Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 92 din 4 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 345 din 20 aprilie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Liudmila Cernea, Marioara Nicorescu şi Ecaterina Doicescu în Dosarul nr. 1.821/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal este prezent Gabriel Catrinescu, prin avocat Dumitru Florescu, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, partea prezentã, prin avocat, solicitã respingerea excepţiei, arãtând cã asupra constituţionalitãţii <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin mai multe decizii, stabilind cã dispoziţiile acestui articol sunt constituţionale. Menţioneazã în acest sens <>Decizia nr. 69/2003 , prin care Curtea a reţinut cã, prin consacrarea bunei-credinţe ca o cauzã de asanare a nulitãţii absolute a actelor de înstrãinare a imobilelor preluate fãrã titlu valabil, legiuitorul a înţeles ca în conflictul de interese legitime dintre adevãratul proprietar şi subdobânditorul de bunã-credinţã al bunului sãu imobil sã fie preferat cel din urmã. Aceastã soluţie se întemeiazã pe principiul validitãţii aparenţei în drept. Aratã cã, de altfel, în speţã, statul a dobândit cu titlu valabil dreptul de proprietate asupra imobilului. Ceea ce urmãreşte de fapt autorul excepţiei prin ridicarea acesteia este discutarea constituţionalitãţii <>Decretului nr. 92/1950 şi implicit a mãsurii naţionalizãrii, lucru inadmisibil în raport cu prevederile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 .
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 12 septembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 1.821/2003, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 194522 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Liudmila Cernea, Marioara Nicorescu şi Ecaterina Doicescu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul legal criticat vine în contradicţie cu dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Constituţie şi cu dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece prin dispoziţiile legale criticate se "legifereazã o nouã naţionalizare", dându-se prioritate actelor de cumpãrare încheiate de chiriaşi.
Instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece este vorba despre o lege specialã ce reglementeazã raporturile juridice pentru imobilele preluate de stat în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în cauzã nefiind contestat dreptul de proprietate, iar scopul final al legii fiind doar modul de despãgubire.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile art. 20 alin. (2), arãtând cã, sub acest aspect, Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, <>Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, <>Decizia nr. 71 din 18 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003, şi <>Decizia nr. 72 din 18 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 21 martie 2003.
Avocatul Poporului face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, apreciind cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care are urmãtorul conţinut:
- Art. 46 alin. (2): "Actele juridice de înstrãinare, inclusiv cele fãcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fãrã titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolutã, în afarã de cazul în care actul a fost încheiat cu bunã-credinţã."
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 20 alin. (2) din Constituţie, care, ulterior sesizãrii, a fost modificatã şi completatã prin <>Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicatã de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituţie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouã numerotare.
Textul constituţional invocat are urmãtoarea redactare:
- Art. 20 alin. (2): "Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 s-a mai pronunţat, de exemplu prin <>Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, <>Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, <>Decizia nr. 72 din 18 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 21 martie 2003, şi <>Decizia nr. 185 din 8 mai 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 24 iulie 2003.
Cu acest prilej Curtea Constituţionalã a constatat cã ocrotirea interesului dobânditorului de bunã-credinţã a fost determinatã de raţiuni care vizeazã asigurarea securitãţii circuitului civil şi stabilitatea raporturilor civile. Ne aflãm în prezenţa unei erori comune a dobânditorilor cu privire la calitatea de proprietar a statului, eroare ce îndreptãţeşte o largã prezumţie de bunã-credinţã a acestora, întrucât aceastã eroare comunã s-a bazat pe autoritatea unui act legislativ. Astfel fiind, nu poate fi decât de bunã-credinţã cel ce se întemeiazã pe o dispoziţie a legii.
Soluţiile adoptate, ca şi considerentele pe care acestea se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu au fost invocate împrejurãri noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie.
Faţã de cele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionaliate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Liudmila Cernea, Marioara Nicorescu şi Ecaterina Doicescu în Dosarul nr. 1.821/2003 al Curţii de Apel Bucureşti Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 martie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
