Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 92 din 4 martie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancara nr. 58/1998 , cu modificarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 224 din 3 aprilie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancarã nr. 58/1998 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "S & P Otex" - S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 598/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia VI comercialã.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca nefondata, arãtând ca dispoziţiile <>art. 3 lit. d) teza a doua din Legea nr. 58/1998 nu contravin prevederilor art. 16 alin. (2) şi ale art. 123 alin. (1) din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 iunie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 598/2002, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia VI comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancarã nr. 58/1998 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "S & P Otex" - S.R.L. Bucureşti.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţia criticata incalca dispoziţiile constituţionale ale "art. 16 alin. (2), ale art. 123 alin. (1), principiul universalitatii şi principiul egalitãţii în drepturi", întrucât prevede ca sucursala - unitate operationala fãrã personalitate juridicã a unei bãnci - efectueazã în mod direct toate sau unele dintre activitãţile bãncii, în limita mandatului dat de aceasta.
În opinia autorului exceptiei, în mod neconstitutional, textul criticat, prin formularea "care efectueazã în mod direct toate sau unele dintre activitãţile bãncii în limita mandatului dat de aceasta", instituie "o inegalitate între bãnci şi alte societãţi comerciale". Se mai susţine ca textul "permite acordarea capacitãţii juridice printr-un mandat, acordand, astfel, practic, sucursalelor bãncilor romane drepturi consacrate doar de Constituţie şi alte legi - recunoaşterea capacitãţii juridice fiind exclusiv opera legislaţiei". Totodatã, în conceptia autorului exceptiei "sucursala devine subiect de drept, participând în nume propriu la raporturi juridice şi asumându-şi rãspunderea proprie pentru actele şi faptele sale, fãrã a avea însã un patrimoniu propriu şi toate celelalte drepturi şi obligaţii care decurg numai din elementele constitutive ale unei persoane juridice".
Autorul exceptiei considera, de asemenea, ca, "în condiţiile textului criticat, bãncile româneşti nu îşi asuma nici un risc juridic, deci, implicit, nici pe cel financiar", bucurandu-se de un tratament favorabil, care contravine spiritului liberei concurente şi principiului egalitãţii în drepturi.
Se mai invoca, în susţinerea exceptiei, jurisprudenta Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene de Justiţie, referitor la tratamentul juridic aplicabil bãncilor.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia VI comercialã considera ca prevederile <>art. 3 lit. d) teza a doua din Legea nr. 58/1998 nu incalca art. 16 alin. (2) din Constituţie, iar aplicarea acestora "înseamnã supunerea legii şi, de asemenea, ca justiţia se poate infaptui în numele legii conform art. 123 alin. (1) din Constituţie".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca "Legea bancarã reia practic dispoziţiile <>art. 43 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile ulterioare, cu privire la sucursale". Totodatã, legea bancarã stipuleazã expres "ca sucursala unei bãnci acţioneazã pe seama şi în numele bãncii, în temeiul mandatului primit". Potrivit susţinerilor Guvernului, "art. 3 lit. d) din Legea bancarã trebuie coroborat cu Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea sucursalelor Bãncii Comerciale <<Ion Tiriac>> - S.A. care, la art. 3, prevede ca <<sucursalele efectueazã operaţiunile prevãzute în statutul Bãncii, în conformitate cu reglementãrile legale în vigoare>> (text citat de instanta judecãtoreascã)". În consecinta, Guvernul considera ca nu sunt incalcate dispoziţiile art. 16 alin. (2) şi ale art. 123 alin. (1) din Constituţie.
Avocatul Poporului considera ca "sucursala este o unitate operationala fãrã personalitate juridicã a unei bãnci, care efectueazã în mod direct toate sau unele dintre activitãţile bãncii, în limita mandatului dat de aceasta". Totodatã, se arata ca "natura mandatului în temeiul cãruia sucursala efectueazã în mod direct toate sau unele dintre activitãţile bãncii este una legalã".
În consecinta, se apreciazã în punctul de vedere al Avocatului Poporului, prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancarã nr. 58/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 23 martie 1998, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 3: "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificatii: [...]
d) sucursala - unitate operationala fãrã personalitate juridicã a unei bãnci şi care efectueazã în mod direct toate sau unele dintre activitãţile bãncii, în limita mandatului dat de aceasta."
Textele constituţionale invocate explicit de autorul exceptiei ca fiind incalcate sunt art. 16 alin. (2) şi art. 123 alin. (1). Totodatã, a mai fost invocatã "încãlcarea principiului universalitatii şi a principiului egalitãţii în drepturi", consacrate de Constituţie în art. 15 şi, respectiv, art. 16, texte care au urmãtorul cuprins:
- Art. 15: "(1) Cetãţenii beneficiazã de drepturile şi de libertãţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevãzute de acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile." ;
- Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetãţenia romana şi domiciliul în ţara." ;
- Art. 123 alin. (1): "Justiţia se înfãptuieşte în numele legii."
În esenta, autorul exceptiei susţine ca textul criticat instituie o inegalitate, o discriminare, în raport cu celelalte societãţi comerciale, ale cãror sucursale urmeazã regimul prevãzut de <>Legea nr. 31/1990 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, precum şi faptul ca textul legii, fãcând trimitere, în ceea ce priveşte sucursala, la "mandatul dat" de banca, ar incalca prevederile art. 123 alin. (1) din Constituţie, întrucât instanţele judecãtoreşti ar trebui sa ţinã seama de regulamentele bãncilor.
Analizând textul de lege criticat, comparativ cu dispoziţiile şi principiile constituţionale invocate de autorul exceptiei, Curtea constata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã pentru urmãtoarele considerente:
În ceea ce priveşte susţinerea existenţei unei inegalitati între sucursalele bãncilor, reglementate de <>Legea nr. 58/1998 , şi cele ale celorlalte societãţi comerciale, reglementate de <>Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile ulterioare, care, la art. 43 alin. (1), prevede ca "Sucursalele sunt dezmembrãminte fãrã personalitate juridicã ale societãţilor comerciale şi se înmatriculeazã, înainte de începerea activitãţii lor, în registrul comerţului din judeţul în care vor funcţiona", Curtea retine ca aceasta este irelevanta. Cele doua legi fiind diferite, pot deci sa cuprindã, ca opţiune a legiuitorului, dispoziţii diferite, în funcţie de obiectul reglementãrii, specific fiecãreia dintre ele. Or, sub acest aspect, este incontestabil ca activitatea bancarã prezintã specificitati importante care justifica, în mod raţional şi obiectiv, reglementãri diferite, în sensul celor stabilite de jurisprudenta Curţii Constituţionale, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
În legatura cu trimiterea pe care <>Legea nr. 58/1998 o face, potrivit art. 3 lit. d), la "mandatul" dat de banca pentru efectuarea de cãtre sucursala a tuturor sau numai a unora dintre activitãţile bãncii, Curtea retine ca aceasta nu poate avea semnificatia, susţinutã de autorul exceptiei, ca instanta ar trebui sa dea soluţia în temeiul unui regulament al bãncii, ci reprezintã tocmai vointa legiuitorului, exprimatã în lege, în textul criticat şi în altele, fãrã a fi incalcate prin aceasta prevederile <>art. 123 alin. (1) din Constituţie. Astfel, Legea nr. 58/1998 prevede, la art. 24, ca fiecare banca va avea un regulament propriu de funcţionare, prin care va stabili, între altele, atribuţiile sucursalelor şi ale altor sedii secundare ale bãncii.
În acest context, Curtea retine totodatã ca textul criticat pentru neconstituţionalitate nu prevede un tratament juridic diferenţiat pentru sucursalele anumitor bãnci, reglementarea fiind aceeaşi pentru toate sucursalele bãncilor, fãrã excepţie, nefiind deci incalcate dispoziţiile art. 15 şi 16 din Constituţie.
În ceea ce priveşte susţinerea autorului exceptiei ca textul criticat incalca "libera concurenta" şi "comerţul liber al societãţilor comerciale", sugerandu-se astfel încãlcarea dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, Curtea constata ca este lipsitã de relevanta, în condiţiile în care între textul de lege criticat, care stabileşte regimul sucursalelor bancare, şi textul constituţional respectiv nu exista legatura.
De asemenea, Curtea retine ca susţinerile autorului exceptiei privind existenta unor necorelari între textul criticat şi texte ale altor legi sunt irelevante, întrucât, în conformitate cu jurisprudenta Curţii Constituţionale, existenta unor necorelari legislative, chiar dacã acestea ar fi reale, nu poate forma obiect al contenciosului constituţional, eliminarea lor fiind atributul exclusiv al puterii legiuitoare.
În sfârşit, Curtea constata ca invocarea de cãtre autorul exceptiei a <>Deciziei nr. 101/1998 a Curţii Constituţionale, prin care au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/1997 pentru întocmirea bilanţului contabil special şi regularizarea unor credite şi dobânzi clasificate în categoria "pierdere" la Banca Agricolã - S.A., modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 48/1997 , este irelevanta. Excepţia de neconstituţionalitate ridicatã în cauza în care a fost pronunţatã decizia invocatã se referã la un alt act normativ, precum şi la alte aspecte concrete care privesc raporturile dintre bãnci şi societãţile comerciale (blocarea creditelor).
Dispoziţiile <>art. 3 lit. d) din Legea nr. 58/1998 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 60 din 11 februarie 2003 (încã nepublicata), a respins ca nefondata excepţia, constatând ca nu sunt incalcate dispoziţiile art. 15 şi 16 din Constituţie.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancarã nr. 58/1998 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "S & P Otex" - S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 598/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia VI comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 4 martie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
