Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 91 din 4 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 345 din 20 aprilie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Mircea Neicu şi Maria Ileana Aurelia Neicu în Dosarul nr. 7.169/2003 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal este prezentã Ana Ionescu, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Partea prezentã solicitã respingerea excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa constantã a Curţii, prin care s-a constatat constituţionalitatea textului criticat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 septembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 7.169/2003, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 194522 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Mircea Neicu şi Maria Ileana Aurelia Neicu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei susţin cã textul legal criticat îngrãdeşte dreptul la un proces echitabil, consacrat de prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi de prevederile art. 20 alin. (2) şi art. 51 din Constituţie.
Instanţa de judecatã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã prin regula instituitã de textul criticat se are în vedere tocmai asigurarea soluţionãrii într-un termen rezonabil a cauzelor. În acest fel nu poate fi vorba de o neconcordanţã între pactele şi tratatele internaţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, sau de nerespectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile constituţionale. Este invocatã jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a statuat cã termenele de prescripţie, de decãdere sau sancţiunile pentru nerespectarea acestora, obligativitatea reprezentãrii de cãtre un avocat în faţa instanţelor judecãtoreşti superioare sunt numai câteva dintre exemplele care reprezintã restricţii admise ale dreptului de acces la o instanţã.
Avocatul Poporului, în punctul sãu de vedere, aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care are urmãtorul conţinut:
- Art. 46 alin. (5): "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi."
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 20 alin. (2) şi ale art. 51 din Constituţie, care, ulterior sesizãrii, a fost modificatã şi completatã prin <>Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicatã de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituţie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouã numerotare. Astfel conţinutul art. 51 se regãseşte în alin. (5) al art. 1.
Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei au urmãtoarea redactare:
- Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";
- Art. 20 alin. (2): "Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."
De asemenea, autorii excepţiei invocã în motivare şi încãlcarea art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã dispoziţiile <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, de exemplu, prin <>Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003.
În considerentele acestei decizii Curtea a reţinut cã instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta nu pot fi considerate ca îngrãdiri ale accesului liber la justiţie, finalitatea lor fiind, dimpotrivã, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitãrii în condiţii optime a acestui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilitãţii şi securitãţii raporturilor juridice civile.
Cu aceeaşi ocazie Curtea a reţinut cã exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cãrora li se subsumeazã şi instituirea unor termene, dupã a cãror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilã. <>Art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 recunoaşte dreptul titularului la exercitarea acţiunii în constatarea nulitãţii absolute a actelor juridice de înstrãinare a imobilelor preluate în mod abuziv şi asigurã posibilitatea de valorificare a acestuia în cadrul unui termen impus de raţiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stãri de incertitudine prelungite în ceea ce priveşte raporturile juridice civile, precum şi de asigurarea stabilitãţii şi securitãţii acestora, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate.
Şi, în sfârşit, Curtea a reţinut cã imprescriptibilitatea unor drepturi, consfinţitã, în anumite cazuri, cu titlu de principiu în legislaţia civilã, nu este consacratã ca atare de Constituţie. Aşa fiind, legiuitorul poate, în considerarea unor raţiuni majore, sã deroge de la acest principiu, aşa cum a procedat prin norma dedusã controlului, fãrã a îndreptãţi calificarea reglementãrii respective ca fiind neconstituţionalã.
Soluţia adoptatã, ca şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu au apãrut împrejurãri noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie.
În ceea ce priveşte susţinerea potrivit cãreia textul criticat încalcã prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în jurisprudenţa sa Curtea a statuat cã în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a subliniat constant cã aceastã cerinţã nu se analizeazã în abstract, ci se raporteazã la fiecare caz, ţinându-se seama de durata procedurii, de natura pretenţiilor, de complexitatea procesului, de comportamentul autoritãţilor şi al pãrţilor, de dificultatea dezbaterilor, de aglomerarea rolului instanţei, de exercitarea cãilor de atac etc.
De aceea, Curtea constatã cã textul criticat are în vedere tocmai celeritatea soluţionãrii procesului, satisfãcând astfel cerinţa soluţionãrii într-un termen rezonabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Mircea Neicu şi Maria Ileana Aurelia Neicu în Dosarul nr. 7.169/2003 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 martie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
