Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 92 din 28 februarie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. t), art. 51, art. 129 alin. (4) si art. 134 lit. B.a) din Legea dialogului social nr. 62/2011
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 8 aprilie 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. t), art. 51, art. 129 alin. (4) şi art. 134 lit. B.a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, excepţie ridicată de Sindicatul Şoferilor Independenţi din R.A.T.B., Sindicatul Publictrans, Sindicatul Personalului de Mişcare din R.A.T.B. şi Sindicatul Transportatorilor Publici de Persoane în Dosarul nr. 8.162/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr 1.360D/2012.
La apelul nominal răspund consilierii juridici Mariana Ştefan şi Ecaterina Tudor, cu delegaţii depuse la dosar, pentru partea Regia Autonomă de Transport Bucureşti. Lipsesc autorii excepţiei şi celelalte părţi.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, consilierul juridic Mariana Ştefan susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 883/2012, nr. 886/2012, nr. 1.089/2012 şi nr. 24/2013, iar consilierul juridic Ecaterina Tudor pune, de asemenea, concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi Hotărârea din 27 octombrie 1975, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Sindicatul Naţional al Poliţiei Belgiene împotriva Belgiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 14 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 8.162/3/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. t), art. 51, art. 129 alin. (4) şi art. 134 lit. B.a) din Legea dialogului social nr. 62/2011. Excepţia a fost ridicată de petenţii Sindicatul Şoferilor Independenţi din R.A.T.B., Sindicatul Publictrans, Sindicatul Personalului de Mişcare din R.A.T.B. şi Sindicatul Transportatorilor Publici de Persoane în cadrul unui litigiu având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unui act.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin art. 9, 16, 40, 53 şi art. 148 alin. (2) din Legea fundamentală.
În acest sens arată, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece unor unităţi juridice care au acelaşi scop şi care trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii pentru a fi legal constituite nu li se recunosc aceleaşi drepturi. Astfel, salariaţii sunt constrânşi să renunţe la dreptul de a se asocia liber şi de a fi reprezentaţi de acele persoane despre care consideră că îi reprezintă, urmând să se înscrie numai în sindicatul reprezentativ.
Negocierile pentru încheierea contractului colectiv de muncă se poartă numai între reprezentanţii patronatului şi cei ai sindicatului reprezentativ. Aceste dispoziţii, ca urmare a interpretării şi aplicării lor, au efecte discriminatorii faţa de liderii de sindicat nereprezentativ şi faţă de angajatul membru al unui sindicat nereprezentativ.
Mai mult, membrilor de sindicat ai căror lideri de organizaţie beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi liderii sindicatului reprezentativ le este încălcat în mod indirect dreptul la libera asociere, aceştia fiind constrânşi indirect să părăsească sindicatele nereprezentative.
Ca urmare a acestei discriminări indirecte, se constrânge în mod indirect angajatul să părăsească sindicatul nereprezentativ şi, în consecinţă, aceste sindicate nu îşi mai pot desfăşura activitatea sindicală utilă membrilor lor, neputând negocia drepturile şi interesele membrilor.
Cu privire la art. 148 din Constituţie, arată că, în jurisprudenţa sa, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 82/2012, că violarea principiului egalităţii există atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că motivele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate vizează, în parte, chiar fondul acţiunii asupra căreia instanţa urmează să se pronunţe, astfel că o precizare a punctului de vedere al instanţei ar echivala cu o antepronunţare în cauză.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 68/2000 şi nr. 862/2006.
Avocatul Poporului apreciază, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece legiuitorul este în drept să stabilească condiţiile obligatorii în care sindicatele îşi desfăşoară activitatea, inclusiv condiţiile de reprezentativitate. În acest sens invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 161/1999 şi nr. 862/2006.
Mai mult decât atât, arată că dispoziţiile de lege criticate sunt în deplină concordanţă cu recomandările şi convenţiile internaţionale în materia dreptului muncii. Prin Recomandarea Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 163/1981, foarte importantă pentru punerea în aplicare a Convenţiei nr. 154/1981 privind promovarea negocierii colective, se prevede faptul că la negocieri participă: a) numai acei parteneri sociali (reprezentând patronatele şi sindicatele) a căror reprezentativitate este stabilită de cei pe care îi reprezintă şi este recunoscută de partenerii de negociere; b) numai partenerii sociali reprezentativi, reprezentativitatea fiind stabilită pe baza unor criterii prealabile prevăzute într-un act normativ.
Cu privire la pretinsa încălcare a principiului egalităţii, apreciază că acesta nu este încălcat prin dispoziţiile de lege criticate, întrucât acestea se aplică uniform pentru toţi cei cărora li se adresează, fără privilegii şi fără discriminări. În acest sens invocă Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994.
În final, apreciază că dispoziţiile art. 148 din Constituţie nu au incidenţă în cauza de faţă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, se soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. t), art. 51, art. 129 alin. (4) şi art. 134 lit. B.a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, care au următorul cuprins:
- Art. 1 lit. t): "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: [...] t) reprezentativitate - atribut al organizaţiilor sindicale sau patronale dobândit potrivit prevederilor prezentei legi, care conferă statutul de partener social abilitat să îşi reprezinte membrii în cadrul dialogului social instituţionalizat;";
- Art. 51: "(1) Sunt reprezentative la nivel naţional de sector de activitate, de grup de unităţi şi de unitate organizaţiile sindicale care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
A. la nivel naţional:
a) au statut legal de confederaţie sindicală;
b) au independenţă organizatorică şi patrimonială;
c) organizaţiile sindicale componente cumulează un număr de membri de cel puţin 5% din efectivul angajaţilor din economia naţională;
d) au structuri teritoriale în cel puţin jumătate plus unu dintre judeţele României, inclusiv municipiul Bucureşti;
B. la nivel de sector de activitate sau grup de unităţi:
a) au statut legal de federaţie sindicală;
b) au independenţă organizatorică şi patrimonială;
c) organizaţiile sindicale componente cumulează un număr de membri de cel puţin 7% din efectivul angajaţilor din sectorul de activitate sau grupul de unităţi respectiv;
C. la nivel de unitate:
a) au statut legal de sindicat;
b) au independenţă organizatorică şi patrimonială;
c) numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puţin jumătate plus unu din numărul angajaţilor unităţii.
(2) Îndeplinirea de către organizaţiile sindicale a condiţiilor de reprezentativitate se constată, la cererea acestora, de către instanţa care le-a acordat personalitate juridică, prin depunerea la instanţă a documentaţiei prevăzute la art. 52.
(3) Hotărârea se motivează şi se comunica în 15 zile de la pronunţare.
(4) Hotărârea judecătorească poate fi atacată numai cu apel.";
- Art. 129 alin. (4): "În cazul în care angajatorul sau organizaţia patronală nu iniţiază negocierea, aceasta va începe la cererea scrisă a organizaţiei sindicale reprezentative sau a reprezentanţilor angajaţilor, în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la comunicarea solicitării.";
- Art. 134 lit. B.a): "Părţile contractului colectiv de muncă sunt angajatorii şi angajaţii, reprezentaţi la negocieri după cum urmează: [...]
B. din partea angajaţilor:
a) la nivel de unitate, de către sindicatul legal constituit şi reprezentativ potrivit prezentei legi sau de către reprezentanţii angajaţilor, după caz;".
Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 9 privind sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale, art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 40 privind dreptul de asociere, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 148 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu faţa de dispoziţiile contrare din legile interne.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:
Cu privire la impunerea prin lege a unui număr minim de membri pentru constituirea unui sindicat, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 147 din 25 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 11 mai 2004, constatând că această prevedere se încadrează în condiţiile pe care legea le poate impune potrivit prevederilor art. 9 din Constituţie. Stabilirea numărului minim de membri constituanţi se impune pentru a se asigura organizaţiei sindicale constituite o reprezentativitate minimă în vederea desfăşurării activităţilor specifice de apărare a drepturilor şi intereselor membrilor săi.
Totodată, prin Decizia nr. 24 din 24 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 7 februarie 2013, Curtea, pronunţându-se asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 51 alin. (1) lit. C.c) din Legea nr. 62/2011, a statuat că "faptul că reprezentativitatea la nivel de unitate se dobândeşte doar dacă numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puţin jumătate plus unu din numărul angajaţilor unităţii ţine exclusiv de opţiunea şi politica legiuitorului. Acesta are posibilitatea de a opta între un anumit număr sau altul cu condiţia de a nu afecta dreptul de asociere în sindicate şi de a nu atinge rolul constituţional al sindicatelor. Constituţia garantează posibilitatea nelimitată a angajaţilor de a se asocia în sindicate şi rolul sindicatelor de apărare a drepturilor şi de promovare a intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor săi, fără a prevedea posibilitatea nelimitată a sindicatelor de a participa în orice condiţii la negocierile ce privesc contractele colective de muncă. Acest din urmă drept este garantat, însă exercitarea sa se face în condiţiile legii, ceea ce înseamnă că legiuitorul este competent să stabilească proceduri, condiţii şi exigenţe în ceea ce priveşte activitatea sindicală, cu condiţia de a nu afecta substanţa prevederilor art. 9 şi art. 40 alin. (1) din Constituţie".
De altfel, în acelaşi sens s-a pronunţat Curtea şi prin deciziile nr. 883 şi 886 din 25 octombrie 2012, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 3 ianuarie 2013, şi prin Decizia nr. 1.089 din 18 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 5 februarie 2013.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 lit. t) din Legea nr. 62/2011, Curtea reţine că acestea cuprind definiţia "reprezentativităţii", ca atribut al organizaţiilor sindicale sau patronale dobândit potrivit prevederilor legii, care conferă statutul de partener social abilitat să îşi reprezinte membrii în cadrul dialogului social instituţionalizat, fără a contraveni dispoziţiilor constituţionale invocate.
Referitor la pretinsa încălcare a principiului egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţie, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin acestui principiu, deoarece, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa, acest principiu constituţional presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În acest sens este Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994. Or, situaţia juridică a unui sindicat nereprezentativ nu este similară - din punct de vedere al condiţiilor de constituire - cu situaţia unui sindicat reprezentativ.
Ţinând cont de toate aceste argumente, Curtea constată ca dispozitiile constituţionale ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 148 privind integrarea României în Uniunea Europeană nu au incidenţă în cauza de faţă.
De altfel, art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la libertatea de întrunire şi de asociere, prevede că orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire paşnică şi la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu alţii sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.
În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, prin Hotărârea din 27 octombrie 1975, paragraful 38, pronunţată în Cauza Sindicatului naţional al poliţiei belgiene contra Belgiei, că art. 11 paragraful 1 din Convenţie nu garantează sindicatelor şi nici membrilor săi un anumit tratament din partea statului, cum ar fi dreptul de a fi consultat de acesta.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. t), art. 51, art. 129 alin. (4) şi art. 134 lit. B.a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, excepţie ridicată de Sindicatul Şoferilor Independenţi din R.A.T.B., Sindicatul Publictrans, Sindicatul Personalului de Mişcare din R.A.T.B. şi Sindicatul Transportatorilor Publici de Persoane în Dosarul nr. 8.162/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2013.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
