Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 92 din 7 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 166 din 21 februarie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Saied Meynaghi Aghdam în Dosarul nr. 7.064/2005 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã Curţii faptul cã partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis la dosarul cauzei note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi convenţionale pretins a fi încãlcate.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 octombrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 7.064/2005, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicatã de Saied Meynaghi Aghdam într-o cauzã având ca obiect soluţionarea plângerii acestuia împotriva hotãrârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã dispoziţiile <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 sunt contrare prevederilor art. 22 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi celor ale art. 2 şi 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, precum şi la interzicerea torturii.
Textul de lege criticat limiteazã cazurile de acordare a protecţiei umanitare condiţionate numai la situaţiile prevãzute de art. 2 din ordonanţã, fãrã a cuprinde şi motivele de acordare a protecţiei în situaţia pedepselor inumane sau degradante. Astfel, persoanele care, aparent, nu îndeplinesc condiţia motivelor serioase de persecuţie sunt excluse de la protecţie, deşi oferã suficiente alte probe prin care se deduce cã sunt expuse, în ţara de origine, riscului vãtãmãrii dreptului la viaţã, precum şi riscului de torturã, pedepse sau tratamente inumane ori degradante aplicate şi altor cauze decât cele de persecuţie, potrivit definiţiei termenului de "refugiat" cuprinse în art. 1 din Convenţia din 1951 de la Geneva privind statutul refugiaţilor. Or, art. 2 şi 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale sunt aplicabile în toate cazurile existenţei riscului vãtãmãrii deptului la viaţã, precum şi riscului de torturã, pedepse sau tratamente inumane ori degradante, indiferent de motive. Totodatã, dispoziţiile convenţionale menţionate impun statelor contractante nu numai obligaţia negativã de a nu practica tortura şi de a nu aplica tratamente inumane sau degradante, ci şi pe cea pozitivã de a proteja orice persoanã aflatã sub jurisdicţia lor contra unei situaţii de pericol ce ar expune-o relelor tratamente, chiar dacã acest risc ar urma sã se materializeze în afara teritoriului lor.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Dispoziţiile de lege criticate sunt clare în identificarea cazurilor în care se poate acorda protecţie umanitarã condiţionatã, noţiunile folosite în cuprinsul normei juridice fiind precis stabilite în acte normative interne şi internaţionale privind tortura şi pedepsele ori tratamentele inumane, stabilirea criteriilor pentru acordarea protecţiei umanitare condiţionate fiind aşadar în deplinã concordanţã cu prevederile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Pe de altã parte, norma juridicã are un caracter de generalitate, urmând ca interpretarea şi aplicarea sa în funcţie de fiecare caz în parte sã revinã judecãtorului.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, reglementând condiţiile în care se poate acorda protecţie umanitarã condiţionatã, sunt în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale ale art. 22 alin. (2) prin care se defineşte dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, precum şi cu instrumentele juridice internaţionale referitoare la statutul şi regimul refugiaţilor.
Cât priveşte susţinerile referitoare la lipsa de claritate şi precizie a textului de lege criticat, se aratã cã, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a mai examinat acest aspect şi a reţinut, prin deciziile nr. 151/2003 şi nr. 478/2005, cã dispoziţiile de lege indicate întrunesc pe deplin cerinţele de claritate şi precizie specifice normei juridice.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, având urmãtorul cuprins: "Protecţia umanitarã condiţionatã se poate acorda strãinului care nu îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 2 alin. (1) şi cu privire la care existã motive serioase sã se creadã cã, dacã va fi returnat în ţara de origine, riscã sã sufere o vãtãmare a drepturilor sale constând în:
1. condamnarea la pedeapsa cu moartea sau executarea unei astfel de pedepse; sau
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau
3. o ameninţare serioasã, individualã, la adresa vieţii sau integritãţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de conflict armat intern sau internaţional, dacã solicitantul face parte din populaţia civilã."
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia invocã încãlcarea dispoziţiilor privind dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, precum şi interzicerea torturii, cuprinse în art. 22 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi art. 2 şi 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale pretins a fi încãlcate şi în prezenta cauzã. Astfel, prin <>Decizia nr. 244 din 10 mai 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 1 iulie 2005, Curtea a stabilit cã dispoziţiile <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 sunt în deplinã concordanţã cu normele internaţionale privind protecţia refugiaţilor şi, prin urmare, nu contravin nici prevederilor art. 22 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi nici celor ale art. 2 şi 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, precum şi la interzicerea torturii.
Întrucât în cauzã nu au intervenit elemente noi de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele ce au stat la baza deciziei amintite îşi menţin valabilitatea.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Saied Meynaghi Aghdam în Dosarul nr. 7.064/2005 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţã
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
