Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 92 din 21 martie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 388 din 6 iunie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Eugeniu Papana în Dosarul nr. 2.759/2001 al Tribunalului Braşov - Secţia civilã.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, considerând ca dispoziţiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civilã nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 şi 128 din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 octombrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 2.759/2001, Tribunalul Braşov - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Eugeniu Papana.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca prin dispoziţiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civilã "este privat de calea de atac a apelului şi deci de un grad de jurisdicţie", ceea ce contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 128 referitoare la folosirea cãilor de atac.
Tribunalul Braşov - Secţia civilã, exprimandu-şi opinia, considera neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civilã în raport cu prevederile art. 128 şi 21 din Constituţie, deoarece "nu se poate susţine încãlcarea principiului dublului grad de jurisdicţie, întrucât dreptul de a exercita cãile de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti se realizeazã în condiţiile legii". Pe de alta parte, instanta de judecata apreciazã ca textul criticat contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece drepturile autorului exceptiei sunt lezate, întrucât "exista o diferenţa neta de tratament juridic între situaţia cauzei sale şi cea a unei cauze examinate în apel, dupã soluţionarea în fond a acesteia de cãtre prima instanta".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civilã, prin care se deroga de la principiul dublului grad de jurisdicţie, nu contravin dreptului fundamental privind accesul liber la justiţie, instituit prin art. 21 din Constituţie, fiind destinate sa asigure celeritatea judecãrii cauzei. Se mai susţine ca textul criticat nu incalca nici prevederile art. 128 din Legea fundamentalã, deoarece "stabilirea dreptului pãrţilor interesate şi Ministerului Public de a exercita impotriva hotãrârilor judecãtoreşti cãile de atac prevãzute de lege nu înseamnã ca suntem în prezenta unei reglementãri constituţionale a principiului dublului grad de jurisdicţie". În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, se apreciazã ca nici aceasta critica nu este intemeiata, deoarece "egalitatea în drepturi nu impiedica stabilirea de cãtre legiuitor a unor modalitãţi specifice de îndreptare a hotãrârilor judecãtoreşti".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civilã, astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "În cazul în care prima instanta a respins sau a anulat cererea de chemare în judecata fãrã a intra în cercetarea fondului şi instanta de apel, gãsind apelul întemeiat, a anulat hotãrârea apelata, va evoca fondul şi va judeca procesul, pronunţând o hotãrâre definitiva."
Aceste prevederi legale sunt criticate ca neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 16, 21 şi 128 din Constituţie, pe motiv ca prin îngrãdirea accesului unor categorii de justitiabili la calea de atac a apelului se limiteazã liberul acces la justiţie şi se incalca principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
1. Potrivit art. 16 alin. (1) din Constituţie, "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri". În raport cu aceasta dispoziţie constituţionalã Curtea constata ca art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civilã - în actuala redactare - nu contravine principiului constituţional al egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, deoarece incidenta sa este impusa de existenta unei situaţii de natura celei descrise în ipoteza normei şi nu de calitatea sau identitatea pãrţilor.
În acest sens Curtea Constituţionalã a decis constant ca nu este contrarã principiului constituţional al egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte cãile de atac, atâta timp cat ele asigura egalitatea juridicã a cetãţenilor în utilizarea lor. Principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, asa încât, dacã la situaţii egale trebuie sa corespundã un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul nu poate fi decât diferit. În acest sens s-a statuat prin deciziile nr. 70/1993, nr. 74/1994 şi nr. 85/1994, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, nr. 189 din 22 iulie 1994 şi nr. 209 din 11 august 1994.
2. Curtea nu poate retine nici critica privind încãlcarea art. 21 din Legea fundamentalã. Împrejurarea ca textul criticat prevede, pentru ratiuni de celeritate, o singura cale de atac nu poate fi calificatã ca o ingradire a accesului liber la justiţie, întrucât Constituţia nu conţine nici o dispoziţie referitoare la numãrul gradelor de jurisdicţie.
Curtea Constituţionalã s-a pronunţat, de altfel, în aceasta materie, statuand ca "accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecãtoreşti - judecãtorii, tribunale, curţi de apel, Curtea Suprema de Justiţie - şi la toate cãile de atac prevãzute de lege, deoarece competenta şi cãile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite" (Decizia nr. 129 din 6 decembrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 23 mai 1996, Decizia nr. 38 din 26 februarie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998).
3. Nici referirea la dispoziţiile constituţionale ale art. 128, în argumentarea exceptiei de neconstituţionalitate, nu poate fi reţinutã ca intemeiata, întrucât în cuprinsul lor se vorbeşte de exercitarea cãilor de atac fãrã a se mentiona numãrul acestora. Or, doar într-o atare ipoteza renunţarea la o cale de atac, de care se plange autorul exceptiei, ar fi putut constitui o cauza de neconstituţionalitate a art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civilã.
Mai mult, se pierde din vedere ca textul constituţional pretins încãlcat prevede ca exercitarea cãilor de atac are loc în condiţiile legii. O atare prevedere, coroborata cu cea a art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãreia "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege", impune concluzia ca în aceste domenii, prin vointa legiuitorului constituţional, legiuitorul ordinar este abilitat sa reglementeze în funcţie de ratiunile şi imperativele pe care el însuşi le identifica.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Eugeniu Papana în Dosarul nr. 2.759/2001 al Tribunalului Braşov - Secţia civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 21 martie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
