a unei legi naţionale sã fie incompatibilã cu dreptul european. Efectele acestei hotãrâri preliminare sunt cele arãtate în jurisprudenţa constantã a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, şi anume cã "interpretarea pe care, în exercitarea competenţei ce îi este conferitã de art. 177 (devenit art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene), Curtea de Justiţie o dã unei reguli de drept comunitar, clarificã şi defineşte, atunci când este necesar, sensul şi sfera acestei reguli, astfel cum aceasta trebuie sau ar trebui sã fie înţeleasã şi aplicatã din momentul intrãrii sale în vigoare" (Hotãrârea din 27 martie 1980, pronunţatã în Cauza 61/79, Denkavit italiana contra Amministrazione delle finanze dello Stato, paragraful 16; Hotãrârea din 2 februarie 1988, pronunţatã în Cauza 24/86, Blaizot contra Universitãţii din Liege şi alţii, paragraful 27; Hotãrârea din 15 decembrie 1995, pronunţatã în Cauza C-415/93, Bosman şi alţii contra Union royale belge des societes de football association şi alţii, paragraful 141). Întrucât Curtea Constituţionalã nu este nici legiuitor pozitiv şi nici o instanţã judecãtoreascã cu competenţã de a interpreta şi de a aplica dreptul european în litigiile ce antameazã drepturile subiective ale cetãţenilor şi fãrã a-şi reconsidera jurisprudenţa menţionatã anterior, Curtea observã cã folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituţionalitate, ca normã interpusã celei de referinţã, implicã, în temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, o condiţionalitate cumulativã: pe de o parte, aceastã normã sã fie suficient de clarã, precisã şi neechivocã prin ea însãşi sau înţelesul acesteia sã fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi, pe de altã parte, norma trebuie sã se circumscrie unui anumit nivel de relevanţã constituţionalã, astfel încât conţinutul sãu normativ sã susţinã posibila încãlcare de cãtre legea naţionalã a Constituţiei - unica normã directã de referinţã în cadrul controlului de constituţionalitate. Într-o atare ipotezã, demersul Curţii Constituţionale este distinct de simpla aplicare şi interpretare a legii, competenţã ce aparţine instanţelor judecãtoreşti şi autoritãţilor administrative, sau de eventualele chestiuni ce ţin de politica legislativã promovatã de Parlament sau de Guvern, dupã caz. Prin prisma condiţionalitãţii cumulative enunţate, rãmâne la aprecierea Curţii Constituţionale aplicarea în cadrul controlului de constituţionalitate a hotãrârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sau formularea de cãtre ea însãşi de întrebãri preliminare în vederea stabilirii conţinutului normei europene. O atare atitudine ţine de cooperarea dintre instanţa constituţionalã naţionalã şi cea europeanã, precum şi de dialogul judiciar dintre acestea, fãrã a se aduce în discuţie aspecte ce ţin de stabilirea unor ierarhii între aceste instanţe. În cauzã, deşi înţelesul normei europene a fost desluşit de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, cerinţele rezultate din aceastã hotãrâre nu au relevanţã constituţionalã, ele ţinând mai degrabã de obligaţia legislativului de a edicta norme în sensul hotãrârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în caz contrar gãsindu-şi eventual aplicarea art. 148 alin. (2) din Constituţia României.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. a) şi lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepţie ridicatã din oficiu de Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.441/115/2009, şi de Adrian Georgescu Banc în Dosarul nr. 8.910/302/2010 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iulie 2011.
